În urma unui apel lansat de jurnalista Luiza Vasiliu pe Snoop.ro, au fost colectate aproape 700 de mărturii, iar un studiu realizat la peste 5.600 de femei de la Asociația Moașelor Independente din România evidențiază un model constant în sălile de naștere, peste tot în țară: intervenții adesea violente și abuzive, efectuate consecutiv, fără a oferi explicații și fără consimțământul mamei.
„Îmi amintesc când eram fată și mama îmi povestea cu lacrimi în ochi experiența ei traumatizantă când m-a născut. Mi-a fost mare mirarea să văd că, după 22 de ani, când am născut eu, nimic nu s-a schimbat. Am născut patru copii, am rămas traumatizată de fiecare dată”, mărturisește o mamă care a născut în 2019 la maternitatea din Baia Mare.
Printre liderii Uniunii Europene în materie de mortalitate maternă și de intervenții cezariene
Citește șiBoala care provoacă peste jumătate din decesele din România
România se situează în vârful UE pentru rata mortalității infantile, ocupând poziția de vârf. În același timp, țara se găsește pe locul 5 în ceea ce privește mortalitatea maternă. De asemenea, dispune de cel mai mic număr de moașe active din Uniune, fiind peste cinci ori mai puțin decât Irlanda. În plus, 51,4% reprezintă proporția de cezariani, situându‑se printre cele mai ridicate din Europa și depășind cu mult recomandarea Organizației Mondiale a Sănătății de 15%.
Cele mai frecvent menționate de femei motive pentru opțiunea nașterii cezariane sunt următoarele 5:
O mamă care a născut în 2021 la o clinică privată din București a relatat că, la consultație, un renumit doctor i-a spus:
«De ce vrei sa naști natural, crezi că ești mare eroină?»
Metode abuzive
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) afirmă că majoritatea nașterilor ar trebui să se desfășoare fără intervenții majore, însă în România numeroase femei sunt supuse unei serii de proceduri medicale realizate în grabă sau fără consimțământ: de la ruperea artificială a membranelor la administrarea oxitocinei, manevra Kristeller sau epiziotomia (tăierea perineului menită să accelereze nașterea), adesea fără a primi explicații sau acordul lor.
„Niciodată în pregătirea mea, nu mi s-a explicat: atunci când faci epiziotomie, spune-i femeii că îi faci epiziotomie”, spune dr. Bogdan Cioată, obstetrician-ginecolog la o clinică privată din Timișoara. Colega sa, dr. Alexandra Butean, adaugă: „Nu am fost învățată cum să vorbesc cu pacienții. Cred că ne-ar prinde foarte bine niște cursuri, atât pentru noi, cât și pentru tot personalul medical”.
În cadrul unei dezbateri susținute în Parlament în primăvara 2026, doi medici au discutat în mod transparent cauzele violenței obstetrice.
Kristeller este o tehnică creată în secolul al XIX-lea care presupune aplicarea presiunii cu cotul pe abdomenul femeii pentru a forța expulzarea fătului. OMS nu o recomandă, iar numeroase ghiduri medicale europene o sfătuiesc să fie evitată sau chiar interzisă, din cauza efectelor grave – ruptură uterină, fractură de coaste, traumatisme craniene ș.a. – care pot afecta atât mama, cât și nou-născutul. În ciuda avertismentelor, această manevră rămâne încă folosită în mod obișnuit în multe spitale și clinici din România.
„M-a internat și mi-a dat un «cocktail de medicamente care să ajute dilatarea și să naști pe tura mea». Nu am fost lăsată să stau în poziția care îmi venea natural, mi s-a apăsat cu cotul pe burtă și tras de pielea burții până a crăpat, mi s-a spus să «nu mai fac așa» referitor la sunetele pe care le scoteam. Epiziotomie și șpaga cerută de asistentă imediat după naștere”, a povestit o mamă care a născut în 2020 într-un spital din Bacău.
75% dintre femeile care au răspuns la apelul publicat pe Snoop.ro afirmă că au suferit cel puțin două dintre aceste proceduri, iar aproape 50% au experimentat patru sau mai multe – atât în spitale de stat, cât și în cele private.
Teama și lipsa de încredere a femeilor
1 din 3 dintre femei consideră propria naștere o experiență traumatică. 1 din 4 afirmă că nu ar dori să treacă prin acea situație din nou.
„M-am simțit ca la abator. Nici măcar nu au verificat dacă anestezia și-a făcut efectul, drept urmare am simțit tot de la început.”
— o mamă care a născut în 2020 într-un spital de stat din Iași
„Soțul a rămas la intrare, gonit de asistente. Mi s-a administrat oxitocină fără acordul meu (…). Au râs de mine că nu mă las tăiată, că-mi vreau soțul, că urlu de durere când mâna doctorului era în mine până la cot. Nu am simțit cum mi-a venit copilul pe lume, a fost doar chin. Am fost singură și umilită, în cea mai tristă și fulgerătoare experiență”, mărturisește o mamă care a născut în 2023 într-un spital de stat din Brașov.
Definirea violenței obstetrice
Violența obstetrică se poate manifesta prin forme evidente de violență, inclusiv agresiune verbală și fizică, precum și prin intervenții „pe viu” efectuate fără consimțământ și fără a oferi explicații. De asemenea, există variante mai subtile, cum ar fi umilirea, refuzul administrării medicamentelor pentru durere, separarea de nou-născut și lipsa accesului la servicii medicale de bază.
Spania și Portugalia au înregistrat deja conceptul de violență obstetrică prin lege, însă în România această temă rămâne aproape lipsită de prezență în discursul public și în cadrul legislativ.
În Aprilie 2026, ca urmare a raportului „Nașteri furate” difuzat de Snoop.ro, senatoarea Ruxandra Cibu Deaconu (USR) a adus la Parlament două propuneri de amendamente la Legea drepturilor pacientului, menite să asigure femeilor însărcinate posibilitatea de a avea alături o persoană de sprijin în timpul travaliului și al nașterii
Investigația integrală, semnată de Luiza Vasiliu, conține date, mărturii și grafice interactive și poate fi consultată pe Snoop.ro.
COMENTARII / 0