Inteligent sau nu, omul pune întrebări prostești, spun psihologii

Inteligența este adesea asociată cu capacitatea de a adresa întrebări profunde și complexe, însă psihologia a scos la iveală un aspect interesant: adulții cu un nivel ridicat de inteligență sunt cei care posedă abilitatea de a formula întrebări extrem de simple în cadrul reuniunilor. Acest fenomen nu este o noutate pentru copiii de cinci ani, care par să-l recunoască și să-l aprecieze, după cum relatează HuffPost.

Un anumit tip de curaj intelectual este asociat cu formularea unor întrebări aparent naive. Copiii mici posedă deja această calitate. Cercetările în domeniul psihologiei sugerează că oamenii mai inteligenți tind să pună întrebări elementare. Această abordare îi caracterizează chiar și pe cei foarte tineri, de doar cinci ani.

Un fenomen interesant, cunoscut sub numele de efectul Dunning-Kruger, relevă că indivizii cu o bază de cunoștințe restrânsă tind să aibă o percepție exagerată asupra propriilor capacități. Pe de altă parte, se observă o situație paradoxală la persoanele cu adevărat expert, care, fiind conștiente de limitele propriei cunoașteri, au tendința să-și minimalizeze realizările. Însă, efectul Dunning-Kruger nu este explicat în detaliile lui.

Citește șiOra de iarnă. Schimbarea din 25 octombrie dă peste cap hormonii. Medicii explică de ce corpul are nevoie de câteva zile pentru a-și „repara” ceasul biologic

Un fenomen paradoxal dă naștere unei trăsături distinctive de comportament. Inteligența se manifestă prin interogarea acelor aspecte care par a fi evidente. Înțelegerea faptului că un proiect riscă să se încheie în eșec dacă nu se sprijină pe fundamente solide stă la baza acestei abordări.

Rezultatele unui studiu recent, realizat sub îndrumarea Shauna Bowes, psiholog clinician la Universitatea Vanderbilt, au arătat că cei mici tind să favorizeze adulții care manifestă o incertitudine rezonabilă. Copiii în vârstă de cinci ani și jumătate considerau că adultul care admitea că nu are cunoștințe certe despre ceva era mai inteligent, mai amabil și mai de încredere. Această preferință creștea odată cu înaintarea în vârstă a copiilor.

În ciuda faptului că ambii adulți oferiseră același răspuns, concluzia a rămas neschimbată. Modul de prezentare a informației a reprezentat singura deosebire, fiind caracterizat prin siguranță față de incertitudine asumată.

Se consideră, în general, că încrederea excesivă în sine poate fi dezagradabilă.

În opinia lui Bowes, încrederea excesivă în sine poate duce la sentimente de antipatie, fenomen observat chiar și la copiii preșcolari. Pe de altă parte, o atitudine modestă din punct de vedere intelectual are capacitatea de a inspira încredere și credibilitate, acest efect fiind independent de vârstă.