Un bebeluș se trezește de mai multe ori în timpul nopții, regurgitează după masă sau plânge mai intens decât părinții anticipau. Un copil mic poate dezvolta febră în sezonul virozelor, poate consuma mai puțin timp de câteva zile sau poate să nu dobândească o abilitate în același timp cu alți copii de vârsta lui. Pentru un părinte care are primul copil, fiecare dintre aceste evenimente poate ridica aceeași întrebare: este ceva grav sau reprezintă o etapă normală?
Teama este naturală. În primele anii de existență, copilul nu poate descrie ce simte, iar părinții trebuie să decifreze semnele pe care uneori le observă pentru prima dată. Problema apare când orice deviere față de informațiile citite sau văzute online devine un motiv de îngrijorare, iar familia nu mai poate diferenția între o situație ce poate fi urmărită acasă și una ce necesită intervenție medicală.
Pe 31 octombrie, la ARCUB București, conferința „Primii doi ani. Cum să aibă un început bun și copilul, și părinții”, organizată de Totul Despre Mame, îi reunește pe dr. Raluca Tocariu, dr. Ilinca Tranulis, dr. Ilinca Gonța, psihologul și psihoterapeutul Alina Ioana Pop și jurnalista Eli Roman. Vom discuta despre semnele care impun consult medical și îngrijirea zilnică a copilului, despre somnul copilului în primii ani de viață, burnout parental și construirea unei rețele de sprijin pentru familie. Părinții pot afla ce este firesc în primii doi ani, ce merită urmărit cu atenție și când este momentul să ceară ajutorul unui specialist. Detalii și bilete AICI.
Citește șiCe fac oamenii a-și proteja sănătatea iarna: 7 obiceiuri cheie
„Anxietatea părinților crește exponențial în ultimul timp”, spune dr. Ilinca Tranulis, medic pediatru și consultant în lactație certificat IBCLC. Din experiența sa de cabinet, o parte dintre temerile părinților sunt alimentate de standarde nerealiste și de comparațiile cu alte familii. „Modelele noastre sunt reel-urile de pe social media, care sunt toate frumoase și idealizate. Noi nu mai vedem cum cresc copiii în jurul nostru”, explică medicul.
Anxietatea aceasta se traduce prin ghiduri medicale bine definite, pentru a nu interpreta fiecare comportament obișnuit ca pe o posibilă urgență.
Ce alarmă provoacă părinții, chiar dacă este complet normal.
În primele săptămâni de viață, nou-născutul trece printr-o perioadă de adaptare, iar comportamentele sale pot părea neobișnuite pentru adulții care nu au mai îngrijit un bebeluș. Respirația neregulată, strănutul, sughițul, descuamarea pielii, micile erupții cutanate, regurgitațiile sau schimbările de aspect și frecvență ale scaunelor sunt printre motivele frecvente de îngrijorare. „Un nou-născut nu este un adult în miniatură”, subliniază dr. Raluca Tocariu, medic primar neonatologie și șef al Secției Neonatologie I de la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sîrbu”.
Conform medicului, plânsul este deseori considerat un indiciu că ceva nu funcționează corect. De fapt, la această etapă, el reprezintă una dintre principalele modalități de exprimare a copilului. În primele șase săptămâni, timpul mediu petrecut în plâns sau agitație poate atinge aproximativ două ore pe zi, iar la vârsta de 10-12 săptămâni această perioadă se reduce la în jurul unei ore zilnice.
Alimentația este o altă sursă importantă de neliniște. Părinții se întreabă dacă bebelușul primește suficient lapte, dacă se atașează corect la sân, dacă regurgitațiile sunt normale sau dacă scăderea inițială în greutate ar trebui să îi alarmeze. În astfel de situații, o singură observație nu este suficientă pentru a trage o concluzie.
„La un nou-născut sănătos evaluăm copilul în ansamblu: eficiența suptului, semnele de foame și sațietate, starea generală, numărul de scutece ude, evoluția greutății și curba de creștere”, explică dr. Raluca Tocariu.
Același principiu se aplică și în cazul somnului. Un bebeluș care se trezește frecvent noaptea, adoarme la sân sau are nevoie să fie ținut în brațe nu are automat o problemă de somn. Dr. Ilinca Gonța, medic rezident neonatologie la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Marie Curie” și consultant în somnul copiilor, atrage atenția că expresia „doarme bine” nu înseamnă neapărat că un copil doarme multe ore sau că nu se trezește deloc noaptea. Trezirile pot apărea în perioade de creștere, în timpul dobândirii unor abilități motorii sau pe fondul anxietății de separare. „Ceea ce contează este imaginea de ansamblu: copilul se dezvoltă bine, starea lui în perioada de veghe e bună, se hrănește corespunzător”, spune medicul.
Cu alte cuvinte, nu trebuie analizat fiecare episod separat de context. Un copil care doarme mai puțin decât altul, dar este vioi, curios, se hrănește corespunzător și se dezvoltă bine poate avea pur și simplu alte nevoi de somn.
Compararea cu alți copii și datele găsite pe internet perpetuează anxietatea.
Părinții dispun astăzi de un volum impresionant de informații privind creșterea copiilor. Ei pot accesa rapid liste de semne, tabele cu ore de somn, grafice de progres și relatări ale altor familii. Deși această disponibilitate poate fi benefică, devine problematică când reperele se transformă în reguli stricte și când experiențele altora sunt folosite pentru a evalua fiecare etapă a vieții propriei ființe.
Un bebeluș care nu doarme cât scrie într-o aplicație, un copil care începe să meargă mai târziu decât un prieten de aceeași vârstă sau unul care mănâncă mai puțin decât fratele său pot părea, în ochii părinților, semnele unei dezvoltări problematice. „Limitele normalului sunt foarte largi”, explică dr. Ilinca Tranulis. Un copil poate dobândi mai devreme unele abilități și mai târziu altele, fără ca acest lucru să indice automat o problemă. Evaluarea trebuie să țină cont de dezvoltarea în ansamblu, nu de o singură achiziție.
Medicul subliniază că părinții adesea compară doar un singur aspect al creșterii copilului, ignorând alte activități pe care băiatul sau fata le realizează deja. Într-adevăr, există praguri de dezvoltare după care se recomandă o evaluare specializată, însă apariția ulterioară a unei abilități nu indică neapărat o problemă majoră.
Și în cazul somnului, reperele pot deveni o sursă de presiune. Ferestrele de veghe, orele de culcare și durata somnurilor sunt utile pentru orientare, dar nu pot fi transformate în obiective pe care fiecare copil trebuie să le atingă zilnic. „Problema apare atunci când un reper orientativ devine o regulă rigidă”, spune dr. Ilinca Gonța. În loc să urmărească exclusiv tabelele, părinții ar trebui să observe comportamentul copilului, semnele de oboseală și felul în care acesta se reglează.
Atunci când nu trebuie să aștepți: semnele care indică necesitatea unui ajutor medical de urgență.
A face diferența între o variație normală și o problemă medicală nu înseamnă să minimalizăm simptomele sau să evităm consultul de teama de a părea exagerați. Există semne care trebuie evaluate rapid, mai ales la sugari și la copiii foarte mici.
Dr. Ilinca Tranulis indică că semnalele de alarmă includ febră foarte mare care nu scade după administrarea corectă a antitermicelor, o stare generală foarte proastă și dificultăți de respirație. Părinții trebuie să fie atenți dacă observă că micuțul respiră cu efort, dacă spațiile dintre coaste se afundă, dacă nările se mișcă în timpul respirației sau dacă se produce un șuier. Dacă nasul a fost curățat, dar copilul continuă să respire greu, situația necesită evaluare medicală.
Vărsăturile frecvente constituie un alt semn de alarmă, în special când copilul nu reușește să rețină chiar și cantități minore de lichide și nu poate să se rehidrateze. În astfel de situații, medicul recomandă să se prezinte imediat la camera de gardă.
Este esențial să se acorde o atenție specială erupțiilor violacee care nu se estompează la apăsare. Dr. Ilinca Tranulis subliniază că o astfel de erupție poate semnala o boală severă, inclusiv o infecție meningococică. Părinții nu trebuie să aștepte să observe dacă aceasta se va rezolva, ci să solicite prompt asistență medicală.
În nou-născuți, dr. Raluca Tocariu subliniază problemele de respirație, nuanța albăstrui persistentă, febra, refuzul constant al alimentației, somnolența neobișnuită și dificultatea de a trezi bebelușul pentru masă. Aceste indicii nu ar trebui interpretate automat ca fiind cauzate de adaptarea la viața extrauterină.
dr. Ilinca Gonța recomandă consultarea unui specialist medical în cazul tulburărilor de somn, dacă se constată și alte semne, precum dificultăți în alimentație, stagnare a greutății, respirație bucală, sforăit, transpirații abundente în timpul nopții sau agitație continuă.
Un semn de alertă majoră constă în modificarea comportamentului normal al copilului.
„Dacă părintele spune: «Copilul este altfel decât de obicei» îl credem și încercăm să investigăm mai mult”
subliniază dr. Ilinca Tranulis.
În ce mod părinții pot stabili momentul în care este necesară consultarea unui medic.
Una dintre cele mai utile transformări constă în înlocuirea întrebării „Este normal?” cu o analiză mai profundă a mediului. Părintele trebuie să monitorizeze comportamentul general al copilului, modul de alimentare, respirația, eventualele perioade de recuperare între crizele de boală și să verifice dacă semnele respective continuă sau se intensifică.
Un micuț care suferă de o viroză, de exemplu, poate prezenta febră și poate fi mai puțin activ. Dacă, după aplicarea corectă a tratamentului prescris, starea generală se îmbunătățește, aceasta reprezintă un semn de încurajare. În contrast, dacă copilul rămâne extrem de apatic, are dificultăți respiratorii sau nu reușește să rețină lichide, este necesară o evaluare imediată.
În mod similar, un somn perturbat de treziri repetate nu constituie automat un indiciu de disfuncție fizică. Totuși, dacă dificultățile de somn se combină cu durere evidentă, probleme respiratorii, deficit alimentar sau stagnare în greutate, este necesar să se investigheze cauzele.
În cazurile în care întrebările nu indică o urgență, medicul pediatru poate ghida familia în a decide dacă monitorizarea este suficientă sau dacă trebuie să se efectueze investigații.
Dr. Raluca Tocariu subliniază că este benefic să se reducă avalanșa de sfaturi provenite din surse variate. Un copil nu trebuie supus unui program strict impus de aplicații, nici să primească intervenții preventive fără o indicație medicală. O rutină poate fi utilă, însă trebuie să fie adaptată nevoilor individuale ale copilului, iar medicamentele, suplimentele și remediile nu ar trebui administrate doar pentru că au fost recomandate de cunoscuți sau promovate online.
Evenimentul de specialitate „Primii doi ani. Cum să aibă un început bun și copilul, și părinții”.
Află ce reprezintă dezvoltarea normală, ce semne merită o atenție sporită și când este momentul să ceri ajutorul unui specialist. Rezervă-ți locul la conferința „Primii doi ani. Cum să aibă un început bun și copilul, și părinții”.
Cinci experți, cinci subiecte esențiale
- Dr. Raluca Tocariu, Primar în domeniul neonatologiei, conducător al Secției I de Neonatologie, la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sîrbu”
- Dr. Il
Deoarece un copil nu caută un părinte impeccabil, ci unul care dispune de cunoștințe exacte, susținere și mijloace pentru a avansa.
Programul conferinței
10:00 – la această oră, se realizează sosirea și înregistrarea participanților.
10:30 | Primele săptămâni acasă. Ce este normal și când trebuie să ne îngrijorăm?Dr. Raluca Tocariu
11:45 – pauză.
12:00 | Primii doi ani, fără panică. Cum îngrijim copilul mic zi de ziDr. Ilinca Tranulis
13:00 – Somnul bebelușului. Se pune întrebarea: ce schimbări pot fi implementate și ce trebuie acceptat? Dr. Ilinca Gonța
La ora 13:45, se acordă Pauză.
14:00 | Nu e nevoie să fii un părinte perfect. Cum reușește părintele să supraviețuiască primilor doi ani Alina Ioana Pop
14:45 | Pauză
15:00 | Din experiența proprie, către formarea unui „sat” de sprijin
Adu-ți întrebările. Întoarce-te cu răspunsuri ce te vor aduce liniște.
Bilete AICI.
COMENTARII / 0