Secretele creierului: de ce trezim mai devreme pe măsură ce îmbătrânim

Se găsesc multe glume despre persoanelor în vârstă care se trezesc înainte ca soarele să răsară, iar încă mai multe despre adolescenți care doarmă până târziu. Studiile, totuși, confirmă că aceste fenomene se bazează pe o fundamentare științifică solidă.

Nu doar moștenirea genetică, ci și procesul natural de îmbătrânire, determină ora la care corpul nostru resimte în mod natural dorința de a se culca și de a se trezi.

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, corpul nostru suferă transformări majore atât la nivel exterior, cât și interior. Acest lucru reprezintă motivul principal pentru schimbările observate în modelele de somn în etapele ulterioare ale vieții, relatează Huffpost.

Citește șiDupă ce va fi supusă unei complicate intervenții chirurgicale, Natalia va avea nevoie de proteză oculară și de tratamente postoperatorii. Fetița de 2 ani și 7 luni, care suferă de o formă rară de cancer infantil, are nevoie de 8.000 de euro

Asemenea majorității aspectelor ce evoluează odată cu anii, nu există o cauză unică, ci mai mulți factori interconectați, spune Cindy Lustig, profesoară de psihologie la Universitatea din Michigan.

schimbări fiziologice se legă între ele și ritmul circadian este afectat, schimbând treptat intervalele în care simțim oboseala sau momentul în care ne trezim cu adevărat odihniți.

Să ne trezim la ore mai devreme reprezintă o etapă firească a procesului de îmbătrânire. La fel ca și alte aspecte ale sănătății fizice și mentale, funcția cerebrală devine mai puțin receptivă odată cu trecerea anilor, iar creierul se adaptează la această schimbare.

Sistemul de legături neuronale al creierului nu mai poate percepe și reacționa la stimulii externi cu aceeași

Aceste semnale externe includ, de exemplu, apusul soarelui, lumina naturală a dimineții, programul meselor, interacțiunile cu ceilalți și activitatea fizică zilnică, puncte de referință vitale care permit corpului să urmărească corect evoluția unei zile.

Aceste elemente externe constituie ceea ce experții numesc repere temporale sau semne care furnizează creierului informații esențiale despre cum se desfășoară ziua.

Aceste stimulente permit creierului să identifice exact poziția în cadrul ciclului circadian de 24 de ore. Pentru un individ tânăr, ora mesei de prânz poate reprezenta un indiciu clar că rămân doar câteva ore până la somn, în timp ce la o persoană în vârstă această legătură neuronală nu se activează automat.

Nervii responsabili cu transmiterea acestor indicii temporale către creier suferă același proces gradual de degenerare ca restul structurilor cerebrale, explică dr. Sairam Parthasarathy, directorul Centrului pentru Somn și Științe Circadiene din cadrul Universității din Arizona Health Sciences.

Această lipsă de precizie în recepția indicatoarelor temporale clarifică de ce persoanele în vârstă se obosesc considerabil mai devreme decât copiii sau nepoții lor și, ca urmare, se trezesc complet revigorați cu mult înaintea celorlalți.

Ceea ce determină modul în care ochii percep și transformă lumina naturală are aceeași importanță în această ecuație.

Interesant este că unul dintre motivele principale pare să fie legat de schimbările de vedere specifice înaintării în vârstă. Acestea reduc intensitatea stimulării luminoase pe care o primește creierul, un factor esențial în reglarea și menținerea pe cursul corect a ceasului nostru circadian, subliniază profesoara de psihologie Cindy Lustig, de la Universitatea din Michigan.

Doctorul expert Sairam Parthasarathy precizează că acest fenomen apare adesea la pacienții cu cataractă, o boală oculară foarte răspândită care afectează mai mult de jumătate dintre americanii în vârstă de peste 80 de ani, conform informațiilor furnizate de National Institutes of Health.

Cataracta induce cădere a clarității vizuale, apariția a două imagini vizibile și un obstacol major în identificarea detaliilor vizuale.

În cazul cataractei, nivelul de lumină nocturnă care reușește să treacă prin componentele ochiului este considerabil diminuat, astfel încât sistemul nervos interpretează că apusul a avut loc cu mult timp înainte de realitate, dr. Parthasarathy subliniază.

Procesul care stă la baza acestei înțelegeri greșite influențează în mod direct nivelul hormonal al corpului.

Din cauza problemelor de vedere cauzate de cataractă și a nivelului redus de lumină perceput de ochi, organismul începe să producă melatonină, denumită hormonul somnului, mult înainte de momentul potrivit. Î

În mod obișnuit, la tineri, secreția de melatonină nu începe să crească semnificativ până la apusul soarelui, motiv pentru care senzația de oboseală apare la câteva ore distanță.

Persoanele care au fost diagnosticate cu cataractă, creierul lor primește o imagine de apus precoce, falsă, ceea ce determină o stare de somnolență mult mai devreme în seară. Dacă se culcă la o oră timpurie, va trezi automat la aceeași oră devreme dimineața.

Dovezi medicale concludente demonstrează că intervenția chirurgicală de eliminare a cataractei poate avea un impact major asupra calității și lungimii somnului, facilitând transmiterea corectă a semnalelor luminoase către creier, spune profesoara de psihologie Cindy Lustig.

Pentru cei care se confruntă cu trezirea la ore mult prea timpurii din cauza unui ritm circadian dezordonat, experții oferă câteva sugestii ce pot îmbunătăți situația.

Potrivit medicului Sairam Parthasarathy, director al Centrului pentru Somn și Științe Circadiene din cadrul Universității din Arizona Health Sciences, persoanele care se confruntă cu această problemă ar trebui să nu urmeze sfatul tradițional de a renunța la ecrane seara, ci să facă exact opusul: să se expună la lumină intensă în serile târzii.

Această expunere poate include o plimbare în aer liber înainte de apusul soarelui, cititul unei cărți pe o tabletă cu ecranul setat pe luminozitate ridicată, folosirea surselor de lumină artificială intensă în casă sau vizionarea emisiunilor TV pe un televizor luminos.

Acest lumină intensă transmite creierului indicatia că soarele încă nu s-a scos, întârziind astfel începutul producției timpurii de melatonină.

Pentru a te menține treaz cu puțin mai mult timp și a beneficia de un somn prelungit dimineața, dr. Parthasarathy sugerează să folosești această metodă cu 30 până la 60 de minute înainte de apus, interval care se modifică în funcție de anotimp și de regiunea în care te afli.

Timpul exact în care trebuie să fim expuși la lumină variază de la o persoană la alta și poate necesita ajustări practice; totuși, recomandarea specialistului este de aproximativ două ore de expunere, iar este esențial ca luminile din încăpere să rămână aprinse și după apus.

Mai mult, Cindy Lustig subliniază că consumul de alcool înainte de culcare poate fi dăunător. Chiar dacă un pahar de alcool pe seară poate induce senzația de somnolență, el fragmentizează și reduce în mod semnificativ calitatea somnului adânc.

Activitatea fizică desfășurată pe parcursul zilei contribuie la un somn mai revigorant, iar luminile soarelui de dimineață facilitează alinierea ceasului intern la ritmul natural al răsăritului și al apusului.

Schimbările în schemelor de somn constituie o fază obișnuită din existența fiecăruia. Deși anumite elemente biologice nu pot fi complet gestionate, implementarea unor obiceiuri zilnice benefice sprijină echilibrarea lor, oferind corpului refacerea esențială pentru o nouă zi.