Carnea de pui reprezintă unul dintre alimentele cele mai frecvent consumate în România, însă doar puțini cumpărători sunt conștienți de potențialele pericole ascunse în spatele unui produs aparent proaspăt și sănătos. De la bacterii capabile să provoace infecții digestive la rezistență la antibiotice, există amenințări care nu pot fi detectate doar prin examinarea cărnii. Nutriționist-dieteticianul Andreea Trîmbițaș a precizat, în cadrul unui interviu acordat publicației Libertatea, ce trebuie să știm despre puiul crescut intensiv, cât de sigură este carnea din supermarket și de ce chiar și fierberea nu elimină toate riscurile.
Danemarca a susținut măsuri de limitare a creșterii păsărilor selectate pentru dezvoltare accelerată, generând dezbatere în Europa. Un exemplu este hibridul comercial Ross 308, folosit pe scară largă în industria avicolă, care poate ajunge la aproximativ 2 kilograme în doar 33 de zile. Pentru mulți consumatori, ritmul de creștere ridică inevitabil întrebarea: ce primesc aceste păsări pentru a se dezvolta atât de repede? Andreea Trîmbițaș, nutriționist-dietetician, explică că dezvoltarea accelerată nu reprezintă în sine dovada utilizării hormonilor sau a substanțelor periculoase.
Conform Directiva europeană 96/22/CE, nu se poate administra substanțe cu proprietăți estrogenice, androgenice, gestagenice, tireostatice, și beta-agoniști pentru a stimula creșterea animalelor destinate consumului.
Citește șiSuspiciuni de rabie la o fermă de bovine Angus din Harghita / ”Problema asta e că timp de doi ani nu s-a făcut vaccinare. Și anul ăsta, abia acum s-au găsit fonduri”
„Selecția genetică pentru creștere rapidă, asociată cu furajarea intensivă și condițiile controlate de creștere. Nu este nevoie de administrarea hormonilor de creștere pentru a obține această performanță”
Specialista precizează că nu se necesită administrarea hormonilor de creștere pentru a obține această performanță.
Puii, crescuți în scopul producției de carne, reprezintă rezultatul unor programe de selecție implementate de-a lungul mai multor generații. În aceste programe se urmăresc aspecte precum creșterea masei musculare, eficiența producției de piept și eficiența utilizării furajelor.
„puii comerciali nu reprezintă, în mod obișnuit, păsări din rase tradiționale. Aceștia sunt animale ale căror gene au fost manipulate de-a lungul mai multor generații pentru a obține trăsături specifice: creștere accelerată, dezvoltare intensificată a mușchilor, producție crescută a pieptului, eficiență sporită în transformarea furajului și atingerea rapidă a greutății.”
Alimentația păsărilor este planificată cu mare rigurozitate. În alimentele pentru acestea se regăsesc proporții precise de proteine, aminoacizi, vitamine și minerale, menite să favorizeze creșterea accelerată.
„Nu este vorba de administrarea unui singur ingredient, ci despre o formulă nutrițională precisă, adaptată geneticii și vârstei”
nutriționistul subliniază.
Totuși, viteză de dezvoltare produce efecte confirmate asupra stării de bine a păsărilor. Această situație nu implică neapărat că și carnea de la acestea este periculoasă pentru oameni.
„Faptul că un pui ajunge la două kilograme în 33 de zile nu demonstrează că este contaminat, că are hormoni sau că este toxic pentru consumator. Demonstrează însă că este rezultatul unui program genetic și zootehnic de selecție foarte intens, ale cărui consecințe asupra bunăstării animalelor sunt documentate.”
Unul dintre pericolele majore pentru cumpărători reprezintă contaminarea microbiană. Carnea neprelucrată poate conține bacterii capabile să genereze infecții, iar unele dintre ele pot transfera pe alte produse alimentare în timpul pregătirii mesei. Andreea Trîmbițaș subliniază existența mai multor microorganisme asociate cu bolile alimentare.
„Consumul de carne de pui poate fi asociat cu infecții alimentare, infecții cu bacterii rezistente la antibiotice și, în anumite condiții de preparare, expunerea la compuși chimici nedoriți”
specialista a precizat.
Infecțiile menționate de autor sunt următoarele:
Un detaliu mai puțin discutat este că îmbolnăvirea nu implică neapărat ingerarea unei porții de carne insuficient gătită. Bacteriile pot ajunge pe tăietor, pe țepă, pe mâini sau pe alte produse alimentare, inclusiv pe legumele pregătite pentru salată.
„Contaminarea poate apărea și prin manipularea cărnii crude și contaminarea încrucișată, nu doar prin consumul cărnii insuficient preparate termic. Prepararea termică adecvată și prevenirea contaminării încrucișate reduc semnificativ riscul infecțiilor alimentare”, avertizează medicul.
Din acest motiv, separarea cărnii crude de alimentele gata pentru consum este la fel de importantă ca prepararea corectă a puiului.
O altă problemă ridicată se referă la aplicarea antibioticelor în unităților de producție aviară. Aceste substanțe pot fi indispensabile în combaterea infecțiilor bacteriene la păsări, dar dozarea lor este strict controlată. Legislația europeană prohibă utilizarea antibioticelor ca stimulent de creștere și interzice administrarea lor în mod rutinier.
„Antibioticele pot fi administrate puilor pentru tratarea unor infecții bacteriene și, în condiții strict reglementate, pentru anumite situații. Este legal iar antibioticele nu pot fi utilizate pentru stimularea creșterii, nu pot fi administrate de rutină, iar utilizarea preventivă este permisă doar în situații excepționale”, explică nutriționistul.
Ce se întâmplă însă dacă un animal este sacrificat înainte ca medicamentul să fie eliminat suficient din organism?
„Pot exista reziduuri dacă tratamentul nu este gestionat corect. De aceea, legislația impune respectarea perioadei de așteptare după tratament, respectarea limitelor maxime de reziduuri și monitorizarea oficială a cărnii”, precizează specialista.
Perioada de așteptare este intervalul obligatoriu care separă ultima doză de un medicament veterinar de momentul sacrificării animalului, pentru ca reziduurile să fie sub limitele impuse. Prezența acestui risc nu indică faptul că toate articolele din magazine conțin antibiotice în cantități periculoase. Controlurile oficiale sunt menite să împiedice introducerea pe piață a produselor neconforme.
În afara eventualelor resturi medicamentoase, aplicarea antibioticelor în creșterea animalelor generează problema rezistenței antimicrobiene. Aceasta se manifestă când bacteriile creează mecanisme care le permit să reziste la tratamentele cu antibiotice. Câteva bacterii rezistente pot circula între animale, oameni și mediu, inclusiv prin lanțul alimentar.
Doctorul evidențiază că pericolele legate de producția intensă trebuie examinate independent de presupunerea că simpla ingestie a cărnii obținută din aceste ferme ar cauza afecțiuni cronice.
„Nu există dovezi clinice suficiente că un consum frecvent de carne de pui provenită din ferme intensive provoacă boli. Există însă câteva riscuri documentate asociate producției intensive de păsări, cum ar fi rezistența antimicrobiană și contaminarea microbiologică”
Nu se pot stabili dovezi clinice robuste că consumul regulat de carne de pui obținută din ferme intensive generează afecțiuni. Totuși, există anumite pericole
Conform declarațiilor sale, cercetările științifice au examinat legăturile dintre consumul de carne de pasăre și anumite evenimente cardiovasculare.
„Studiile de tip observațional au descoperit corelații între un consum ridicat de carne de pasăre și anumite incidente cardiovasculare.”
Este crucial, totuși, să recunoaștem că legătura identificată într-un studiu nu confirmă faptul că puiul a cauzat afecțiunea. Pericolul personal variază în funcție de dieta generală, de tehnica de gătire și de mulți alți factori.
Majoritatea cumpărătorilor cred că, prin fierbere adecvată sau gătire completă în cuptor, toate riscurile pot fi eliminate. Încălzirea este esențială pentru a ucide microorganismele patogene, dar nu reușește să remedieze
„Siguranța privind reziduurile trebuie asigurată prin utilizarea legală a medicamentelor veterinare și controale oficiale, nu prin fierberea sau prăjirea cărnii. Gătirea nu garantează distrugerea tuturor reziduurilor”, explică Andreea Trîmbițaș.
Rezistența diferitelor substanțe la temperaturi ridicate poate fi diferită.
„Stabilitatea antibioticelor la temperatură diferă în funcție de substanță. Unele se degradează parțial, altele pot rămâne stabile. Fierberea și prepararea termică inactivează bacterii precum Salmonella și Campylobacter, dar nu garantează eliminarea reziduurilor de antibiotice.”
Urmele de antibiotice reprezintă resturi ale medicamentelor date păsărilor, care pot persista în carnea produsului și, în cantități periculoase, pot perturba organismul uman, afectând chiar și echilibrul bacteriilor benefice din intestin.
Astfel, prepararea adecvată reprezintă o măsură esențială pentru a preveni bolile alimentare, însă asigurarea siguranței chimice trebuie garantată înainte ca produsul să ajungă la client. Pentru a evita infecțiile, carnea de pui trebuie să atingă o temperatură internă de 74°C, măsurată cu un termometru de alimentație în zona cea mai groasă. Mai mult, carnea crudă nu trebuie spălată sub curent de apă, pentru că stropii pot răspândi bacteriile pe chiuvetă și pe suprafețele din bucătărie.
Carnea de pui se găsește des în alimentația copiilor, constituind o sursă de proteine și nutrienți esențiali. Cu toate acestea, un meniu aproape exclusiv centrat pe acest aliment poate restrânge diversitatea nutrițională.
„Nu există o recomandare medicală care să stabilească un număr obligatoriu de porții de pui pentru toți copiii. Recomandările pun accent pe diversificarea surselor de proteine”, explică nutriționistul.
Expertul menționează și directivele Ministerului Sănătății referitoare la dieta copiilor.
Se sugerează ca puiului și curcanului să fie incluse în grupul de alimente ce pot fi servite cu frecvență maximă, să se introducă în mod regulat alte surse de proteine, cum ar fi pește, ouă, leguminoase și oleaginoase, și să se alterneze între proteinele de origine animală și cea vegetală.
Prin urmare, părinții nu trebuie să scape de carnea de pui din meniul copiilor, însă se recomandă să o alterneze cu alte alimente bogate în nutrienți, servite în porții adaptate vârstei și nevoilor fiecărui copil.
Pentru mulți români, carnea provenită din gospodăriile tradiționale este considerată automat mai sănătoasă, mai naturală și mai bogată în nutrienți. Diferențele există, dar nu pot fi reduse la o regulă simplă.
„Carnea de pui cumpărată poate face parte dintr-o alimentație echilibrată. Există însă diferențe între cele două sisteme de creștere: compoziția acizilor grași, conținutul de grăsime, textura și compoziția musculară, expunerea la microorganisme”, explică Andreea Trîmbițaș.
Alimentația pe care o primește pasărea joacă un rol esențial, și nu se limitează doar la mediul în care a fost crescută.
„Factorul decisiv este, în mare măsură, alimentația efectivă a păsării, nu simpla etichetă de «pui de la țară»
, nutriționistul afirmă.
Nu există dovezi suficiente pentru a susține că pieptul de pui provenit din gospodărie conține de fapt mai multe proteine.
Conținutul de grăsime poate fi diferit, influențat de genetică, modul de hrănire și sistemul de creștere
medicul, în cadrul publicației Libertatea, precizează.
Expertul menționează că anumite metode alternative de creștere pot afecta pozitiv compoziția grăsimilor.
Puii pot prezenta un profil lipidic mai avantajos, însă acest aspect este influențat în principal de dieta lor.
În privința siguranței alimentare, proveniența dintr-o gospodărie nu garantează absența bacteriilor. Contează sănătatea păsării, igiena sacrificării, depozitarea și prepararea cărnii.
Carnea de pui ecologică sau provenită din sisteme alternative are, în mod obișnuit, un cost mai mare decât cea obținută în fermele intensive. Totuși, prețul mai ridicat nu garantizează automat existența unor beneficii medicale dovedite pentru consumator.
„Principalele beneficii ale puiului bio sunt condițiile de creștere și bunăstare animală diferite, restricțiile suplimentare privind furajarea și utilizarea medicamentelor în sistem ecologic, posibile diferențe favorabile în profilul acizilor grași și conținutul de grăsimi”, explică Andreea Trîmbițaș.
Regulile europene privind producția ecologică impun utilizarea furajelor ecologice, asigurarea accesului păsărilor la spații exterioare în condițiile stabilite și impunerea unor restricții suplimentare în administrarea medicamentelor. Totuși, există un mit conform căruia puii bio nu primesc niciodată antibiotice.
Acest medicul afirmă:
„Antibioticele nu sunt complet interzise în fermele ecologice. Pot fi administrate animalelor bolnave, în condiții reglementate”
Mai mult, variațiile dintre metodele de creștere nu se traduc în mod automat în diferențe evidente în starea de sănătate a consumatorilor.
„Nu există suficiente dovezi clinice care să demonstreze că persoanele care consumă pui bio prezintă o stare de sănătate mai bună decât cele care consumă pui normal”
, nutriționistul subliniază.
Astfel, decizia de a opta pentru un produs ecologic poate fi influențată de preferințele legate de modul în care sunt crescute și tratate animalele, fără ca opțiunea convențională să fie considerată în mod implicit nesănătoasă.
Siguranța alimentară începe înainte de prepararea mesei. Modul în care carnea a fost păstrată, integritatea ambalajului și informațiile de pe etichetă sunt elemente esențiale. Andreea Trîmbițaș recomandă cititorilor Libertatea verificarea mai multor aspecte înainte de cumpărare:
„Cumpărați din magazine sau unități autorizate sanitar-veterinar. Verificați țara de origine, producătorul, lotul și data de expirare. Produsul trebuie păstrat la temperatura indicată pe ambalaj, în condiții corespunzătoare.”
În ceea ce privește aspectul produsului, acesta poate sugera posibile probleme, însă nu poate stabili în mod independent dacă este sigur.
„Nu trebuie consumate produse cu ambalaje deteriorate. Produsul nu trebuie să prezinte modificări evidente de culoare, mucus sau miros neplăcut”
, specialista avertizează.
Totuși, lipsa mirosului neplăcut nu confirmă eliminarea bacteriilor patogene. Salmonella și Campylobacter pot exista fără ca produsul să prezinte semne vizibile de deteriorare. După achiziție, carnea trebuie să fie transportată și păstrată la temperaturi scăzute, în conformitate cu instrucțiunile de pe ambalaj. În faza de preparare, este esențial să utilizăm ustensile curate, să evităm contactul cu alimentele gata de consum și să ne spălăm bine mâinile după manipularea cărnii crude.
Carnea de pui, inclusiv cea obținută din ferme industriale, poate fi integrată într-o dietă echilibrată. Rata de creștere accelerată a păsărilor nu indică utilizarea hormonilor și nu confirmă toxicitatea produsului. Chiar și în stare proaspătă, carnea de pui necesită manipulare și gătire adecvată; calitatea sa nu poate fi evaluată exclusiv pe baza prețului, culorii sau etichetei „de la țară”.
COMENTARII / 0