Organul uitat care ar putea influența durata de viață, potrivit unui studiu

Funcționalitatea unui organ relativ necunoscut la adulți ar putea juca un rol crucial în dezvoltarea stării generale de sănătate.
Noi descoperiri indică o posibilă conexiune între eficiența acestui organ și probabilitatea de a dezvolta boli sau reacția la terapii.

Noi descoperiri din două cercetări efectuate de oamenii de știință de la Mass General Brigham pun sub semnul întrebării percepția că timusul își pierde importanța odată cu trecerea copilăriei.

Prin utilizarea inteligenţei artificiale pentru a examina imagini CT standard, cercetătorii au făcut o descoperire interesantă: adulţii ale căror timusuri prezintă o stare de sănătate mai bună** tind să aibă o durată de viaţă mai lungă. În plus, acest grup de persoane prezintă un risc redus de a dezvolta boli cardiovasculare şi cancer.

Citește șiCum poți decontamina gratuit apa de la robinet de microplastice: Metoda simplă testată în laborator de medici

Concluziile cercetării au fost prezentate în două studii publicate într-un număr recent al prestigioasei reviste Nature.

Se ridică întrebări cu privire la un organ relativ necunoscut, a cărui importanță a fost adesea trecută cu vederea. Timusul este organul în cauză. Funcțiile sale au fost considerate a fi mai puțin semnificative în comparație cu alte organe vitale. Însă, noile cercetări sugerează că acest organ ar putea juca un rol crucial în durata de viață a oamenilor.

Timusul, o glandă mică poziționată în regiunea toracică, posterior sternului, are o funcție esențială în cadrul sistemului de apărare a organismului.

• maturarea unui anumit tip de leucocite, și anume limfocitele T;

Acestea din urmă sunt vitale pentru protecția corpului împotriva infecțiilor și a diferiților patogeni.
Deși se observă o scădere a dimensiunii timsului odată cu înaintarea în vârstă, concomitent cu o reducere a producției de celule noi, importanța acestuia la populația adultă nu a făcut obiectul unor studii ample.

Cercetătorii au efectuat o analiză a datelor colectate de la un număr de 25.000 de adulţi care au participat la un program naţional de depistare a cancerului pulmonar, precum şi de la 2.500 de persoane incluse în studiul Framingham, o cohortă supusă unei monitorizări pe durate lungi de timp.

Folosind un model de inteligență artificială care utilizează metode de învățare automată avansată, cercetătorii au analizat dimensiunea, structura și compoziția timusului și au creat un indice al „sănătății” acestui organ.

Un organ considerat anterior a fi redundant şi eliminat uneori de medici fără prea multă deliberare ar putea juca un rol semnificativ în combaterea cancerului.

• Persoanele care au obţinut scoruri superioare au prezentat un risc de deces cu circa jumătate mai mic.
• Acestea au înregistrat, de asemenea, un risc de deces din cauza bolilor cardiovasculare cu 63% mai scăzut.
• De asemenea, au avut un risc cu 36% mai mic de a dezvolta cancer pulmonar comparativ cu cele care au obţinut scoruri mai mici.

Aceste corelaţii au rămas stabile chiar şi după ce s-a luat în considerare vârsta şi alţi factori care ar putea influenţa starea de sănătate.

Pe măsură ce timusul își pierde din eficacitate și variația limfocitelor T scade, sistemul de apărare al organismului se dovedește a fi mai puțin capabil să facă față la pericolele, cum ar fi cancerul. De asemenea, studiul a scos în evidență o legătură între inflamația cronică, fumat, greutate corporală excesivă și o stare de sănătate precară a timusului.

În cadrul unei a doua investigații, 1.200 de pacienți supuși la imunoterapie, un tip de terapie care stimulează sistemul imunitar în lupta împotriva cancerului, au fost evaluați de către echipă.
Rezultatele au arătat că pacienții care aveau un timus funcțional au prezentat un risc de 37% mai scăzut de agravare a afecțiunii și un risc de deces cu 44% mai mic, după ce s-au luat în considerare diferențele dintre pacienți, caracteristicile tumorilor și tipurile de tratament aplicate.

Confirmarea acestor rezultate necesită investigații suplimentare, potrivit autorilor, care subliniază că tehnica de evaluare imagistică actuală nu este suficient de matură pentru a fi integrată în practica clinică curentă.
Pe de altă parte, anumite legături cu factorii legati de stilul de viață au fost deja stabilite, însă studiile nu au examinat încă dacă ajustarea acestor factori ar putea avea un efect pozitiv direct asupra capacității de funcționare a timusului.

În prezent, cercetătorii sunt focusați pe studiul factorilor care au impact asupra stării de sănătate a timusului. În paralel, un studiu în desfășurare evaluează efectele expunerii neintenționate la radiații asupra acestui organ în cazul pacienților cu cancer pulmonar și modul în care aceasta influențează eficiența tratamentului aplicat.

În opinia cercetătorilor, o cunoaștere aprofundată și o supraveghere mai atentă a timusului ar putea constitui, în viitor, un sprijin important în aprecierea riscului de îmbolnăvire și în fundamentarea opțiunilor terapeutice.
Deciziile terapeutice ar putea fi astfel mai bine direcționate.