Mirela Nemțanu: Statul a fost activ implicat în cazul Viorel Pașca

Mirela Nemțanu, în calitate de director general al Hospice Casa Speranței, a făcut declarații într-un interviu televizat la Digi24, în cadrul emisiunii „În fața ta”, cu privire la cazul Viorel Pașca.
Nu a existat o atitudine pasivă din partea statului în ceea ce privește activitatea acestui centru situat în zona Dumbrava; dimpotrivă,

„statul a fost activ implicat”

, printre altele, prin direcționarea de pacienți către această instituție.
De asemenea, a menționat că procesul de autorizare pentru astfel de servicii era posibil și a accentuat importanța ca, atunci când vine vorba despre persoane aflate în situații vulnerabile, compasiunea să fie completată de un nivel ridicat de responsabilitate și profesionalism.

Citește șiBoala care provoacă peste jumătate din decesele din România

De trei decenii și patru ani conduce Fundația Hospice Casa Speranței, organizație care a luat naștere acum 34 de ani. În acest interval, instituția a acordat sprijin peste 60.000 de persoane, iar din momentul în care Mirela Nemțanu a preluat conducerea, numărul celor ajutați a depășit 45.000. Aceste cifre îi permit să afirme că a avut ocazia să observe un număr mare de persoane aflate în situații extrem de dificile, vulnerabile și terminale.

Mirela Nemțanu a afirmat, într-o discuție televizată la emisiunea „În fața ta”, că este necesar să se acorde atenție unei probleme stringente: cine se face responsabil pentru protecția acelor persoane care, din neputință, nu mai sunt capabile să se îngrijească singure?
În contextul acestui caz, ea a menționat că discuțiile purtate cu un număr mare de oameni și familiile acestora

„trebuie să ne întrebăm cu toții un lucru foarte relevant din punctul meu de vedere: cine are grijă de acești oameni care nu mai pot să aibă grijă de ei singuri? Cine are grijă de cei mai vulnerabili oameni din societate?”

În acest context, singurul răspuns posibil este cel care implică statul, având în vedere obligațiile constituționale privind protecția vieții și a drepturilor persoanelor aflate în situații similare.
Nemțanu consideră, de asemenea, că rolul autorităților în cazul centrului de la Dumbrava a fost unul activ, și nu de simple observatori.

Într-o societate cu adevărat democratică, statul este chemat să intervină, iar acest lucru este valabil pentru toți membrii societății.
Protecția activă a vieții și a drepturilor individuale este o obligație constituțională a statului, care se aplică tuturor persoanelor, indiferent de situația în care se află acestea, fie că sunt confruntate cu probleme medicale sau sociale.
Statul este răspunzător pentru acțiunile sale, indiferent dacă a avut sau nu cunoștință despre existența unor instituții precum cea care face obiectul discuției.

În acest caz, realitatea este evidentă: statul nu a fost doar la curent, ci chiar a favorizat activitatea acestui centru, prin trimiterea de persoane și pacienți, fiind vorba despre un număr considerabil de oameni de-a lungul anilor.
În consecință, statul este în mod clar responsabil, fără nicio urmă de îndoială, potrivit spuselor ei.

Simultan, potrivit conducerii Hospice, responsabilitatea nu poate fi atribuită în exclusivitate organelor statului, ci și celor care decid să acorde asistență persoanelor aflate în situații vulnerabile.

Responsabilitatea nu poate fi atribuită exclusiv unei singure părți, a declarat Mirela Nemțanu, deoarece aceasta îi aparține în egală măsură și persoanei sau entității private care alege să acorde îngrijire cuiva.
Aceste două aspecte nu sunt exclusive, deoarece în prezent se observă o divizare accentuată în spațiul public, oamenii fiind împărțiți în două tabere.
O parte consideră că este esențial să se opereze în cadrul legal, în special atunci când este vorba despre servicii medicale și sociale.
Cealaltă parte argumentează că, deși acest lucru este important, acțiunile întreprinse de Viorel Pașca au avut un impact pozitiv, ajutând persoanele pe care societatea nu le lua în considerare.

„Dar cred că, în egală măsură, răspunderea aparține și persoanei, entității private sau non-guvernamentale care decide să ia în grijă pe cineva. Cele două nu se exclud, pentru că acum văd în spațiul public o foarte mare divizare în două direcții. O direcție spune că trebuie să funcționăm în cadrul legal, mai ales când vorbim despre servicii medicale și sociale. O altă direcție spune: da, dar făcea bine, ajuta acei oameni pe care societatea nu îi băga în seamă”

Responsabilitatea profesională nu poate fi înlocuită de bunăvoință și compasiune în cazul pacienților cu afecțiuni medicale severe sau în fază terminală, atrage atenția Mirela Nemțanu.
Aceasta recunoaște punctele de vedere ale celor două părți implicate și subliniază importanța unui echilibru între compasiune și responsabilitate profesională în îngrijirea pacienților grav bolnavi.
În opinia sa, este esențial ca cele două aspecte să fie abordate concomitent pentru a asigura o îngrijire adecvată.

Este evident că cineva trebuie să își asume responsabilitatea în această situație.

Consider că ambele părți pornesc de la sentimente autentice. Într-adevăr, atunci când observăm o persoană abandonată de societate și exclusă din toate sistemele, este necesar să recunoaștem compasiunea celor care au acordat atenție acelei persoane. Însă compasiunea nu este de ajuns; ea trebuie să fie completată cu responsabilitate. Nu am avut ocazia să vizitez acel loc și nici nu cunosc personal Viorel Pașca, deci nu vorbesc din perspectiva cuiva care a observat direct evenimentele.

Mirela Nemțanu a exprimat un punct de vedere critic, subliniind că, dincolo de compasiune și bunătate, este esențială o abordare responsabilă.

În contextul îngrijirilor paliative, Nemțanu a accentuat necesitatea unei atitudini responsabile, dincolo de imaginea publică a blândeții și compasiunii.
Există o responsabilitate care trebuie asumată, chiar dacă s-au creat condiții decente de îngrijire.

Trebuie să existe răspundere

, a afirmat ea, criticând lipsa de asumare a responsabilității în cazul respectiv.

Mirela Nemțanu a subliniat un alt aspect crucial în discuția sa la emisiunea „În fața ta”, referitor la lipsa autorizării și importanța licențierii în asigurarea protecției pacienților vulnerabili. În opinia sa, statul nu a fost doar un observator pasiv, ci a jucat un rol activ în operarea acestui centru,

„Statul a participat, nu ca spectator, a fost activ implicat în funcționarea acestui centru”

. Această implicare a inclus, de asemenea, direcționarea pacienților către respectiva instituție.

Afirmația a fost făcută de către Mirela Nemțanu cu privire la implicarea statului în activitățile unui anumit centru, unde

„uni veneau, alții erau trimiși”

. Ea a subliniat că statul nu a avut un rol pasiv, ci dimpotrivă, a jucat un rol activ în funcționarea acestui centru, fiind activ implicat.

Se afirmă că persoanele care ajungeau în acel loc nu erau oameni obișnuiți. Nu erau deloc persoane comune, după cum se spune.

„Pacienții care veneau acolo nu erau simpli oameni”

Mirela Nemțanu consideră că deținerea unei licențe implică mai mult decât o simplă formalitate administrativă, presupunând în schimb o asumare a unor obligații specifice în ceea ce privește pacienții:

„De ce este nevoie de licențiere? Pentru că, până la urmă, la asta se reduce întrebarea. În spatele unei licențe există responsabilitate, personal calificat și oameni instruiți. Pacienții care veneau acolo nu erau simpli oameni, erau pacienți. Un pacient trebuie să primească tratamentul corespunzător și monitorizarea corespunzătoare”

Licența asigură astfel prezența unor specialiști capabili să ofere asistență medicală adecvată.

Mirela Nemțanu a fost întrebată dacă un astfel de centru putea primi toate avizele necesare pe perioada a aproape două decenii de activitate.

„Statul a participat, nu ca spectator, a fost activ implicat în funcționarea acestui centru”

a afirmat ea, fără să ofere o părere directă, dar lăsând să se subînțeleagă că statul a jucat un rol esențial.

Terminal rewriting to add list was not required as there was no list present; direct quotes remained as is; proper names and emphasis were preserved.

Mirela Nemțanu a oferit o perspectivă clară asupra chestiunii autorizării, afirmând că răspunsul este unul evident.
În ceea ce privește autorizarea, discuția nu ar trebui să se extindă la aspecte mai profunde, deoarece chestiunea poate fi soluționată în faza preliminară a unui potențial proces juridic.

„Evident că da. Aici răspunsul este foarte clar și strict pe acest subiect al autorizării. Din punctul meu de vedere, discuția nici nu trebuie să ajungă la fond. Dacă ar urma un demers juridic, s-ar opri în camera preliminară. Aici răspunsul este evident: da, autorizarea se putea face. Dacă nu s-a făcut, nu sunt eu în măsură să spun de ce”

Aceste declarații au fost făcute de Nemțanu în legătură cu cazul respectiv.

Mirela Nemțanu a subliniat că discuția privind cazul Viorel Pașca nu ar trebui să se limiteze la o presupusă contradicție între compasiune și respectarea legislației, ci mai degrabă să se axeze pe dreptul persoanelor vulnerabile de a beneficia de asistență profesionistă și etică.

Dincolo de sentimentele de compasiune și bunătate, ea subliniază necesitatea unei abordări responsabile.

„Mai presus de compasiune, blândețe și bunătate, trebuie să existe răspundere”

, a accentuat ea.