România figurează în continuare pe unul dintre ultimele locuri în Uniunea Europeană în ceea ce privește procentul din Produsul Intern Brut (PIB) alocat sectorului sănătății, asta deși bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) a cunoscut o creștere substantială în ultimul deceniu, de la 4,7 miliarde de euro în anul 2016 la 15,3 miliarde de euro prevăzuți pentru anul 2025.
Coaliția Organizațiilor de Pacienți cu Afecțiuni Cronice, în parteneriat cu Rețeaua de Sănătate Regina Maria, a organizat, în data de 25 iunie, la ora 10.00, evenimentul intitulat Paradoxul sănătății: Cât ne costă, de fapt, sănătatea?, prilej cu care au fost discutate teme precum structura sistemului sanitar din România, drumul pacientului prin sistem, precum și modul în care sectorul privat poate completa sistemul public de sănătate.
În cadrul acestei întâlniri, au fost prezenți Larisa Mezinu-Bălan, care ocupă funcția de vicepreședinte al CNAS, precum și reprezentanți ai pacienților, asiguratorilor privați și ai Rețelei de Sănătate Regina Maria.
În cadrul Uniunii Europene, România se poziționează aproape de coadă în ceea ce privește alocarea de fonduri 1.050 de euro pentru fiecare cetățean român, spre deosebire de 5.866 de euro pentru un francez.
Citește șiCercetătorii contestă o ipoteză veche despre creier în noul studiu
În cadrul cheltuielilor pentru sănătate, România înregistrează unul dintre cele mai mici procentaje din PIB-ul său, 6,6%, ceea ce o situează pe penultimul loc în rândul țărilor membre UE, singura țară cu cheltuieli mai mici fiind Polonia, cu 6,2% din PIB. Această pondere se traduce într-o cheltuială de 1.050 de euro pe locuitor, în timp ce, spre exemplu, Franța, care are cea mai mare proporție, 13,9% din PIB, ajunge la 5.866 de euro pentru fiecare cetățean. În ceea ce privește contribuția direct din buzunarul pacienților, românii suportă 30% din costurile medicale, pe lângă contribuția obligatorie, spre deosebire de francezi, care plătesc 9,3%. Media cheltuielilor pentru sănătate în UE este de 9,4% din PIB, echivalentul a 3.690 de euro anual pentru fiecare european, cu 15% suplimentar suportat direct de pacienți.
Majoritatea resurselor financiare sunt alocate spitalelor publice, care reprezintă o parte semnificativă a cheltuielilor totale pentru sănătate. Fondurile publice pentru sănătate sunt, în mare parte, absorbite de către aceste instituții medicale de stat. Astfel, sectorul public are o pondere dominantă în ceea ce privește cheltuielile pentru asistență medicală.
În domeniul Sănătății, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate sunt principalii jucători, primul având rolul de a decide conținutul pachetului de bază, adică de a stabili direcțiile și obiectivele prioritare, cel de-al doilea fiind responsabil cu stabilirea mecanismelor de contractare și decontare, precum și a detaliilor tehnice și a cadrului contractual.
Alocările financiare pentru sănătate prezintă variații semnificative. 5,7 miliarde de euro au fost alocați în 2025 pentru programe naționale de sănătate, investiții și rezidențiat de către Ministerul Sănătății, în timp ce 15,3 miliarde de euro au fost destinați de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru servicii medicale de rutină, medicamente și echipamente medicale pentru persoanele asigurate.
În ciuda majorării constante a veniturilor Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS) începând cu anul 2016, de la o valoare inițială de 4,7 miliarde de euro până la 15,3 miliarde de euro prognozați pentru 2025, o proporție semnificativă, cea mai mare, rămâne alocată pentru finanțarea spitalelor, și anume 44,6%.
În anul 2025, o pondere de 48,5% din Fond a fost direcționată către furnizorii privați, ceea ce reprezintă 37,8 miliarde de lei, înregistrând o creștere comparativ cu 40,6% din anul 2023.
Acest procentaj semnificativ arată că sectorul privat acoperă aproape integral – 97% – domenii precum medicamentele din farmacii, dispozitivele medicale, medicina primară, ambulanțele private, îngrijirea la domiciliu și stomatologia.
De asemenea, spitalele private au obținut 11,6% din fondurile alocate spitalelor generale în 2025.
Îngrijirea medicală se confruntă cu dificultăți majore pe toate nivelurile, de la asistența primară oferită de medicii de familie până la accesul la servicii spitalicești. Medicii de familie se luptă în special cu birocratizarea excesivă și problemele tehnice ale Sistemului Informatic Unic al Îngrijirii (SIUI), pe lângă cerința ca aceștia să aibă un număr minim de 800 de pacienți în zonele urbane pentru a putea încheia contracte cu Casa de Asigurări de Sănătate, o condiție care îngreunează intrarea tinerilor medici în sistem.
Serviciile medicale private au înregistrat o evoluție semnificativă în domeniul ambulatoriului paraclinic, care cuprinde analize medicale de laborator, servicii de radiologie și imagistică și de anatomie patologică.
În acest sector, furnizorii privați s-au dezvoltat considerabil, iar acoperirea teritorială a acestora este în continuă expansiune.
Însă, printre provocările întâmpinate se numără tarifele subevaluate pentru serviciile incluse în sistemul public de sănătate, un proces birocratic anevoios de contractare, care se realizează pe puncte de lucru, fără un cadru național unitar și cu resurse limitate pentru detectarea supraraportărilor către Casele de Asigurări de Sănătate.
În ceea ce privește infrastructura spitalicească, statul are control exclusiv asupra gestionării situațiilor medicale acute. Se remarcă o concentrare a capacităților de tratament în sectorul public, unde sunt concentrate majoritatea paturilor de spital destinate cazurilor acute.
În domeniul spitalicesc, serviciile de spitalizare de zi, cum ar fi oncologia, radiologia și dializa, precum și paliația, sunt oferite în mare parte de instituții private, pe când spitalizarea continuă, atât pentru pacienții cu afecțiuni acute, cât și pentru cei cu afecțiuni cronice, rămâne în mare parte în responsabilitatea sectorului public.
În cazul spitalelor private, finanțarea se realizează prin contribuții directe ale pacienților sau prin intermediul asigurărilor private, pe când în spitalele publice, fondurile sunt asigurate prin contracte încheiate cu instituțiile de asigurări, suplimentate de transferuri guvernamentale și locale pentru cheltuieli legate de salarii.
În cazul pacienților cu afecțiuni acute din cadrul spitalelor private, costurile sunt acoperite printr-un sistem mixt: o parte este decontată de CNAS în funcție de tariful DRG, iar cealaltă parte este suportată de pacient însuși sau prin intermediul unei asigurări private de sănătate.
La nivel național, sunt disponibile 116.615 paturi de spitalizare continuă, dintre care o majoritate covârșitoare se află în spitalele publice, care dețin 95% din capacitatea contractată. În contrast, spitalele private au la dispoziție 5.090 paturi, reprezentând aproximativ 4,4% din totalul capacității contractate.
Numeroși cetățeni români se confruntă cu lipsa unei asigurări medicale, fenomen care nu se limitează doar la categoriile defavorizate sau la minori.
Modificările legislative recente au avut un impact semnificativ asupra numărului de contribuabili, care a ajuns la 11 milioane de persoane, 5 milioane mai mult decât în trecut.
În ciuda acestui progres, există încă peste 2,5 milioane de români care nu au asigurare de sănătate, fără a fi considerați vulnerabili, minori sau pensionari.
Nu există o problemă de fond
Larisa Mezinu-Bălan, vicepreședinte CNAS, a menționat că Fondul a înregistrat un excedent după ani de deficit.
Larisa Mezinu-Bălan a dat asigurări că sistemul de sănătate va fi dotat cu o nouă platformă informatică până la sfârșitul acestui an, care va ușura accesul tuturor celor implicați în sistem.
În prezent, aproximativ 2,5 milioane de angajați români dispun de abonamente medicale oferite de către angajatorii lor, aceasta fiind o practică din ce în ce mai frecventă în beneficiile extrasalariale. Aceste abonamente au devenit o parte integrantă a pachetului de beneficii pentru mulți angajați, oferindu-le acces la servicii medicale de calitate.
Următorul panel al discuțiilor a avut ca temă abonamentele medicale și asigurările de sănătate, explorând diferențele și completaritățile dintre acestea, precum și exemple practice.
În urmă cu trei decenii, sistemul de sănătate din România era caracterizat printr-un model reactiv, fragmentat și lipsit de predictibilitate, atât pentru pacienți, cât și pentru instituții, a subliniat Andreea Miruță, directorul executiv al Diviziei Abonamente Regina Maria.
Abordarea tradițională a medicinei a fost descrisă de Andreea Miruță ca fiind concentrată pe tratarea bolilor, în loc de prevenire, fiind accesată numai în cazul apariției unei probleme de sănătate, proces care a fost încetinit de procese birocratice și de utilizarea documentelor fizice, și care a suferit de o lipsă de continuitate, adică fără un istoric medical complet și integrat.
„Medicina era centrată pe boală, nu pe prevenție, accesată doar când apărea o problemă, susținută de procese birocratice și documente fizice și lipsită de continuitate, adică fără istoric medical integrat”
, a declarat ea.
Abordarea tradițională a medicinei, concentrată pe tratarea bolilor, a fost criticată de Andreea Miruță pentru că este centrată pe soluționarea problemelor de sănătate doar atunci când acestea apar, și nu pe prevenire.
„Medicina era centrată pe boală, nu pe prevenție, accesată doar când apărea o problemă, susținută de procese birocratice și documente fizice și lipsită de continuitate, adică fără istoric medical integrat”
, a afirmat Andreea Miruță.
În trecut, starea de sănătate a angajaților nu reprezenta o prioritate pentru firme, iar mijloacele existente nu garantau o accesibilitate permanentă la asistență medicală.
2,5 milioane de angajați români din sectorul privat sunt acum acoperiți medical prin abonamente, ceea ce reprezintă o schimbare semnificativă în ultimii trei decenii.
Acest număr ilustrează o creștere substantială a beneficiilor extrasalariale oferite de angajatorii privați.
Adică, peste 56% din salariații activi.
Mai mult, 1,1 milioane de angajați din cadrul companiilor private au deja abonamente la Regina Maria.
Potrivit lui Miruță, abonamentul medical a devenit unul dintre cele mai căutate beneficii incluse în pachetul de salariu.
La orizontul anului 2025, sectorul privat de sănătate a înregistrat o valoare totală de 510 milioane de euro, cu o pondere de 55% reprezentată de abonamentele medicale, care au ajuns la 283 de milioane, în timp ce asigurările medicale au acoperit restul de 45%.
Potrivit lui Miruță, abonamentul medical constituie o abordare preventivă menită să mențină sănătatea sub monitorizare și să identifice cu promptitudine posibilele probleme de sănătate.
„Abonamentul medical este o soluție medicală de prevenție care ține sănătatea sub control și depistează din timp eventualele afecțiuni,”
a afirmat el.
Printre beneficiile oferite se numără consultații gratuite sau cu reducere de la medici din domeniul medicinei generale, interne și pediatrie, în funcție de pachetul ales, precum și acces extins la peste 20 de specialități medicale. De asemenea, sunt incluse peste 300 de analize de laborator, printre care și setul anual, imagistică și radiologie. În plus, rețeaua națională a Regina Maria este alcătuită din 46 de centre proprii și peste 300 de centre partenere, unde mii de medici oferă asistență medicală la standarde înalte de calitate.
În cazul unei probleme de sănătate, asigurarea medicală permite accesul la multiple servicii medicale atât în cadrul sistemului privat, cât și a celui de stat, acoperind astfel cheltuielile medicale eligibile.
Într-o problemă de sănătate, costurile eligibile sunt suportate de asigurarea de sănătate, care facilitează accesul la servicii medicale atât în sistemul privat, cât și în cel de stat.
Asigurarea medicală oferită de Groupama, descrisă de Irina Iancu, directorul Diviziei de Asigurări persoane, include o gamă variată de servicii, printre care: consultații medicale de bază și specializate, efectuarea analizelor de laborator și a investigațiilor pentru diagnosticare, proceduri de radiologie și imagistică, internări în urma intervențiilor chirurgicale și a accidentelor, servicii de îngrijire la naștere, precum și asistență stomatologică și tratament post-externare.
În domeniul sănătății, o abordare nouă se impune, conform căreia finanțarea ar trebui să fie direcționată către pacient, nemaifiind relevant dacă furnizorul de servicii medicale este instituția publică sau una privată. Accentul se pune pe necesitatea unei schimbări de paradigmă în ceea ce privește alocarea resurselor financiare pentru sănătate.
„Banul ar trebui să urmeze pacientul, să nu ne mai intereseze dacă e stat sau privat”
reprezintă o concluzie care reflectă această nouă perspectivă.
Președintele COPAC, Radu Gănescu, care este și pacient cronic, Radu Gănescu, a adus în atenție experiența dificilă a persoanelor bolnave, care sunt nevoite să se descurce singure în sistemul complex de sănătate din România fără sprijin adecvat.
Gănescu a accentuat faptul că un pacient cronic este caracterizat printr-o condiție medicală de lungă durată care necesită supraveghere constantă și îngrijire medicală permanentă.
Acest tip de pacient are nevoie de monitorizare regulată, de ajustări ale tratamentului și de prevenire a complicațiilor.
Boli precum diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, bolile cardiovasculare, BPOC (boala pulmonară obstructivă cronică) și afecțiunile oncologice sunt exemple de afecțiuni cronice.
În afară de cheltuielile directe pentru îngrijirea medicală și medicamente, Gănescu a subliniat că există și costuri indirecte, adesea neglijate, pe care nu orice pacient cronic și le poate permite. Schimbarea programului de lucru al familiei devine necesară pentru a asigura îngrijirea adecvată pacientului cronic. În timp ce în alte țări sunt luate în considerare și cheltuielile indirecte, în România discuțiile se axează doar pe buget, conform declarațiilor lui Gănescu.
Pacienții cronici se confruntă cu multiple obstacole în calea unei îngrijiri eficiente, potrivit președintelui COPAC. Accesul dificil la servicii medicale de calitate reprezintă o problemă majoră.
Lista acestor bariere include:
Președintele Gănescu a subliniat că din cauza costurilor ridicate pentru medicamente, analize, transport și alte servicii neacoperite integral, doar o parte din pacienți pot suporta aceste cheltuieli pentru a primi tratament adecvat și continuu.
Președintele COPAC consideră că finanțarea din sănătate ar trebui să fie direcționată către pacient, și nu invers. În prezent, pacienții sunt cei care trebuie să decidă dacă să se trateze în sistemul public sau privat pentru a efectua analizele și investigațiile necesare.
Îmbunătățirea asistenței medicale pentru pacienții cronici necesită consolidarea medicinei de familie, care reprezintă primul contact al pacienților cu sistemul de sănătate. Medicina de familie joacă un rol esențial în prevenirea și monitorizarea bolilor cronice, precum și în coordonarea tratamentului pacienților la specialiști.
Implementarea tehnologiilor digitale în domeniul medical, prin intermediul dosarului electronic și a rețelelor electronice de rețete, ar putea conduce la creșterea eficienței, transparenței și accesibilității sistemului medical pentru pacienți, odată cu introducerea programărilor online și a bazelor de date interconectate.
Programele de prevenire și depistare precoce a bolilor cardiovasculare, diabetului, cancerului și afecțiunilor respiratorii au potențialul de a diminua presiunii asupra sistemului medical și de a reduce complicațiile prin identificarea rapidă a problemelor de sănătate.
Este esențial să existe echipe de sănătate alcătuite din multiple specialități, care să ofere pacienților cu afecțiuni cronice o asistență integrată, implicând atât medicul de familie, cât și specialiști, asistenți medicali, psihologi, farmaciști și asistenți sociali, cu scopul de a asigura un tratament mai eficace și o monitorizare îmbunătățită.
Un articol susținut de Regina Maria subliniază importanța unui anumit subiect.
COMENTARII / 0