Cercetătorii au investigat conexiunea dintre diagnosticarea unor tulburări vocale, pierderea auzului sau coexistenta ambelor probleme și apariția ulterioară a deteriorării cognitive sau a demenței.
În cadrul studiului, s-au înscris 833.417 persoane cu vârsta de 50 de ani sau mai mult, iar echipa de cercetare a monitorizat apariția deficiențelor cognitive începând cu un an după evaluarea vocii și a auzului.
Concluziile indică faptul că indivizii cu tulburări vocale ar putea prezenta un riscul crescut de deteriorare cognitivă ulterioară. Factorii examinați pot cuprinde variații ale tonului, volumului sau clarității vocale, conform Science Alert.
Citește șiNoi detalii despre starea de sănătate a Alinei Pușcău. Cum se simte după ce a încheiat ședințele de chimioterapie. „Mi-a înghețat sufletul”
Robert Sataloff, profesor și președinte al departamentului la Drexel University College of Medicine, a afirmat că cea mai marcantă legătură cu demența a fost detectată la pacienții care suferă simultan o tulburare vocală și pierdere a auzului.
Anomalii vocale legate de un risc crescut de demență
Conform constatărilor obținute în cadrul cercetării, indivizii care prezentau tulburare vocală, fără a avea pierdere a auzului, s-au confruntat cu un risc crescut cu 58% în ceea ce privește apariția problemelor cognitive sau a demenței, în raport cu grupurile de control corespunzătoare.
În cazul indivizilor care prezentau simultan o tulburare vocală și pierdere a auzului, probabilitatea a crescut cu 104%.
Cercetătorii menționează că valorile exprimate provin din comparații cu grupuri de control separate, care nu prezintă disfuncții vocale sau auditivă. Când se examinează simultan toate persoanele afectate de tulburări de voce, indiferent de prezența sau absența pierderii auzului, asocierea riscului crește cu 29%. În cazul pierderii auzului la indivizi fără tulburări de voce, incrementul riscului se ridică la 27%.
Modificările tonului vocal nu indică inevitabilitatea apariției demenței la o persoană.
Cercetătorii subliniază că studiul constată o legătură, fără a dovedi o cauzalitate.
când cineva constată schimbări în tonul vocii, nu implică în mod direct apariția demenței, a bolii Alzheimer sau a altor tulburări cognitive. În cercetare nu s-au diferențiat aceste trei concluzii și nu s-a dovedit că anomaliile vocale determină declin cognitiv.
Conexiunea dintre pierderea auzului și riscul de demență a fost deja confirmată de cercetări anterioare. În cadrul noului studiu, s-a observat că variațiile în calitatea vocii pot constitui un alt semn de alarmă care merită aprofundat.
Potrivit lui Sataloff, persoanele care se confruntă cu probleme ale vocii ar trebui să consulte un medic otorinolaringolog, care poate decide dacă este necesară o evaluare cognitivă.
Ce factori ar putea susține existența unei conexiuni dintre voce și demență?
Cercetătorii au formulat mai multe ipoteze pentru această asociere. O tulburare de voce poate determina o persoană să vorbească mai puțin, reducând astfel interacțiunile și stimularea cognitivă.
Dificultățile de vorbire sau de auz pot face ca indivizii să evite interacțiunile cu ceilalți, ducând la izolare socială. Studiile anterioare au demonstrat că participarea la activități comunitare contribuie la păstrarea funcțiilor cognitive.
Echipa de cercetare afirmă că, în numeroase situații, tulburările de voce pot fi remediate sau îmbunătățite. Cercetările viitoare vor investiga dacă anumite categorii de tulburări de voce sunt mai puternic legate de declinul cognitiv și dacă intervenția asupra acestor afecțiuni poate modifica riscul pe termen lung.
COMENTARII / 0