Pacienții Ozempic, Mounjaro și Wegovy trebuie să cunoască avertismentele

Adriana Turea a menținut diete încă de la vârsta de 18 ani. În vara precedentă, ea a decis să înceapă un regim de slăbire cu injecția Wegovy, la un an de la momentul în care medicul ei i-a recomandat acest tratament. Ea a dorit să împărtășească povestea și să fie prezentă în acest articol sub numele real.

• 4 din 10 români suferă de obezitate. Care este rolul noilor tratamente, explică dr. Adrian Copcea, medic primar în diabet, nutriție și boli metabolice.
• Preconcepția că „e doar o chestiune de voință”, susține Adriana Turea, face mult rău. 
• Să treci de la ideea că numai tu ești de vină pentru ce mănânci, de la ideea că „Frigiderul este cel mai bun prieten al meu”, povestește Adriana, la un tratament, asta nu e deloc simplu.
• Cât a coborât în greutate de când face injecția. Ce simte acum și cum i s-a modificat viața.
• Ce se întâmplă în organismul cuiva care urmează unul din noile tratamente, fie că e Ozempic, Mounjaro sau Wegovy.

Adriana povestește despre primele ei diete din adolescență și despre fluctuațiile de greutate recurente pe parcursul anilor, până când a decis să ia medicamente pentru slăbit. Ea descrie întâlnirile inițiale cu medicii, testele efectuate, cheltuielile implicate, modul în care se desfășoară tratamentul, principiile sale de funcționare și efectele secundare pe care le-a experimentat.

Citește șiBoala care provoacă peste jumătate din decesele din România

„La mine, cuvintele «regim» sau «dietă» sunt blocate în creier”

Adriana Turea, fotografie preluată din arhiva personală.

Adriana Turea este jurnalistă și, în urmă cu trei ani, a fondat Endo Pacienți, prima organizație non guvernamentală din România dedicată persoanelor cu tulburări endocrine, printre care se numără și obezitatea.

Pentru mine, termenii «regim» și «dietă» rămân blocați în mintea mea. Am experimentat această situație de prea multe ori și acum am o reacție pe care nu o pot controla.

„La mine, cuvintele «regim» sau «dietă» sunt blocate în creier.

„Mă comparam cu alte fete”

Adriana a avut, după absolvirea liceului, prima întâlnire directă cu un endocrinolog. Ea a solicitat consultația pentru că credea că ar avea câteva kilograme în plus. Astăzi, spune că nu sunt multe, ci doar

spre limită superioară a normalului

, având în vedere că măsoară 1,70 m.

„Cum e obiceiul ca fetele să se compare între ele, și eu mă comparam și aveam senzația că am niște kilograme în plus. Inevitabil vezi pe cineva mai subțire decât ție. Iar eu tot timpul mă comparam.”

Dr. Adrian Copcea: Mulți pacienți obeziți se întorc la medic, având o greutate crescută

În România, 4 din 10 adulți se confruntă cu obezitatea, iar 70% din populație este supraponderală sau obeza, conform datelor din Atlasul Mondial al Obezității, publicat în acest an.

Mai mult, 1 din 4 copii români se află în stare de supraponderalitate sau obezitate, iar această proporție crește în fiecare an.

În prezent, nici tratamentul farmacologic al obezității, nici intervențiile bariatrice nu sunt acoperite de sistemul de asigurări în țara noastră.

Cu toate acestea, „există cifre obiective care arată o folosire tot mai largă a tratamentelor pentru slăbit”, explică, pentru publicul HotNews, dr. Adrian Copcea, medic primar în diabet, nutriție și boli metabolice. Nu doar în România, ci și pe plan mondial, utilizarea lor e tot mai largă, arată medicul: „Faptul că tot mai multă lume are tot mai mulţi cunoscuţi care iau injecţii de slăbit e relevant pentru extinderea fenomenului.”

Dr. Adrian Copcea, imagine publicată pe Facebook.

În cazul obezității, Adrian Copcea subliniază existența a trei linii de tratament: nutriţia, medicaţiile şi operaţiile.

Doctorul afirmă că are obiceiul de a întreba pacienții dacă se îndreaptă spre opțiunile de tratament farmacologice sau chirurgicale.

Adrian Copcea vorbește, în dialogul cu Hotnews, și despre un alt fenomen: „istoricul” unora dintre pacienții cu obezitate care ajung în cabinetul său: „Mă refer la intervenții din trecut care au adus ceea ce se poate rezuma la multe kilograme pierdute, dar care revin după foarte mulţi ani în cabinetul meu cu greutăţi foarte mari şi care sunt, în mare parte, tributare intervenţiilor proaste din trecut. Și care au părut «bune».”

În ce mod funcționează Ozempic, Mounjaro sau Wegovy

Ce se întâmplă în corpul unui individ care începe un tratament recent, fie că este vorba de Ozempic, Mounjaro sau Wegovy?

„Când iei un GLP-1, primești o versiune mult mai puternică și cu efect mai îndelungat a unei substanțe produsă de organismul tău. Și aceasta trebuie să ajungă la creier trecând prin bariera hematoencefalică. Teoria este că substanța ajunge în acea parte a creierului care, de obicei, semnalează prezența unei toxine în circulație. Așa că îți blochează pofta de mâncare și îți intensifică greața”, a explicat Julia Belluz, jurnalistă și coautoarea unei cărți de știință în podcastul jurnalistului Ezra Klein de la The New York Times. 

Conversația este foarte captivantă:

Pare că ai suferi de o intoxicație alimentară sau ceva asemănător? Da, aceasta este realitatea. Aceste reacții sunt cele mai comune dintre efectele secundare ale acestor medicamente.

-Deci, medicamentul minune pe care l-am inventat îi face creierului tău să creadă, într-o oarecare măsură, că este otrăvit tot timpul?–Cred că asta e o modalitate de a o spune, absolut.

„Pur și simplu îți reduce pofta de mâncare acționând asupra acestui sistem cerebral al GLP-1”, explică invitata de la podcast. 

Ce nu este cunoscut de mulți pacienți încă de la început

Un aspect mai puțin cunoscut este că, odată ce oprești utilizarea acestei categorii de medicamente, fie ele injectabile sau nu, ai tendința de a crește în greutate.

Pentru că, așa cum se arată în dialogul citat din NYT, „acest apetit care era suprimat prin acțiunea asupra sistemului cerebral GLP-1, efectul acela dispare, și revii la «zgomotul» mâncării. Revii la foamea pe care o aveai înainte”. 

Această situație reprezintă o problemă deoarece indivizii nu sunt pregătiți să facă față conceptului de tratament de lungă durată. Aceeași lipsă se observă atât în contextul slăbirii, cât și în alte domenii. În realitate, publicul este familiarizat cu medicamentele destinate afecțiunilor acute, însă nu cu cele concepute pentru boli cronice.

Nu e ca și cum „odată ce iei acest medicament, brusc, din nou, ai voința pe care nu ai avut-o toată viața. Dar există încă această așteptare. E ca orice altă dietă. Și pare că oamenii nu au fost avertizați în privința asta”, mai spune jurnalista Julia Belluz.

Ea subliniază că, deși există prejudecăți, nu se tratează de

„un concurs al voinței”

.

Întrebări privind tiroida

Adriana Turea consideră că totul se rezumă la voință, iar această idee a devenit un răspuns social constant. Prima întâlnire cu un endocrinolog a avut loc imediat după terminarea liceului. Doctorul părea, însă, să fie superficial:

„M-a palpat și mi-a spus că am hipotiroidie. Fără analize, fără nimic. Și mi-a dat un tratament.”

În casă, mama ei, dentist de profesie, i-a recomandat să evite medicamentele, menționând că glanda tiroidă, responsabilă pentru reglarea corpului, poate fi perturbată cu ușurință.

Dar Adriana nu a ascultat-o. „I-am spus: «Ce, știi tu mai bine decât doctorul de specialitate?». Cum suntem noi cu părinții, de obicei. Și am luat medicamentul o perioadă. Bineînțeles că nu s-a întâmplat nimic. Nu am slăbit.”

După o perioadă de timp, în momentul în care mama ei i-a spus

„Haide să mergem să vedem dacă ai într-adevăr o problemă la tiroidă”

, a programat o nouă consultație la Institutul Parhon

Pentru Adriana, anii care au urmat au fost marcați de diete repetate și fluctuații de greutate. „Când mi se părea că sunt mai grasă decât mi-ar fi plăcut, mai țineam câte un regim. Fluctuațiile erau de 5-10 kilograme atunci, nu mai mult. ”

În perioada premergătoare căsătoriei, Adriana a reușit să reducă semnificativ greutatea printr-o dietă. După aceea, însă, kilogramele au început să revină încet.

„Am început să mai adaug câte un kilogram. Apoi mai scădeam.”

Tratamentul de slăbire din cadrul Institutului Parhon

Adriana, în prezent, spune că un eveniment emoțional intens a determinat o creștere rapidă a greutății:

„La un moment dat, am avut o situație emoțională foarte puternică. Iar greutatea mea a explodat, un pic.”

„La mine totul este pe fond emoțional”, spune Adriana. „Și, în general, la persoanele cu obezitate există și această componentă emoțională în spate. Nu este doar mâncarea. Poate să fie o dereglare hormonală, poate să fie o afecțiune care duce la îngrășare și, combinată cu o stare emoțională sensibilă…”

După acea experiență intensă, Adriana s-a întors la Institutul Parhon. Aceasta s-a petrecut în 2007, când avea 38 de ani.

„De data aceasta, mi-au dat un tratament ca să scad în greutate.”

Adriana își aduce aminte că, la acea vreme, a consumat pastile verzi pentru a slăbi. Nu reține denumirea lor și nu știe dacă sunt încă în uz în prezent.

Tratamentul a ajutat-o să slăbească. „Dar, când l-am întrerupt, s-au adăugat din nou kilogramele. Din cauză că am revenit la vechile obiceiuri: nu am păstrat cantitățile mici de mâncare în farfurie, ci am mâncat după pofta inimii.”

„Deja viața începuse să o ia în pas alert. Am mai slăbit, m-am mai îngrășat. Dar chiar și când slăbeam, eram pufoasă, nu era o greutate normală. Eram supraponderală și nu îmi convenea.”

„Tu ești cea mai grasă de aici”

Un moment care a marcat-o profund a fost o observație primită de la cineva apropiat, în timp ce se uitau împreună la câteva fotografii mai vechi. Era în anii dinaintea pandemiei.

El/ea i-a spus:

«Tu ești cea mai grasă de aici. Nu te gândești că obezitatea asta e o boală?»

În acea perioadă, Adriana povestește că obezitatea nu era încă recunoscută oficial ca boală.

„Acum este. Că nu se face suficient pentru ea, e altă poveste.”

În acel moment, Adriana s-a lăsat furioasă și a hotărât să slăbească.

„În ritmul meu, cum pot eu.”

S-a dus la un nutriționist și a reușit să slăbească din nou. Însă, după un timp,

„nu am mai respectat. Și iarăși m-am îngrășat.”

Impactul pandemiei asupra greutății maxime

În perioada pandemiei, viața sedentară a ajuns la punctul de maxim, afirmă ea.

„Lucram de acasă, de la 9 dimineața până la 11 seara. Stăteam pe scaun și nu mă mișcam.”

A ajuns la greutatea ei maximă: 109 kilograme. „Mi-am spus: «Doamne ferește! Ce mă fac eu acum?».”

Adriana a pornit o dietă nouă, punând în practică recomandările primite anterior de la nutriționist. În fiecare zi, își petrecea 30 de minute pe bicicleta staționară și parcurgea 10.000 de pași. Când realizase că a consumat alimente cu conținut caloric ridicat, își dublase timpul petrecut pe bicicletă.

În acea perioadă, a reușit să scadă greutatea la 95-96 kg, datorită unei diete, a activității fizice și a unei discipline stricte. Acest rezultat a fost obținut în 2023.

Un nou impact emoțional

Pandemie, Adriana a reușit să slăbească prin dietă, exerciții și disciplină strictă, însă viața ei a suferit un nou șoc emoțional când tatăl a început să se rănească. El a fost internat timp de 4 luni, iar la finalul acestei perioade a decedat. În același timp, mama ei a fost de asemenea afectată de boală.

„Am ajuns la un soi de disperare, pentru că nu știam ce să fac. Nu puteam nici să îmi plâng doliul, pentru că trebuia să am grijă de mama și să văd ce facem și cum să o ajut. Iar la mine nu m-am mai gândit.”

Pe măsură ce timpul trecea, greutatea ei a crescut din nou la 106-107 kilograme.

„Și, când am văzut așa, mi-am dat seama că, în acel moment, eu nu mai pot să păstrez nicio regulă sau să am vreo disciplin

Alegerea de a porni cu tratamentul

În anul 2024, cardiologul care îi monitorizează sănătatea a sugerat un plan de pierdere în greutate pentru Adriana. Aceasta suferă de hipertensiune arterială, iar Wegovy este indicat și pentru această afecțiune.

După ce a consultat 4-5 medici și a reflectat câteva luni, la sfârșitul verii anului precedent, a luat hotărârea de a începe terapia cu Wegovy. Înainte de această decizie, și-a efectuat analizele, a evaluat care variantă de tratament ar fi cea mai potrivită pentru ea și a analizat și costurile asociate.

Dr. Copcea: “Nu prescriem automat medicaţii, de orice fel ar fi, celor ce le doresc. Nu acesta e rolul medicului”

De altfel, medicii nu prescriu „niciodată la cerere” medicamente pentru slăbit, ci doar „în urma unei analize”, spune medicul diabetolog Adrian Copcea. „Nu prescriem automat medicaţii, de orice fel ar fi, celor ce le doresc. Nu acesta e rolul medicului.”

El adaugă că nu prescrie tratamente pentru slăbit nici „celor ce nu semnalează o foame foarte puternică și celor care nu fac investigaţiile medicale necesare, pentru a avea o foarte clară imagine asupra stării de sănătate, asta pentru că există diferite precauţii şi contraindicaţii.”

Criteriile oficiale de prescriere a medicamentelor pentru slăbit „sunt cele trecute în prospectele oficiale: obezitatea sau un anumit grad de suprapondere (indice de masă corporală peste 27 kg/mp) atunci când există comorbidităţi metabolice (hipertensiune arterială, steatoză hepatică, prediabet/diabet tip 2, sindrom de apnee obstructivă de somn, dislipidemii etc.)”, explică medicul.

Distincția dintre teoria și realitatea practică

Medicul recunoaște că, în realitate, mulți se apropie de aceste medicații în moduri variate, deși nu ar trebui să treacă printr-un filtru medical riguros. În prezent, nu există astfel de restricții, la fel ca la medicaţia psihiatrică sau la antibiotice. Nu neapărat din cauza pericolului extrem, ci și pentru că, pe termen lung, ar fi util să monitorizăm efectele.

„în practică, mulţi îşi procură în diferite feluri astfel de medicaţii, cu toate că ele nu ar trebui să nu treacă printr-un filtru medical serios. Dar, deocamdată, nu avem astfel de limitări, aşa cum avem, de exemplu, la medicaţia psihiatrică sau la antibiotice. Nu neapărat pentru că sunt extrem de periculoase, dar şi pe panta bună ar merita urmărite efectele.”

Adrian Copcea afirmă că a ajuns la o concluzie proprie după ce a asistat la numeroși pacienți care utilizează medicamente pentru slăbire:

„Sunt variante bune de a lua aceste tratamente dar şi variante proaste. Eu chiar încurajez persoanele tentate de aceste medicaţii să găsească o echipă cu medic şi cu dietetician cu experienţă în aceste tratamente, pentru ca felul cum decurge tratamentul să fie unul eficient şi sigur.”

„De început tratamentele e uşor, dar cred că cea mai bună siguranţă pe perioada tratamentului o poţi avea dacă te şi consulţi cu specialişti care ştiu ce să urmărească şi cum”, spune dr. Copcea.

Pe lângă diabetolog, medicamentele de slăbire mai pot fi prescrise și de specialiști din alte domenii, cum ar fi endocrinologi sau cardiologi.

„Nu sunt medicamente minune”

În ceea ce privește medicamentul pe care îl utilizează, Adriana declară că

„nu este un tratament minune. Este un suport.”

În plus, dr. Adrian Copcea subliniază că terapiile de slăbire nu reprezintă remedii miraculoase. Totuși, el consideră că este benefic să existe medicamente capabile să inhibi apetitul în mod eficient și care pot fi sigur utilizate.

„nu sunt medicamente minune. Dar e, totuşi, ceva bun că există medicamente care pot suprima eficient apetitul şi pot fi şi sigure.”

Medicul subliniază că „aceste tratamente nu slăbesc singure. Partea pozitivă ar fi că, atunci când «merg», ele practic reduc eforturile. Cu un apetit mai stăpânit e mai uşor de aplicat o restricţie calorică, iar deficitul caloric este baza intervenţiilor nutriţionale de slăbit”.

Adriana, alături de medicii săi, a ales Wegovy, care este recomandat persoanelor cu un indice de masă corporală peste 33 și 30 în funcție de prezența unei boli cronice. Pentru cei fără afecțiuni cronice, indicația se aplică la valori peste 33, iar în cazul pacienților cu boli cronice, tratamentul poate începe la 30.

„Pentru că obezitatea este un risc în plus în afecțiuni cronice precum bolile cardiovasculare, diabet etc.”

Adriana a cântărit o perioadă decizia deoarece „mă încadram, dar tot nu eram convinsă dacă să încep sau nu acest tratament.”

Pe lângă acest tratament, spune ea, „ai nevoie de o echipă în jurul tău care să te ajute: medicul de familie, medicul specialist care îți prescrie tratamentul, psiholog. Cu ajutorul psihologului, de exemplu, poți să înveți să îți gestionezi emoțiile și să răspunzi la reacțiile din exterior”.

„Când începi să mai elimini din convingerile care nu îți fac bine, atunci se mai aranjează și lucrurile”, crede ea.

Din 107 kg a scăzut la sub 100

Cu o masă de 107 kilograme, Adriana a pornit drumul în urma inițierii tratamentului cu Wegovy.

Începând cu sfârșitul verii anului trecut, a pierdut câte un kilogram lunar. În prezent, greutatea sa este sub 100 kilograme.

Ei susține că, dacă ar fi urmat și o dietă, ar fi pierdut 20 de kilograme, însă nu a dorit să adopte un regim alimentar.

„La mine, cuvintele «regim» sau «dietă» sunt blocate în creier. Am trecut de prea multe ori prin asta și am o reacție pe care nu o mai pot controla.”

„Cine nu trece prin așa ceva spune: «Eh, ce mare lucru?» ”, adaugă ea.

Așa că a decis ca, de data aceasta, să nu mai țină și dietă. „Am căutat să mănânc mai puțin. Medicamentul te face să mănânci mai puțin, să reduci cantitatea.”

Conform dr. Adrian Copcea, pacienții menționează că principalul avantaj al acestor terapii constă în reducerea semnificativă a setei, facilitând astfel menținerea unei diete adecvate pentru pierderea în greutate.

„Avantajele individuale ale acestor tratamente, semnalate de mulţi pacienţi, ţin de constatarea foarte plăcută a unui apetit potolit”

În situația în care aceste medicamente funcționează, se simplifică aplicarea unei alimentații corecte pentru slăbire.

„Dacă ele «merg», atunci e mai uşor de aplicat o nutriţie bună pentru slăbit. Pentru multe persoane e mai uşor de slăbit cu astfel de tratamente, exact pentru că se «anihilează» una din reacţiile corpului la restricţia de calorii, şi anume foamea.”

Adriana susține că observațiile generale referitoare la acest tip de medicamente sunt valide:

„Îți trimite semnale că ești sătul”

Wegovy este sub formă de injectabil și se aplică o singură dată pe săptămână. Adriana afirmă că generează o senzație de plenitudine:

„Îți trimite semnale că ești sătul.”

„Până să iau acest tratament”, mărturisește ea, „nu știu ce dereglare era în organismul meu sau ce se întâmpla, dar mă duceam la medicul endocrinolog după ce m-am operat și mi-am scos tiroida, și îi spuneam: «Domnule doctor, ce mă fac eu? Pentru că nu mai am centrul sațietății. Frigiderul este cel mai bun prieten al meu.» ”

În numeroase situații, ea își amintește că răspunsul primit era „Trebuie să aveți mai multă voință”.

„Dar eu știam că ceva nu este în regulă.”

„Acest lucru ar trebui să fie normal: în momentul în care ești sătul, stimulii care pleacă de la stomac spre creier ar trebui să transmită că ești sătul. Însă dacă există dereglări hormonale, acești stimuli ajung mai târziu la creier sau semnalul că ești sătul e foarte slab. Iar din această cauză ai senzație de foame tot timpul.”

Adriana afirmă că noul tratament i-a facilitat senzația de sătietate imediat după masă.

„să simt că sunt sătulă, după ce mănânc”

Poftele au rămas 

Încă mai manifestă dorință pentru anumite alimente.

„Dacă am poftă de ceva anume, mănânc. Dacă nu mănânc, atunci mănânc și mă simt vinovată, ar fi mai rău. Pentru că vinovăția se duce pe partea emoțională și îmi face rău. Prefer să mănânc mai puțin, dar să gust ce am poftă.”

„Despre componenta de eforturi e mai mult de zis”, o completează dr. Adrian Copcea: „Cu aceste tratamente trebuie făcut, neapărat, efortul de a avea o dietă bună, nu doar de a mânca mai puţin”, explică el.

Administrarea

În fiecare lună, Adriana achiziționează un pen cu 4 doze de medicament din farmacie. Odată pe săptămână, ea administrează injecția.

Adriana spune:

„Penul arată, pentru cei care fac insulină, la fel ca la insulină. Medicamentul se ține în frigider, și se injectează în burtă”

Însoțită de medicament, Adriana a primit de la producător un kit ce conține un șablon ce se așază pe abdomen, în jurul buricului, facilitând o administrare exactă.

„Șablonul respectiv are niște găuri, iar în acele găuri, îți poți face injecția. Ca să nu fie prea aproape de buric, să nu fie nici prea departe. La femei să nu se ducă prea mult spre ovare, să nu îți afecteze alte organe. Cu toate că nu ajunge acul până acolo, dar ești îndrumat în așa fel încât medicamentul să fie administrat corect și să își facă traseul pe care trebuie să îl facă prin organism.”

Adriana a început tratamentul cu o doză de 0,25, a urcat la 0,50 și, în final, a ajuns la 1. Ea explică:

„Pe măsură ce înaintezi cu tratamentul, crește doza. Medicul decide când treci la altă concentrație, în funcție de cum reacționezi la tratament”

„Sunt persoane care reacționează foarte bine încă de la prima doză, la 0,25. Ei pot sta mai mult pe doza de 0,25, nu trebuie neapărat să crească. Când constată că tratamentul nu mai funcționează, crește concentrația”, adaugă ea.

Adriana menționează că producătorii acestor medicamente susțin schimbarea dozei o dată pe lună.

„Dar, în același timp, le dau libertate medicilor să stabilească, în funcție de analizele tale și de răspunsul tău, dacă te mai țin pe acea doză sau o cresc.”

„Eu nu ştiu medicament care să nu aibă şi posibile efecte adverse”

Medicamentele utilizate pentru slăbire pot produce efecte secundare.

„Sigur că există, eu nu ştiu medicament ca