1 din 10 persoane care trec printr-o infecție intestinală pot dezvolta sindromul de intestin iritabil postinfecțios, o afecțiune marcată de dureri abdominale și de tulburări de tranzit care persistă luni sau chiar ani după ce infecția dispare. În aproximativ 1 din 10 cazuri, o infecție alimentară toxică poate lăsa efecte care durează luni sau chiar ani după dispariția infecției.
Cercetătorii caută să explice de ce anumite persoane se recuperează pe deplin, în timp ce altele continuă să sufere de simptome digestive prelungite. Posibile cauze ar putea fi legate de microbiomul intestinal, de sistemul imunitar și de legătura dintre intestin și creier.
În cazul majorității, o infecție alimentară se rezolvă odată ce dispare diareea, crampele și celelalte tulburări digestive. Pentru unii, însă, disconfortul persistă mult timp după ce agentul patogen a fost eliminat. Durerea abdominală reapare, balonarea rămâne, iar diareea și constipația pot alterna pe luni sau chiar pe ani. Specialiștii denumesc această condiție sindromul de intestin iritabil postinfecțios (SII-PI).
Citește șiRomânia primește 1,1 milioane de doze de vaccin de la Comisia Europeană pentru vaccinarea de urgență a ovinelor și caprinelor
În urma unor focare de infecții alimentare în Statele Unite, asociate cu produse precum salata verde, afinele congelate, germenii vegetali comestibili, ouăle și ardeii iuți, atenția cercetătorilor americani s-a redirecționat către acest risc, conform unui articol din National Geographic. Într-o singură focare, parazitul Cyclospora, legat de salata iceberg, a afectat aproape 13.000 de persoane.
Care bacterii sunt asociate cu apariția sindromului de colon iritabil postinfecțios?
Chiar dacă a fost investigat de zeci de ani, cauza exactă a sindromului de intestin iritabil postinfecțios rămâne încă neclară. Studiile indică faptul că această tulburare se dezvoltă din
„Dacă am avut o zi de diaree după ce m-am întors din Mexic acum 10 ani, oare îmi mai amintesc de asta?”, se întreabă Mark Pimentel, gastroenterolog și cercetător la Centrul Medical Cedars-Sinai din Los Angeles, citat de National Geographic.
Analiza precedentă a indicat că în jur de 9% din totalul cazurilor de sindrom de intestin iritabil se regăsesc origini postinfecțioase. Totuși, Pimentel susține că această cifră ar putea fi considerabil mai ridicată, eventual în apropiere de 60%, din cauza faptului că mulți pacienți nu rețin evenimentul infecțios care ar fi putut provoca afecțiunea.
Sindromul de intestin iritabil nu reprezintă singura problemă gastrointestinală care poate rezulta dintr-o infecție intestinală. Lin Chang, gastroenterolog la Universitatea California din Los Angeles (UCLA), care investighează legătura dintre intestin și creier, subliniază că unii pacienți pot dezvolta și dispepsie funcțională postinfecțioasă.
Această afecțiune, adesea trecută cu vederea, se manifestă prin dureri în partea superioară a abdomenului, senzație de sațietate instalată rapid sau plenitudine neplăcută după masă. Cercetătorii nu știu deocamdată dacă dispepsia funcțională postinfecțioasă apare prin aceleași mecanisme ca sindromul de intestin iritabil postinfecțios.
Alterări ale flora intestinală care pot continua să existe și după ce infecția a trecut.
Unul dintre principalele dileme pe care cercetătorii încearcă să le clarifice este motivul pentru care anumite persoane se vindecă integral după o infecție intestinală, în timp ce altele prezintă simptome de lungă durată. O posibilă cauză ar putea fi schimbările aduse microbiomului intestinal, ansamblul de microorganisme care locuiește în tractul digestiv. Infecțiile pot destabiliza acest echilibru, iar restabilirea microbiomului poate necesita zile sau săptămâni. În anumite situații, însă, unele modificări rămân mult mai prelungite.
Madhusudan Grover, gastroenterolog la Mayo Clinic, a investigat, de 15 ani, efectele infecțiilor cu Campylobacter asupra microbiomului, comparându‑l cu o stare de șoc. Într‑un studiu care a urmărit un grup restrâns de pacienți timp de un an după infecție, cercetătorii au observat că anumite microorganisme intestinale care au dispărut în timpul bolii nu au reapărut în perioada de monitorizare.
Schimbările din ecosistemul microbian pot conduce la diverse consecințe ulterioare. De exemplu, studiile realizate de Grover pe șoareci indică faptul că pierderea microbiomului intestinal poate amplifica activitatea proteazelor – enzime ce fragmentizează proteinele și care, în mod obișnuit, sunt sub controlul unor bacterii intestinale. Alte teorii se concentrează pe un sistem de apărare perturbat în intestinul recent infectat.
Sistemul nervos al intestinului poate ajunge la o sensibilitate crescută.
Cercetătorii analizează impactul infecțiilor intestinale asupra sistemului nervos enteric, rețeaua de neuroni care se află în pereții tubului digestiv și controlează mișcările intestinale, contribuind la transmiterea
Benjamin Levy, gastroenterolog la Universitatea din Chicago, constată la pacienții săi semne de hipersensibilitate intestinală, adică o reacție exagerată la stimuli proveniți din organele interne. Mișcările obișnuite ale intestinului, care de obicei trec neobservate, pot fi percepute ca dureroase.
„Pacienții cu sindrom de intestin iritabil postinfecțios percep peristaltismul ca durere”, explică medicul.
Peristaltismul reprezintă contracțiile musculare involuntare ce deplasează conținutul de-a lungul tubului digestiv.
Mark Pimentel a susținut o altă teorie care încearcă să explice modul în care o infecție bacteriană ar putea genera numeroase dintre aceste modificări. Conform cercetătorului, organismul eliberează, în timpul infecției, anticorpi care se adresează unei toxine bacteriene. Acești anticorpi ar putea, de asemenea, să reacționeze cu structuri proprii ale corpului, perturbând celulele responsabile de coordonarea activității intestinului subțire.
Un posibil efect ar fi proliferarea exagerată a bacteriilor în intestinul subțire. Produsele, inclus
COMENTARII / 0