Adăugarea osului devine obligatorie dacă zona în care se planifică implantul nu dispune de cantitate suficientă de os pentru a-l susține. Această problemă apare frecvent, în special în cazurile în care dintele a lipsit de multă vreme, și influențează atât durata tratamentului, cât și costul aferent. Necesitatea sau absența intervenției este determinată de tomografia efectuată anterior plasării implantului.
Cel mai frecvent motiv pentru care două persoane care doresc același implant se îndepărtează de la consultație cu dispozitive diferite este acela. Mai jos sunt prezentate, pas cu pas, de ce se pierde osul, ce tipuri de adiție există și de ce costul fiecăreia variază.
Tălpile osoase înconjurând un dinte persistă datorită solicitării constante exercitate de dinte la fiecare mușcătură. În absența dintei, osul începe să se retragă, iar această transformare se desfășoară cu rapiditate în primele luni. Un studiu raportat în revista Clinical Oral Implants Research în 2012 a evidențiat că, la șase luni de la extracție, osul suferă o pierdere de 29% până la 63% în lățime și de 11% până la 22% în înăl
Din această observație se extrage o regulă simplă: cu cât perioada de absență a unui dinte crește, cu atât crește probabilitatea de a necesita supliment de os pentru implant.
Mai frecvent decât se crede de majoritatea pacienților. O instituție medicală universitară din Berna, care a examinat implanturile plasate între 2014 și 2016, a constatat că 60,8% dintre acestea au necesitat o intervenție de adiție osoasă. În regiunea dinților superiori, acest număr a ajuns la 83,5%. În plus, studiul a arătat că doar 7% dintre cazuri au solicitat adiție într-o procedură separată, înainte de implant. În majoritatea situați
Regenerarea osoasă ghidată este utilizată atunci când osul este prea subțire sau prezintă un defect în zona implantului. Specialistul introduce un material de supliment, de obicei os sintetic, și îl acoperă cu o membrană care îl protejează pe durata transformării în os propriu. Cercetările arată că implanturile plasate în acest mod obțin rezultate similare cu cele instalate în osul natural: o analiză publicată în Journal of Clinical Periodontology a raportat rate de supraviețuire de peste 90% în majoritatea studiilor.
La molarii superiori se efectuează elevația sinusului, deoarece sinusul maxilar se înclină în jos și lăsă sub el doar o cantitate redusă de os. Se recunosc două tehnici:
Ambele au rezultate bune. Analizele publicate în Journal of Clinical Periodontology în 2008 au raportat o supraviețuire a implanturilor la trei ani de 92,8% pentru tehnica internă și de 90,1% în medie pentru tehnica externă, care a urcat la 98,3% cu implanturi cu suprafață tratată și membrană.
Deoarece constituie o fază suplimentară, adiția este facturată separat în deviz, alături de implant, bont și coroană. Costul acestei proceduri variază în funcție de tipul de adiție și de cantitatea de os ce trebuie reconstituită:
Pe pagina clinicii poți vedea cât costă un implant dentar pentru fiecare sistem și ce se include în prețul tratamentului complet. Lista actualizată rămâne disponibilă pe site.
Răspunsul provine din tomografie, care evidențiază în 3 dimensiuni grosimea, înălțimea osului și distanța până la sinus. În cadrul Denttaglio, evaluarea completă cuprinde investigațiile imagistice. Pacientul părăsește consultația cu un plan de tratament și cu prețul final, fix, în scris, incluzând și adiția osoasă dacă aceasta este necesară.
Adiția de os reprezintă o etapă standard în implantologie. Este esențial ca această procedură să fie stabilită încă de la început, pentru ca pacientul să fie informat despre pașii următori și despre costuri.
În cazul în care dintele a lipsit doar pentru o perioadă scurtă, nu ar trebui să întârzieți verificarea: osul se retrage cu cea mai mare rapiditate în primele luni după extracție.
Depinde de cantitatea de os care rămâne în regiunea implantului. Este comună în situațiile în care dintele a lipsit pentru o perioadă îndelungată și în zona dinților frontali superiori. Doctorul îți confirmă cu siguranță după efectuarea tomografiei.
Cheltuiala variază în funcție de tipul de adiție și de cantitatea de os ce trebuie reconstructată. Procedura de ridicare a sinusului aplicată internă este mai economică decât cea externă. La Denttaglio, prețul precis îți este furnizat în document scris după evaluare, împreună cu planul terapeutic.
cercetările indică rezultate similare cu cele obținute pentru implanturile inserate în osul natural, cu rate de supraviețuire ce depășesc 90% în majoritatea studiilor.
Tan W.L. și colab., O revizuire sistematică a modificărilor dimensionale ale țesutului alveolar dur și moale post-extragere la oameni, Clinical Oral Implants Research, 2012 – https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/22211303/
Ducommun J. și colab., Analiza tendințelor în terapia cu implanturi la o clinică specializată în chirurgie: populația de pacienți, indicații, proceduri chirurgicale și rata de eșecuri timpurii – o analiză retrospectivă de 15 ani, Clinical Oral Implants Research, 2019 – https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31400242/
Hämmerle C.H. și coautori au realizat o revizuire sistematică privind supraviețuirea implanturilor plasate în zone osoase îmbunătățite cu membrane de barieră (regenerare osoasă ghidată) la pacienți cu dentiție parțială, publicată în Journal of Clinical Periodontology în 2002. Disponibil la https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/12787222/
Pjetursson B.E. și coautorii au efectuat o revizuire sistematică privind eficiența ridicării osului sinusului și rezistența implanturilor plasate în tandem cu această procedură, publicată în Journal of Clinical Periodontology în anul 2008. Accesul la studiu este disponibil la https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/18724852/.
Tan W.C. și colab., o revizuire sistematică a succesului ridicării osului sinusului și a supraviețuirii implanturilor inserate în combinație cu această procedură. Partea a II-a:
Pjetursson B.E., Lang N.P., Sinus floor elevation utilizing the transalveolar approach, Periodontology 2000, 2014 – https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/25123761/
COMENTARII / 0