
Un ajutor financiar specific este acordat celor cu dizabilități severe care necesită asistență permanentă deoarece nu pot face față singuri.
Acest sprijin financiar, reglementat prin lege, nu se bazează pe contribuții și scopul său este de a ajuta la acoperirea costurilor de îngrijire.
Astfel, persoanele cu handicap grav au posibilitatea de a avea o persoană alături care să le ofere sprijinul zilnic de care au nevoie.
În perioada martie 2026 – mai 2026, Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS) organizează o serie de activități de control, denumită ”Verificarea calității serviciilor sociale rezidențiale destinate persoanelor adulte cu dizabilități”. Această inițiativă are ca obiectiv principal verificarea calității și respectarea standardelor minime obligatorii de către serviciile sociale rezidențiale, atât publice, cât și private.
În esență, indemnizația de însoțitor reprezintă un ajutor financiar acordat persoanelor care, din cauza unor probleme de sănătate sau dizabilități, nu sunt capabile să se îngrijească singure și au nevoie de asistența constantă a unei alte persoane. Acest sprijin financiar este destinat să acopere cheltuielile suplimentare generate de necesitatea de a avea un însoțitor permanent.
Citește și30 de minute săptămânal: obiceiul ce transformă funcționarea creierului
Sprijinul financiar lunar acordat persoanelor care necesită ajutor permanent pentru activitățile zilnice din cauza stării de sănătate sau a gradului de handicap este cunoscut sub numele de indemnizația de însoțitor.
Acest ajutor financiar lunar are scopul de a acoperi costurile asociate asistenței oferite de un însoțitor, fiind diferit de o pensie și neavând legătură cu contribuțiile la sistemul public de asigurări.
În cadrul a două scenarii distincte, România acordă această indemnizație: pe baza sistemului de pensii, atunci când anumite condiții specifice sunt îndeplinite de către pensionarii de invaliditate sau cei care au atins limita de vârstă, și în sfera protecției persoanelor cu dizabilități, unde sprijinul financiar este direcționat către cei care necesită asistență.
Beneficiarii pot solicita asistență socială sub formă de servicii specializate, fie prin cerere explicită, fie prin evaluare directă, în funcție de circumstanțe, pe baza documentelor justificative.
Înregistrarea cererii pentru acordarea dreptului la servicii sociale are loc la instituția publică locală responsabilă cu problemele sociale din zona unde persoana cu dizabilități are fie reședința, fie domiciliul.
Legislația care reglementează acest ajutor financiar este următoarea: Legea nr. 153/2017, Ordonanța de urgență nr. 109/2020 și Hotărârea de Guvern nr. 1542/2022. Aceste acte normative stabilesc condițiile și procedura de acordare a ajutorului financiar pentru persoanele care necesită îngrijire și nu se pot îngriji singure.
Reglementările privind acordarea indemnizației de însoțitor sunt prevăzute în Legea nr. 448/2006 referitoare la protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități.
Acest act normativ prevede că respectivele persoane au posibilitatea de a opta pentru una dintre două modalități de ajutor:
- prima formă de sprijin;
- a doua formă de sprijin.
Două soluții sunt oferite celor care necesită sprijin:
- una implică autoritățile locale care plătesc pentru un asistent personal;
- cealaltă presupune acordarea unei indemnizații lunare de însoțitor.
- angajarea unui asistent personal, plătit de autoritățile locale;
Nu există posibilitatea de a beneficia simultan de cele două variante, deoarece acestea sunt concepute ca soluții alternative.
Prin urmare, doar una dintre ele poate fi luată în considerare la un moment dat.
Anumite categorii de persoane au dreptul să primească indemnizație de însoțitor. Acest ajutor financiar este destinat celor care necesită sprijin permanent din cauza unor probleme de sănătate sau dizabilități. Persoanele care se află în această situație și necesită asistență permanentă pentru a-și gestiona viața de zi cu zi sunt beneficiare de această indemnizație.
Indemnizația de însoțitor este destinată copiilor care suferă de un handicap grav.
Pentru a fi eligibili, trebuie să existe o mențiune specifică în certificatul care atestă gradul de handicap, și anume necesitatea unui asistent personal ori a unei persoane care să îi acorde însoțire.
O persoană cu deficiență vizuală severă are posibilitatea de a alege între un asistent personal și indemnizația de însoțitor pentru a primi sprijin.
Această opțiune îi permite să decidă care este cea mai potrivită soluție pentru nevoile sale, în funcție de situația individuală.
Adultul cu handicap vizual grav poate opta pentru unul dintre aceste două alternative, în scopul de a obține ajutor în activitățile zilnice.
În situația unor anumite condiții, persoanele cu dizabilități severe care sunt și pensionari de invaliditate de gradul I au posibilitatea de a alege între indemnizația de însoțitor (pe lângă pensie) conform Legii nr. 263/2010 cu privire la sistemul unitar de pensii publice, inclusiv toate modificările și completările aduse, și asistentul personal. Această libertate de alegere rămâne valabilă chiar și atunci când pensionarii de invaliditate decid să treacă la pensia pentru limită de vârstă.
În situația în care pensionarii clasificați în gradul I de invaliditate primesc pensie de invaliditate din partea mai multor sisteme de asigurări sociale, indemnizația pentru însoțitor este oferită exclusiv de sistemul în care aceștia au avut calitatea de asigurați cel mai recent.
Ultimul sistem de asigurări sociale în care acești pensionari au fost înregistrați ca asigurați este cel care acordă această indemnizație.
Începând cu anul 2026, cuantumul indemnizației destinate persoanelor care necesită un însoțitor pentru a-și gestiona viața zilnică rămâne o informație de interes public. Acest ajutor financiar este gândit să sprijine persoanele cu dificultăți de îngrijire personală.
50% din valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, aferent lunii pentru care se efectuează plata, reprezintă cuantumul indemnizației pentru însoțitor, ceea ce implică faptul că mărimea acestui ajutor se modifică în funcție de schimbările salariului minim.
Schimbarea cuantumului indemnizației poate fi observată începând cu 1 iulie 2026, când salariul minim brut va fi majorat la 4.325 de lei. În prezent, această indemnizație este stabilită la 4.050 de lei, însă valoarea sa lunară este de aproximativ 2.025 de lei. Ulterior modificării, valoarea lunară a indemnizației va ajunge la 2.162,5 de lei.
Oricând se modifică salariul minim, valoarea ajutorului financiar pentru însoțitori se ajustează în consecință, menținând o conexiune strânsă cu indicatorii economici.
80% din valoarea unui punct de pensie reprezintă cuantumul indemnizației pentru însoțitor cuvenită pensionarilor de invaliditate încadrați în gradul I de invaliditate, pe lângă pensie.
Această indemnizație are o valoare fixă și este stabilită conform legii.
Nu se specifică valoarea exactă a indemnizației
, însă se știe că indemnizația pentru însoțitor este suportată de la bugetul de stat.
Există o anumită categorie de pensii care se acordă persoanelor aflate în situații particulare de sănătate. Pensia de invaliditate reprezintă un ajutor financiar destinat celor care suferă de anumite afecțiuni care îi împiedică să își continue activitatea profesională. Această formă de sprijin financiar este oferită în circumstanțe foarte specifice. Este esențial să înțelegem că această pensie nu se acordă în mod aleatoriu, ci doar atunci când anumite condiții, stabilite de legislația în vigoare, sunt îndeplinite.
Sprijinul financiar acordat persoanelor cu dizabilități reprezintă o prestație bănească oferită celor care au participat la sistemul de pensii public, dar care nu au împlinit încă vârsta la care pot solicita pensia standard și care au suferit o pierdere totală sau parțială a capacității de muncă.
Acest ajutor financiar se adresează persoanelor a căror sănătate a fost afectată în aşa fel încât nu le mai permite să-şi desfăşoare activitatea profesională în parametri normali.
În anumite circumstanțe, se oferă sprijin financiar atunci când reducerea capacității de muncă rezultă fie din accidente de muncă ori boli profesionale confirmate conform reglementărilor actuale, fie din afecțiuni medicale sau accidente care nu au nicio legătură cu activitatea profesională.
- Se acordă ajutor în situațiile în care capacitatea de muncă este diminuată din cauza accidentelor de muncă sau bolilor profesionale confirmate conform legislației actuale, sau din cauza afecțiunilor ori accidentelor care nu sunt legate de activitatea profesională.
Certificarea existenței invalidității este obligatorie și se realizează prin intermediul unei decizii medicale, emisă de către medicul expert al asigurărilor sociale. În situații particulare, precum cele rezultate din accidente de muncă sau boli profesionale, posibilitatea de a primi o pensie de invaliditate nu este condiționată de existența unui stagiu complet de cotizare, în conformitate cu reglementările în vigoare. Acest lucru se aplică și în cazul elevilor, ucenicilor și studenților a căror capacitate de muncă a fost afectată în urma unor accidente de muncă sau boli profesionale survenite în timpul și din cauza activităților de pregătire practică.
În aceeași categorie sunt incluși și lucrătorii români care efectuează activități în afara granițelor țării la cererea angajatorilor din România, în conformitate cu prevederile legislative naționale și a regulamentelor europene în vigoare. Documentul portabil A1 reprezintă un act esențial care confirmă supunerea lor sub legislația română în materie de securitate socială, fiind emis conform regulamentelor europene de coordonare a sistemelor de securitate socială. În situația în care acești lucrători sunt victime ale unui accident de muncă, ei pot fi eligibili pentru o pensie de invaliditate, cu condiția deținerii acestui document european care atestă aplicarea reglementărilor românești în domeniu.
Capacitatea de muncă diminuată se reflectă direct în clasificarea invalidității, care este determinată de gradul acestei diminuări.
Procesul de stabilire a invalidității ține cont de modul în care capacitatea de muncă este afectată.
Există trei niveluri de clasificare a deficienței funcționale, și anume:
- Primul nivel, de gradul I, se caracterizează printr-o deficiență gravă care duce la pierderea capacității de autoservire;
- Al doilea nivel, de gradul II, presupune o deficiență funcțională accentuată, cu o capacitate de autoservire parțial păstrată;
- Al treilea nivel, de gradul III, implică o deficiență funcțională medie, cu o capacitate de autoservire păstrată.
Procesul de determinare a gradului de handicap se desfășoară în baza Hotărârii de Guvern nr. 1542/2022, care stabilește criteriile și normele de diagnosticare funcțională și de evaluare a capacității de muncă.
Această evaluare se face conform prevederilor specifice din actul normativ menționat.
Nu sunt disponibile declarații directe
COMENTARII / 0