Prețul psihoterapiei în UE: Cât de scump este?

Recurgerea la sprijin profesional reprezintă o soluție des întâlnită pentru cei care se află la un punct critic al epuizării profesionale sau care sunt deja...

Recurgerea la sprijin profesional reprezintă o soluție des întâlnită pentru cei care se află la un punct critic al epuizării profesionale sau care sunt deja afectați de aceasta.
Potrivit unui studiu realizat de Eurofound, organismul european responsabil cu promovarea îmbunătățirii condițiilor de lucru, nivelurile de stres asociate mediului de lucru și cheltuielile aferente terapiei au fost evaluate la nivelul întregii Europe, după cum relatează Euronews Italia, prin intermediul Rador.

Continuarea articolului este prezentată în cele ce urmează.

Constatările sunt deosebit de îngrijorătoare costurile fiind prohibitive. De obicei, durata unei ședințe private este cuprinsă între 45 și 60 de minute, iar cheltuielile aferente pot reprezenta, în anumite situații, echivalentul unui salariu minim lunar întreg.

Citește șiSemne de infarct: cardiolog din Sibiu avertizează: nu așteptați, sunați 112

În ceea ce privește tarifele pentru acest serviciu, Franța și Spania se remarcă drept două dintre destinațiile cele mai puțin costisitoare pentru terapie psihologică.
Aceste două țări oferă opțiuni relativ accesibile pentru cei care caută sprijin psihoterapeutic.

În cazul Franței, tariful pentru o consultație privată este considerat relativ modest, variind între 50 și 80 de euro. De asemenea, sistemul public de sănătate francez suportă o parte din cost, și anume până la 60%, cu o valoare maximă de 50 de euro. Diferența rămasă este, în general, acoperită de asigurările private pentru persoanele care dețin astfel de polițe.

În cazul Spaniei, tarifele au potențialul de a scadă și mai mult, o consultație individuală putând ajunge la costuri de până la 70 de euro. De obicei, asigurările private, care acoperă aproximativ un sfert din populația spaniolă, oferă rambursări pentru un număr de ședințe cuprins

între 15 și 20

.

În Germania, situația este deosebit de interesantă. Asigurarea privată nu include ședințele de psihoterapie, conform datelor de la Eurofound. Pacienții trebuie să plătească între 100 și 150 de euro pentru o singură consultație. Acest cost poate reprezenta o povară financiară semnificativă, deoarece zece ședințe ar putea ajunge la două treimi din salariul minim lunar.

România reprezintă un scenariu deosebit de critic. Un număr de 10 consultații particulare poate atinge o valoare similară cu salariul minim lunar, sau chiar de 2,5 ori mai mare. Potrivit raportului, asigurările private nu includ finanțarea pentru ședințele desfășurate în mod privat.

În Grecia, costurile pentru psihoterapie ating valori considerabile, astfel încât zece ședințe se pot ridica la 170% din valoarea salariului minim lunar. În anumite situații, asigurările private pot oferi o contribuție financiară pentru a diminua aceste cheltuieli.

În Peninsula Italică, tarifele medii pentru consultații se situează într-un interval de la 35 la 114 euro.
Pentru cei cu venituri familiale sub pragul stabilit, statul acordă o rambursare de până la 1.500 de euro.
Însă, potrivit raportului, numai 14% dintre cei care au aplicat în 2024 au reușit să obțină această facilitate din pricina insuficienței fondurilor publice alocate.

În ceea ce privește acoperirea psihoterapiei, asigurările private de sănătate joacă un rol important, dar în ce măsură? Această întrebare rămâne una cheie pentru cei care caută sprijin psihologic.

În general, răspunsul este afirmativ. Danemarca figurează printre țările cu cele mai mari cheltuieli, însă aproximativ 40% din costuri sunt suportate de către stat, în timp ce o parte adițională este frecvent acoperită de asigurarea complementară deținută de aproape trei milioane de persoane.

Este probabil ca Irlanda să fie una dintre cele mai accesibile țări europene în ceea ce privește costurile terapiei. Comparativ cu alte țări europene, aici tarifele pentru ședințe sunt relativ mici, variind între 60 și 90 de euro. În raport cu veniturile medii locale, costul a zece ședințe private de terapie reprezintă aproximativ 32 până la 48% din salariul minim lunar. În plus, o parte din aceste cheltuieli este frecvent acoperită de asigurările de sănătate.

Care grupă de profesioniști se confruntă în cea mai mare măsură cu pericolul de a suferi de epuizare profesională și care sunt motivele acestui fenomen?

Factorii de stres profesional, precum incertitudinea contractuală, abuzurile, obiectivele contradictorii și supraîncărcarea cu sarcini, pot avea repercusiuni nefaste asupra echilibrului mental.

24,5% dintre lucrătorii din domeniul sănătății și asistenței sociale resimt o epuizare emoțională frecventă sau permanentă, potrivit datelor oferite de Eurofound.
În special sectoarele care presupun interacțiuni directe cu clienții sunt puternic afectate, fiind mai vulnerabile la astfel de situații.

Nu se precizează cauzele

dar se observă că aceste probleme sunt mai frecvente în rândul celor care lucrează în sănătate și asistență socială.

Se consideră că ascunderea sentimentelor poate duce la oboseală profesională?

Studiile efectuate de agenție arată că factorul principal care conduce la supraîncărcarea emoțională a angajaților din sănătate este reprimarea sistematică a propriilor sentimente, și anume în „majoritatea timpului” sau „întotdeauna”.

Domeniul ospitalității și alimentației publice înregistrează a doua cea mai solicitantă profesie din punct de vedere mental, 23% dintre cei care au participat la sondaj confirmând acest aspect. Condițiile de muncă reprezintă principalul motiv de stres, deoarece angajații sunt nevoiți să lucreze într-un ritm alert și să respecte

termene limită strânse

în mediul lor de lucru dinamic.

Starea de sănătate mentală a educatorilor este una preocupantă, aceștia ocupând locul trei într-un clasament al profesiilor afectate. Aproximativ 20% dintre educatori declară că se simt exauși din punct de vedere mental. O situație similară cu cea a lucrătorilor din domeniul sănătății se înregistrează și în rândul educatorilor, care simt că trebuie să

își ascundă sentimentele

.

Simultan, s-a observat că procentajul de persoane expuse riscului de epuizare profesională este cel mai scăzut în rândul specialiștilor IT (13,1%) și a celor care lucrează în administrația publică (14,1%).

Realizarea traducerii pentru Rador a fost asigurată de Cătălina Păunel.

COMENTARII / 0