Puterea pumnului, un secret al longevității: rolul exercițiilor pentru mâini

Puterea de strângere a mâinii a devenit un indicator din ce în ce mai utilizat în cercetările privind starea de sănătate și longevitatea. Analizele efectuate pe un număr considerabil de persoane, cuprinzând sute de mii de subiecți, au arătat că o forță de prindere scăzută este corelată cu o probabilitate crescută de îmbolnăvire cronică și de deces prematur.

Rezultatele obținute cu ajutorul unui dispozitiv specializat, cunoscut sub numele de dinamometru, care este strâns cu putere în palmă de către subiect, permit evaluarea stării generale de sănătate a individului.

Testul se face cu un aparat numit dinamometru, pe care participantul îl strânge în mână cât poate de tare, iar rezultatul oferă informații despre starea generală a organismului.

Citește șiFemeie naște gemeni la 3 zile distanță unul de altul – caz unic

nu este cazul aici deoarece nu exista citat. Deci

În cadrul acestui test, participantul este rugat să strângă cât mai puternic dinamometrul cu puterea mâinii sale, iar rezultatele obținute vor dezvălui detalii importante despre starea fizică generală a organismului său.

Anumite persoane au recurs la exerciții de consolidare a mușchilor mâinii cu ajutorul inelelor elastice sau a aparatelor de strângere a pumnului, având drept scop prelungirea duratei de viață. Însă, rezultatele studiilor nu confirmă eficiența acestei metode. Puterea de strângere a mâinii este un indicator relevant, deoarece reflectă starea generală a corpului, incluzând masa musculară, funcționarea sistemului nervos, starea de sănătate a aparatului cardiovascular și metabolismul. Deși efectuarea de exerciții specifice pentru mâini poate duce la o creștere a forței în acea zonă, nu există însă suficiente dovezi care să ateste că acestea ar putea reduce riscul de

infarct

,

diabet

,

cancer

sau

deces prematur

.

Exercițiile pentru mușchii mâinii pot juca un rol semnificativ în ceea ce privește longevitatea. O cercetare recentă a scos în evidență faptul că persoanele cu o forță scăzută de strângere a mâinii au o speranță de viață mai mică. Această descoperire subliniază importanța efectuării de exerciții pentru consolidarea mușchilor mâinii, care pot contribui la o viață mai lungă și mai sănătoasă. Forța cu care strângi pumnul poate fi, așadar, un indicator crucial al duratei de viață.

Un dispozitiv specializat evaluează forța de strângere a mâinii participanților la studii, aceștia fiind rugați să strângă aparatul cu putere maximă. Ulterior, rezultatele sunt corelate cu progresul stării lor de sănătate pe perioade îndelungate de timp, după ce sunt monitorizați timp de mai mulți ani.

BMJ a publicat rezultatele unuia dintre cele mai ample investigații pe această temă, care a implicat aproape jumătate de milion de cetățeni britanici, cu vârste cuprinse între 40 și 69 de ani, care au fost monitorizați pe o perioadă de aproximativ zece ani.
Forța de strângere a mâinii a fost evaluată, iar cercetătorii au descoperit că de fiecare dată când aceasta scădea cu 5 kilograme, riscul de deces creștea cu aproximativ 20%.

Un studiu a stabilit că persoanele cu forță manuală sub 26 kg la bărbați și sub 16 kg la femei prezintă anumite riscuri pentru sănătate. Cei care se încadrează sub aceste valori au un risc sporit de deces din cauze diverse, inclusiv boli cardiovasculare și afecțiuni respiratorii. Mai mult, aceste persoane sunt mai predispuse la deces prin bronhopneumopatie obstructivă cronică și anumite tipuri de cancer.

Un studiu amplu, cunoscut sub numele de PURE, publicat în prestigioasa revistă The Lancet, a scos la iveală rezultate interesante. Acest studiu a monitorizat un număr de 140.000 de adulți, originari din 17 țări diferite. Analiza efectuată a arătat că puterea de strângere a mâinii poate prezice riscul de deces și de producere a unor evenimente cardiovasculare, precum infarctul și accidentul vascular cerebral. Mai mult decât atât, s-a observat că această caracteristică fizică este un indicator mai bun decât valorile tensiunii arteriale în ceea ce privește riscul acestor evenimente nedorite.

Potrivit cercetărilor recente, Darryl Leong, de la McMaster University din Canada, a afirmat că „forța de prindere a mâinii este suma tuturor comportamentelor, activităților și bolilor de-a lungul vieții”.

„Forța de prindere a mâinii este suma tuturor comportamentelor, activităților și bolilor de-a lungul vieții”

, a explicat Darryl Leong, autorul principal al cercetării efectuate la McMaster University din Canada.

Puterea de strângere a mâinii este un indicator esențial al longevității, iar cercetările au arătat că există o legătură strânsă între această forță și starea de sănătate a inimii. Exercițiile pentru mușchii mâinii pot juca un rol important în menținerea acestei forțe, iar studiile au demonstrat că persoanele care au o forță de prindere mai mare au un risccardiovascular mai scăzut. În plus, s-a observat că exercițiile de întărire a mușchilor mâinii pot contribui la îmbunătățirea funcționalității și reducerea riscului de îmbolnăvire.

Funcționalitatea mâinii este condiționată de sinergia mai multor sisteme. Pentru ca performanța să fie optimă, este nevoie ca atât musculatura să prezinte putere suficientă, cât și sistemul nervos să asigure transmiterea corectă a semnalelor. De asemenea, tendoanele și articulațiile trebuie să permită o amplitudine completă de mișcare, în timp ce circulația sanguină trebuie să asigure un aport adecvat de oxigen și energie către țesuturi. În situația în care unul dintre aceste mecanisme este compromis, fie din cauza înaintării în vârstă, fie ca urmare a unei afecțiuni cronice, puterea de strângere a mâinii poate fi diminuată, uneori înainte ca această problemă să poată fi depistată prin alte mijloace.

Puterea fizică evaluată prin testul mâinii poate oferi informații despre starea cardovasculară și funcționalitatea inimii și vaselor de sânge, precum și despre modul în care organismul procesează glucoza, nivelul de inflamație și rezerva musculară a corpului. În general, persoanele cu mușchi mai dezvoltați au șanse mai mari să suporte eficient o boală gravă, o infecție, o intervenție chirurgicală sau o perioadă de imobilizare.

Procesul de îmbătrânire biologică este strâns legat de puterea de strângere a mâinii, care nu se aliniază neapărat cu vârsta cronologică a unei persoane. Un studiu realizat în 2023 a demonstrat că persoanele cu o forță de prindere mai mică prezintă o îmbătrânire celulară accelerată. În esență, acest lucru înseamnă că două persoane cu aceeași vârstă pot experimenta ritmuri de îmbătrânire biologică diferite, iar scăderea forței mâinii poate fi un indicator al modificărilor la nivel celular.

Pentru persoanele în vârstă, un anumit indicator fizic reprezintă un factor cheie longevității. Cercetătorii au descoperit că forța cu care o persoană își poate strânge pumnul este un element crucial în evaluarea stării generale de sănătate la adulții vârstnici. Această descoperire subliniază importanța efectuării de exerciții specifice pentru consolidarea mușchilor mâinii, în scopul menținerii unei bune sănătăți și longevități.

La toate etapele vieții, există o legătură între puterea de strângere a mâinii și longevitate, însă această corelație devine și mai semnificativă în rândul persoanelor în vârstă, deoarece poate semnala riscul de deces, infarct, episoade de cădere și fracturi.

În rândul tinerilor adulți, diferențele de forță fizică sunt mai puțin perceptibile. La această vârstă, majoritatea oamenilor se află încă aproape de vârful capacităților lor fizice, ceea ce face ca variațiile individuale să fie relativ mici. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, aceste diferențe devin mult mai pronunțate. Unii indivizi continuă să fie activi, menținându-și mobilitatea și capacitatea de a efectua activități zilnice fără dificultăți, precum urcatul scărilor. În contrast, alții suferă de pierzându-și masa musculară, reducându-se mobilitatea și crescând vulnerabilitatea la leziuni, internări în spital sau complicații în urma bolilor.

În cadrul evaluării medicale de rutină, alături de parametrii precum tensiunea arterială, pulsul, temperatura corpului și frecvența respirației, ar putea fi inclus și un test care să evalueze forța fizică a pacienților. Un studiu publicat în anul 2024 în revista Journal of Health, Population and Nutrition prezintă forța de strângere a mâinii ca fiind un indicator rapid, ieftin și util pentru a evalua starea generală de sănătate a unei persoane.

Un biomarker indispensabil pentru adulții în vârstă

, așa cum îl descrie Richard Bohannon, un specialist american în recuperare fizică și funcție fizică.

Procesul de sarcopenie conduce la o scădere a calității vieții.

La mijlocul vieții, scăderea masei și a puterii musculare, cunoscută sub numele de sarcopenie, se manifestă adesea mai întâi prin slăbiciune în zona mâinilor. Procesul de scădere a forței, care ajunge să se reducă cu aproximativ 1% anual după vârsta de 40 de ani, este accelerat de sedentarism.

Slăbirea musculară are repercusiuni asupra calității vieții, pe lângă efectele asupra longevității. Activitățile zilnice sunt afectate, deoarece mersul devine instabil, iar efortul fizic necesar pentru a urca scările crește considerabil. De asemenea, ridicarea de pe scaun devine o provocare, iar transportul unor obiecte obișnuite, precum sacoșele de cumpărături, necesită mai multă energie. La vârste înaintate, aceste deficiențe funcționale sporesc riscul de căderi, fracturi, spitalizări și dependență de sprijinul oferit de alte persoane.

40.000 de adulți au participat la un studiu care a scos la iveală o conexiune între puterea de strângere a mâinii și o structură cerebrală mai robustă.
De asemenea, s-a observat că persoanele cu o mână mai puternică au prezentat rate mai mici de depresie și anxietate.
Pe de altă parte,

slăbiciunea musculară

reprezintă unul dintre indicatorii pe care îi au în vedere medicii pentru a diagnostica fragilitatea.
Această condiție este de natură să accelereze progresia către demență la persoanele care prezintă primele simptome ale declinului cognitiv.

Longevitatea poate fi prezisă cu ajutorul unui indicator surprinzător: puterea de strângere a pumnului. O cercetare recentă a stabilit o legătură directă între această forță fizică și durata de viață. Cercetătorii au descoperit că persoanele cu o forță de strângere mai mare au un risc mai mic de deces. Această descoperire subliniază importanța exercițiilor pentru mușchii mâinii în menținerea unei stări generale de sănătate optime.

„Forța cu care strângi pumnul este un indicator important al longevității”

, au afirmat cercetătorii. În plus, studiul a arătat că exercițiile de întărire a mușchilor mâinii pot juca un rol crucial în prevenirea deceselor premature.

2026 a marcat lansarea unui studiu în JAMA Network Open, care a scos la iveală informații suplimentare privind această legătură. La Universitatea Buffalo din SUA, un grup de cercetători a monitorizat un grup de peste 5.000 de femei cu vârste cuprinse între 63 și 99 de ani, pe o perioadă de aproximativ opt ani.

Un studiu recent a scos la iveală o legătură directă între forța de 7 kilograme a mâinii și reducerea riscului de deces cu 12%.
Femeile care au obținut cele mai bune rezultate la test au prezentat un risc de deces diminuat cu 33% comparativ cu cele care au înregistrat cele mai scăzute valori.
De asemenea, această asociere a rămas valabilă chiar și în cazul participanților care nu au îndeplinit recomandările pentru activitatea fizică aerobă,
ceea ce indică faptul că forța musculară oferă informații suplimentare față de cele oferite de nivelul obișnuit de activitate fizică.

Studiul arată că puterea de strângere a mâinii este un indicator relevant al stării generale de sănătate, însă nu și o cauză directă. Michael LaMonte, cercetătorul principal, menționează într-un anunț oficial al universității că variațiile în mărimea fizică a corpului nu stau la baza legăturii constatate dintre puterea musculară și probabilitatea de deces. Acesta subliniază că rezultatele studiului

„nu pot fi explicate prin diferențele de dimensiune corporală”

atunci când evaluează legătura dintre forța musculară și riscul de deces.

Anumite activități fizice destinate mâinilor nu au un impact direct asupra duratei de viață. Exercițiile pentru mușchii mâinii sunt adesea considerate a fi benefice pentru sănătate, însă efectul lor asupra longevității nu este unul semnificativ. Investigarea acestei probleme a arătat că aceste exerciții nu contribuie la o viață mai lungă.

O analiză recentă publicată în The Conversation de către Hassan Vally, epidemiolog la Universitatea Deakin din Australia, a scos în evidență o eroare frecvent întâlnită.
Numeroase studii privind longevitatea stabilesc incorect o legătură directă între aceasta și forța de prindere, sugerând ulterior că exercițiile de consolidare a mușchilor mâinii ar putea juca un rol esențial în menținerea sănătății generale.

Anumite situații pot beneficia de aceste exerciții, și anume: recuperarea după leziuni, menținerea capacității de funcționare a mâinii, reducerea durerilor articulare și activitățile care necesită o putere de strângere considerabilă. Prin îmbunătățirea rezistenței locale, aceste exerciții pot facilita efectuarea unor acțiuni cotidiene, precum deșurubarea unui capac, transportul unor pungi sau manipularea unor instrumente. Însă, eficacitatea acestor exerciții rămâne limitată la nivelul mâinii în cazul în care restul corpului nu este supus unui antrenament fizic complementar.

Longevitatea poate fi influențată pozitiv de exerciții de forță care angajează multiple grupe musculare și mișcări complexe, cum ar fi exerciții cu greutăți, lucrând întreg corpul. În activități precum genuflexiuni, îndreptări, urcatul scărilor și cărătul greutăților, mâinile sunt implicate ca parte a unui efort fizic complet care implică forța musculară, echilibrul, sistemul cardiovascular și metabolismul.

Menținerea unei alimentații echilibrate, bogate în proteine, alături de un somn adecvat și gestionarea eficientă a afecțiunilor cronice sunt esențiale. De asemenea, este crucială păstrarea activităților cotidiene care necesită efort fizic, precum mersul, efectuarea de cumpărături, activitățile gospodărești, grădinăritul, precum și ridicarea și transportul de obiecte. Toate acestea contribuie la dezvoltarea rezervei musculare, care se reflectă în forța mâinii.