Lipsă de medicamente: importul paralel, soluție existentă în UE

În țara noastră, penuria de medicamente a devenit o realitate cronică, transformând căutarea unui tratament într-un proces anevoios și imprevizibil. Pacienții se confruntă adesea cu...

În țara noastră, penuria de medicamente a devenit o realitate cronică, transformând căutarea unui tratament într-un proces anevoios și imprevizibil. Pacienții se confruntă adesea cu situații în care tratamentele necesare nu sunt disponibile, iar farmaciile oferă doar promisiuni de rezolvare. În acest timp, medicii sunt nevoiți să caute soluții alternative, lăsând pacienții într-o stare de incertitudine privind durata acestei probleme de sănătate.

Importurile paralele reprezintă o soluție existentă de ani de zile în piața europeană pentru reducerea rapidă a efectelor unei discontinuități în aprovizionarea cu medicamente. Atunci când un produs medicamente lipsește temporar de pe piața locală din România și sunt îndeplinite anumite condiții legale privind similitudinea și controlul, acest mecanism permite aducerea de medicamente autorizate și disponibile în alte state membre. Această abordare nu constituie un artificiu și nici o zonă gri, ci mai degrabă un mecanism legal și consacrat de mult timp în piața unică europeană, special conceput pentru a face față unor astfel de situații.

În situații de criză, chiar dacă o soluție există, factorul timp devine o problemă esențială pentru pacienți. În realitate, procesul administrativ actual, care necesită armonizare cu reglementările europene recente, împreună cu obținerea avizelor și aprobărilor, precum și etapele de etichetare și comercializare a produselor, pot disipa exact resursele temporale de care un sistem supus presiunii are nevoie.

Citește șiRezidențiat 2026: cele mai mari punctaje în fiecare centru universitar

În domeniul medical, diferența dintre o posibilitate teoretică și realitatea aprovizionării în timp util are implicații semnificative asupra continuității tratamentului pacienților. Acest aspect poate duce la repercusiuni directe în cazul unei întreruperi a tratamentului. Importurile paralele nu sunt o soluție definitivă pentru înlocuirea canalelor tradiționale de aprovizionare și distribuție. Acestea nu pot corecta toate cauzele unei penurii de medicamente, care de obicei au multiple origini:

  • probleme legate de producție;
  • dificultăți de aprovizionare;
  • decizii comerciale la nivel regional și național;
  • apariția de noi produse concurente;
  • schimbări în cererea;
  • și limitări de preț.

În ciuda existenței unor blocaje, importul paralel reprezintă o soluție viabilă, deja integrată în sistemele europene, capabilă să aducă rezultate concrete. Acest instrument este firesc utilizat în cadrul sistemelor solide, datorită valorii pe care o aduce. Importul paralel poate fi extrem de util în acoperirea unor lacune majore atât pentru pacienți, cât și pentru stat. Mai exact, atunci când un medicament este disponibil în altă țară din UE, dar nu ajunge în România în timp util, importul paralel poate interveni pentru a suplini această lipsă.

Pacienții cu diabet, afecțiuni oncologice sau neurologice se pot confrunta cu schimbări ale terapiei, reajustări ale tratamentului, stress clinic și cheltuieli suplimentare în sistem în cazul în care medicamentele lipsesc. În acest context, decizia de a recurge la importul paralel trebuie să ofere un răspuns pertinent la întrebarea fundamentală: „Care este soluția urgentă pentru nevoile pacienților în situații de penurie și discontinuitate, garantând atât eficiența bugetară, cât și o decontare echitabilă?”

„Cum rezolvăm urgent nevoia pacienților – în caz de penurie și discontinuitate, în condiții de eficiență bugetară și decontare echitabilă?”

Pentru aceasta, pot fi folosite bune practici deja implementate de ani de zile în alte țări europene.

Comerțul paralel în România este adesea perceput într-o manieră incompletă; în realitate, piața europeană este caracterizată printr-o funcționare bidirecțională, permițând astfel accesul medicamentelor în zonele deficitare. În practică, având în vedere cele aproximativ 4.000 de molecule utilizate în mod obișnuit în cele 27 de state membre ale UE, este aproape inevitabil ca, temporar și relativ frecvent, să apară penurii și discontinuități.

O abordare radical nouă nu este imperativă, ci mai degrabă o ajustare a infrastructurii legislative interne pentru a se alinia la standardele europene, împreună cu implementarea unor mecanisme administrative mai eficiente și procese decizionale mai rapide, precum și o percepție clară a faptului că mecanismul importurilor paralele reprezintă o practică curentă și controlată pe piața europeană, capabilă să consolideze sistemul de sănătate din România.

În esență, răspunsul este deja disponibil și nu necesită descoperirea unei noi soluții.
Interogarea pertinentă este dacă aplicăm această soluție existentă cu suficientă inteligență și în momentul oportun.
Comerțul paralel, în fapt, constituie o modalitate de comerț legitim pe piața internă a Uniunii Europene, fundamentată pe principiul liberei circulații a bunurilor.
Pentru produsele care au fost autorizate printr-o procedură centralizată, distribuția paralelă este supusă verificării de către Agenția Europeană a Medicamentelor (EMA).
În ceea ce privește importurile paralele, sunt prevăzute proceduri simplificate în situația în care produsul din țara de origine prezintă suficiente similarități cu cel deja autorizat în țara de destinație.

Problemele legate de medicamente sunt abordate atât de EMA, cât și de Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR)

ca fiind un fenomen complex cu multiple cauze.

COMENTARII / 0