Hipertensiunea arterială figurează drept una dintre cele mai des întâlnite afecțiuni în cadrul consultațiilor medicale cardiologice, alături de dislipidemiile și bolile cardiace ischemice.
Mortalitatea cardiovasculară la nivel global, estimată anual la 11 milioane de decese, are drept cauză principală tocmai hipertensiunea arterială.
Medicii cardiologi menționează că această patologie, împreună cu dislipidemiile și bolile cardiace ischemice, sunt cele mai frecvente probleme de sănătate întâlnite în cabinetele lor.
Dr. Doralisa Burs, medic primar cardiolog la Spitalul MedLife și la Hyperclinica MedLife PDR Turnului din Brașov, afirmă că numărul de pacienți s-a dublat în ultimele câteva decenii.
În ultimii 30-40 de ani, incidența acestei boli a înregistrat o creștere semnificativă.
Hipertensiunea afectează aproape jumătate din populația adultă a României.
Creșterea numărului de tineri diagnosticați cu această condiție este o tendință îngrijorătoare.
Potrivit datelor, aproximativ 1 din 7 persoane cu vârste între 18 și 24 de ani și 1 din 3 persoane cu vârste între 35 și 44 de ani suferă de hipertensiune.
Un cardiolog atrage atenția că:
Citește șiLacrimile ar putea ajuta la depistarea tumorilor cerebrale, studiu nou
„Unul din doi adulți români este hipertensiv. Tinerii acceptă greu tratamentul, dar ar trebui să știe că, netratată, hipertensiunea arterială poate duce la afecțiuni precum infarctul miocardic acut sau accidentul vascular cerebral (AVC)”
.
Din nefericire, cei mai tineri pacienți nu sunt suficient de cooperanți în ceea ce privește tratamentul, fie refuzându-l, fie abandonându-l după o perioadă scurtă, deoarece consideră că este prea devreme pentru a începe să ia medicamente.
Hipertensiunea este o afecțiune care afectează un număr semnificativ de persoane, iar diagnosticarea ei este un proces important.
Această condiție medicală reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, având în vedere impactul său asupra populației.
În ceea ce privește diagnosticul, acesta este pus atunci când valorile tensiunii arteriale sunt superioare valorilor normale.
Este esențial ca oamenii să fie conștienți de importanța monitorizării tensiunii arteriale.
„Numărul tinerilor cu această afecțiune este în creștere”
, a declarat un cardiolog.
În România, aproape jumătate dintre adulți suferă de hipertensiune, ceea ce reprezintă o cifră alarmantă.
Hipertensiunea arterială este adesea depistată în mod întâmplător, în timpul unei vizite la medicul de familie sau la un control medical la locul de muncă.
Hipertensiunea arterială este confirmată prin repetate evaluări ale presiunii sanguine, care indică în mod constant valori superioare pragului de 140/90 mmHg. Pacienții care se prezintă la dr. Burs cu simptome precum cefaleea sau amețeala, posibile semne ale hipertensiunii, sunt sfătuiți să efectueze automăsuri ale tensiunii arteriale de două ori pe zi, dimineața și seara, pe o perioadă de două săptămâni sau să utilizeze un holter de tensiune arterială pe 24 de ore, pentru a reveni ulterior la medic pentru o reevaluare și un diagnostic precis.
Măsurarea tensiunii arteriale se realizează în condiții specifice: persoana trebuie să fie într-o stare de relaxare completă, ferită de orice factor de stres extern, așezată pe un scaun cu spatele sprijinit** de spătar și picioarele atingând podeaua. Manșeta dispozitivului de măsurare a tensiunii este poziționată la o distanță de 2-3 cm deasupra cotului, la nivelul inimii**. În situația în care individul deține deja un tensiometru, este recomandat ca acesta să îl prezinte încă de la începutul consultului, pentru ca medicul să poată verifica exactitatea măsurătorilor.
Dr. Burs detaliază că valorile optime ale tensiunii sunt sub 120/80 mmHg, în timp ce cele normale se încadrează în intervalul 120-129/80-84 mmHg.
În cazul în care tensiunea depășește 130-139/85-89 mmHg, aceasta este considerată ușor înaltă.
Clasificarea tensiunii continuă astfel: 140-160/90-99 mmHg reprezintă hipertensiune de gradul 1,
160/100 mmHg și mai mult reprezintă gradul 2, în timp ce 180/110 mmHg este considerată gradul 3.
Tratamentul pentru pacienții cu tensiuni arteriale crescute este demarat imediat, afirmă medicul, în cazul în care tensiunea arterială ajunge la 180 mmHg, situație care constituie o urgență medicală.
Nu mai așteptăm
, adaugă medicul,
îi chemăm după maximum două săptămâni, pentru a ajusta dozele
, în cadrul controlului.
Persoanelor tinere care nu conștientizează necesitatea tratamentului medicamentos li se explică pericolele asociate: AVC, infarct miocardic, disecție de aortă, și li se recomandă schimbări esențiale în stilul de viață: abandonarea fumatului, reducerea stresului pe cât posibil, scăderea greutății corporale, alimentație echilibrată și activitate fizică aerobă, constând în minimum 30 de minute, de 3-5 ori pe săptămână, prin activități precum înot, alergare ușoară sau ciclism, adică ceea ce se înțelege prin „cardio”.
Anumite activități fizice pot avea efecte negative asupra tensiunii arteriale, după cum arată anumite studii.
Hipertensiunea se poate accentua în urma unor astfel de activități, deoarece rezistența vasculară crește în urma contracției musculare.
În mod special, antrenamentele de forță și exercițiile cu greutăți sunt cele care pot dăuna, în loc de a ajuta.
Tratamentul pentru hipertensiune poate deveni inutil dacă pacienții reuşesc să-şi reducă greutatea corporală, susţine dr. Burs.
Pacienţii tineri cu o greutate de 90-100 kg şi cu valori crescute ale tensiunii arteriale pot observa o scădere a acesteia dacă reuşesc să slăbească 10-20 kg şi nu suferă de alte afecţiuni care ar putea influenţa tensiunea.
Însă, în cazul în care nu-şi modifică stilul de viaţă şi nu urmează nici un tratament, riscul de a dezvolta complicații este prezent.
„Vin tineri cu 90-100 kg și tensiune arterială mare. Dacă slăbesc măcar 10-20 kg și nu există cauze secundare, tensiunea scade”
, afirmă dr. Burs, adăugând că
„Uneori, dacă pacienții scad în greutate, nici nu mai e nevoie de tratament, pentru că au rezolvat problema principală”
.
dr. Doralisa Burs afirmă că pacienții care scad în greutate și nu mai au nevoie de tratament pentru hipertensiune arterială.
Hipertensiunea arterială poate avea cauze secundare, care de obicei sunt reprezentate de diverse afecțiuni medicale. Printre acestea se numără tulburările endocrine, cum ar fi hiperaldosteronismul primar, sindromul Cushing, acromegalia, precum și hipo- sau hipertiroidismul. De asemenea, afecțiunile renale, precum boala renală parenchimatoasă și hipertensiunea renovasculară – aceasta din urmă fiind cauzată de stenoze de arteră renală, care afectează vascularizarea rinichiului, dar pot fi tratate eficient prin montarea unui stent. Alte cauze includ afecțiuni cardiovasculare, respiratorii, cum ar fi apneea în somn, și neurologice, precum tumori cerebrale.
Puțină lume știe că anumite medicamente sunt capabile să majoreze presiunea sângelui în organism: contraceptivele, antidepresivele, corticoizii și antiinflamatoarele nesteroidiene. Efect similar au și anumite infecții, precum și
. După tratament, presiunea sângelui scade considerabil, potrivit dr. Burs.
Odată tratate, tensiunea scade semnificativ
.
O situație alarmantă se înregistrează în cazul hipercolesterolemiei familiale și altor tulburări genetice.
Aceste afecțiuni reprezintă un motiv de îngrijorare pentru specialiști.
– Nu ești niciodată prea tânăr pentru a suferi de boli cardiovasculare.
Astfel de declarații subliniază importanța conștientizării problemelor de sănătate asociate.
În acest context, se impune o atenție sporită asupra hipercolesterolemiei familiale și altor afecțiuni cu origine genetică.
Hipercolesterolemia este o condiție caracterizată printr-o cantitate excesivă de lipide în sânge, care se depozitează în artere, majorând astfel probabilitatea de a suferi un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral.
În jurul a 1 din 250 de indivizi sunt afectați de o afecțiune ereditară denumită hipercolesterolemie familială.
Dr. Burs afirmă că, în cazul unui tânăr cu valori LDL, cunoscute sub numele de „colesterolul rău”, superioare 190 mg/dl, este necesară efectuarea unor teste pentru depistarea hipercolesterolemiei familiale.
„Dacă vedem un tânăr cu LDL de peste 190 mg/dl, îl trimitem la testare pentru hipercolesterolemie familială”
.
Printre simptomele clinice care pot indica acest diagnostic se numără xantoamele și xanteplasmele, adică mici depozite de grăsime vizibile la nivelul articulațiilor sau pe pleoape.
Însă, nu este imperativ ca, în cazul în care ambii părinți prezintă valori crescute ale LDL, și copilul să aibă această condiție.
Abordarea terapeutică principală implică administrarea de statine, însă dacă pacientul manifestă intoleranță la acest tratament, se impune schimbarea strategiei medicamentoase. În paralel, este esențial ca pacientul să adopte un stil de viață activ, să renunțe la vicii precum fumatul și consumul excesiv de alcool, să reducă greutatea corporală și să urmeze o dietă echilibrată, bogată în fructe, legume și fibre.
Cardiomiopatiile, inclusiv cele dilatative, hipertrofice, precum și aritmogene de ventricul drept și de ventricul stâng prin noncompactare, alături de diverse aritmii cardiace, cum ar fi sindromul QT lung sau scurt și sindromul Brugada, reprezintă câteva dintre patologiile cardiovasculare cu o puternică componentă genetică. Printre acestea se numără și defectele cardiace congenitale, anevrismele de aortă și disecțiile de aortă.
Simptomele asociate acestor afecțiuni variază în funcție de tipul de cardiomiopatie. Cardiomiopatiile dilatative se manifestă prin oboseală accentuată, dificultăți respiratorii și dureri toracice. Pe de altă parte, cardiomiopatiile hipertrofice sunt caracterizate prin palpitații și pierzanie a stării de conștiență. Diagnosticul acestor condiții se realizează prin ecocardiografie și, în anumite situații, prin RMN cardiac. În ceea ce privește tratamentul, cardiomiopatiile dilatative sunt abordate similar cu insuficiența cardiacă, în timp ce cardiomiopatiile hipertrofice necesită un tratament specializat și, uneori, intervenție chirurgicală.
Dr. Burs subliniază că, în cazul cardiomiopatiilor, modul de viață joacă un rol crucial, însă trebuie ajustat în funcție de simptome și de nivelul de gravitate al afecțiunii.
„Dacă pacientul se află în clasa IV NYHA – adică cel mai sever stadiu al insuficienței cardiace – efectuarea de eforturi fizice este contraindicată”
,
afirmă medicul, care adaugă:
„În schimb, dacă pacientul se află în clasa a II-a, activitatea fizică este recomandată, însă nu una intensă, ci mai degrabă plimbări sau mers ușor cu bicicleta, evitând efortul fizic de tip cardio”
.
Un factor adesea neglijat în cazul bolilor cardiovasculare este reprezentat de fumat.
Subestimat de multe ori, fumatul reprezintă un pericol cardiovascular semnificativ, deoarece reduce nivelul de colesterol considerat „bun” și, în același timp, accentuează producția de colesterol „rău”. Acest colesterol dăunător se acumulează pe arterele coronare, provocând blocaje care pot duce la infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
5-10 ani de expunere la fumat sunt suficienți pentru a înregistra o creștere considerabilă a riscului cardiovascular, chiar mai puțin timp dacă sunt prezenți și alți factori.
„Iar atunci când pacientul se lasă de fumat, e nevoie de încă 10 ani ca acest risc să scadă”
, avertizează dr. Burs.
Un medic afirmă fără echivoc:
„Unii pacienți au fumat de la 25 de ani și la 32 au făcut infarct”
.
Riscul cardiovascular crește considerabil, nu numai pentru fumătorii activi, ci și pentru cei pasivi, care sunt expuși la 30% mai mult risc.
Mulți pacienți apar în urma unui eveniment grav și anume după ce au suferit un infarct myocardial, infarct care îi determină să solicite o consultație medicală.
Dr. Doralisa Burs afirmă că pacienții săi ajung la spital după ce au experimentat dureri în regiunea toracică timp de două-trei zile, moment în care infarctul myocardial a deja avut loc.
„Au modificări electrocardiografice și ecocardiografice tipice de infarct”,
ceea ce îi determină pe medici să-i trimită de urgență pentru a primi tratament și stentare coronariană.
Intervenția de stentare nu ar trebui să inspire teamă pacienților, potrivit spuselor medicului. Această procedură se realizează sub anestezie locală, prin introducerea unui cateter în artera radială de la mână sau în artera femurală de la picior. Ulterior, se injectează o substanță de contrast care facilitează vizualizarea vaselor și apoi se instalează stentul în zona în care vasul este obstruat. Acest stent, având dimensiuni reduse, asemănător unui arc de pix, are rolul de a menține vasul afectat deschis, asigurând un flux sanguin normal.
Dr. Burs subliniază că efectuarea unor controale preventive periodice poate ajuta la prevenirea unor posibile probleme de sănătate.
La bărbații cu vârsta peste 45 de ani, se recomandă efectuarea unui control anual, în timp ce femeile ar trebui să efectueze acest control la împlinirea vârstei de 50 de ani, odată cu instalarea menopauzei.
O diferență semnificativă în ceea ce privește riscul de infarct există între sexe, bărbații fiind mai expuși la acest risc cu aproximativ 10 ani mai devreme decât femeile, datorită protecției oferite de starea fizică a femeilor până la instalarea menopauzei.
Acest fenomen se datorează, în mare parte, factorilor fiziologici și hormonali specifici fiecărui sex.
COMENTARII / 0