Există un semnal discret și timpuriu al bolilor neurodegenerative, care poate apărea cu până la zece ani înaintea altor simptome caracteristice. Disfuncția olfactivă este prezentă la aproximativ 90% dintre pacienții cu boală Parkinson în stadiu incipient și la 85% dintre cei cu boală Alzheimer în stadiu incipient, potrivit unei analize publicate în revista Ageing Research Reviews. Alte cercetări arată că simțul mirosului poate fi antrenat, iar exercițiul repetat pare să stimuleze atât sistemul olfactiv, cât și anumite regiuni ale creierului.
Semnalul e discret și trece, de multe ori, neobservat. Mai puțin de un sfert dintre persoanele cu miros afectat își dau seama de problemă înainte de a fi testate pentru o afecțiune neurodegenerativă, potrivit cercetătorilor. Tocmai de aceea, mirosul reprezintă un posibil indicator al sănătății creierului, iar introducerea testelor olfactive în practica medicală curentă ar putea reprezenta o metodă accesibilă pentru depistarea timpurie a declinului cognitiv. Scăderea mirosului nu indică însă automat o boală neurodegenerativă, deoarece poate avea numeroase alte cauze.
Pierderea simțului olfactiv influențează în mod semnificativ existența.
Citește șiBoala care provoacă peste jumătate din decesele din România
„Un simț al mirosului foarte slab poate fi un semnal de alarmă timpuriu. Ar putea indica faptul că mai târziu pot apărea probleme cognitive”, a explicat David Vance, psiholog și profesor la Universitatea Alabama din Birmingham, SUA.
Simțul mirosului a rămas, pentru o perioadă îndelungată, ignorat atât de public, cât și de cercetători. O porțiune semnificativă a populației îl consideră mai puțin important decât vederea sau auzul, iar studiile dedicate acestei teme se confruntă cu subfinanțare.
„Ne folosim simțul mirosului tot timpul, fără să ne dăm seama. Este prezent încă de la naștere și face parte permanent din viața noastră, așa că abia atunci când îl pierdem înțelegem cât de important este. Pentru cei care rămân fără miros, schimbarea poate fi extrem de greu de suportat și le poate afecta profund viața”, a explicat Nicholas Rowan, medic specialist ORL și profesor asociat la Facultatea de Medicină a Universității Johns Hopkins.
Celulele nervoase situate în nas
Legătura dintre miros, memorie și emoții se explică prin traseul aparte al semnalelor olfactive în creier. În partea superioară a cavității nazale se află milioane de neuroni senzoriali, ai căror receptori detectează substanțele volatile din aer, responsabile de diferitele mirosuri. Informația este transmisă apoi către bulbul olfactiv, aflat la baza creierului. Referindu-se la neuronii olfactivi, care comunică direct cu creierul și sunt expuși mediului exterior, Rowan îi descrie metaforic drept „o parte a creierului aflată în nas”.
Semnalele vizuale și auditive sunt canalizate inițial de talamus, o structură ce filtrează și redirecționează datele către diverse zone ale creierului. Pentru miros, drumul este mai direct. Impulsurile provenite din bulbul olfactiv ajung în zone asociate cu memoria și emoțiile, cum ar fi hipocampul și amigdala, fără a urma același traseu ca și semnalele vizuale sau auditive. Această conexiune explică de ce un anumit miros poate readuce instantaneu o amintire sau poate provoca o reacție emoțională intensă.
Stimularea simțului olfactiv poate crește volumul unor regiuni cerebrale.
Sistemul olfactiv are o particularitate rară: neuronii receptori din mucoasa nazală se pot regenera de-a lungul vieții. Antrenamentul olfactiv încearcă să valorifice atât această capacitate, cât și plasticitatea creierului.
O meta-analiză a studiilor care au urmărit participanții timp de mai mulți ani a concluzionat că adulții în vârstă cu probleme olfactive au un risc aproape dublu de a dezvolta declin cognitiv sau demență față de cei cu miros normal. Raportul din 2024 al Comisiei Lancet privind demența a inclus pierderea auzului și deteriorarea vederii printre factorii de risc care pot fi corectați. Mirosul nu apare încă pe această listă, deși unele cercetări îl consideră un indicator mai precis al declinului cognitiv decât văzul sau auzul.
Simțul mirosului poate fi însă antrenat prin expunerea repetată la mai multe arome. O analiză publicată în Neuropsychology Review a detaliat efectele acestei metode asupra creierului. Exercițiul pare să stimuleze neuroplasticitatea, capacitatea creierului de a se reorganiza, și a fost asociat cu creșteri de volum ale bulbului olfactiv și ale hipocampului, o zonă esențială pentru memorie.
Cercetări recente au raportat creșteri ale atenției și a abilității de a învăța prin vorbire, atât la indivizi diagnosticați cu demență, cât și la seniori fără probleme cognitive. Cu toate acestea, dovezile rămân insuficiente pentru a susține că exercițiile olfactive pot preveni sau amâna apariția demenței.
„Antrenarea mirosului nu te va transforma în Einstein, dar ar putea ajuta la limitarea unora dintre efectele îmbătrânirii”, a precizat medicul ORL Nicholas Rowan.
Examinările olfactive ar putea suplimenta evaluările obișnuite.
Testarea mirosului ar putea completa evaluările folosite pentru depistarea timpurie a declinului cognitiv. O meta-analiză publicată în 2025, care a reunit 25 de studii și peste 13.600 de participanți, a arătat că testele olfactive pot identifica o parte dintre persoanele cu boală Alzheimer sau deficit cognitiv ușor. Precizia lor nu este însă suficientă pentru stabilirea unui diagnostic. Un rezultat slab ar trebui privit ca un motiv pentru investigații suplimentare, alături de testarea memoriei și de evaluarea neurologică.
Nicholas Rowan propune ca aceste teste să fie integrate în consultațiile zilnice ale vârstnicilor. Procesul de evaluare este simplu și costă mult mai puțin decât îngrijirea pe termen lung a unui pacient cu demență, însă este folosit rar, în mare parte din cauza lipsei decontării.
„Aș vrea să-i testez pe toți. Dar, dacă fiecare test înseamnă o pierdere financiară, medicii nu au niciun motiv să îl introducă în practica obișnuită”,
a declarat specialistul.
Legătura dintre pierderea mirosului și declinul cognitiv nu este pe deplin înțeleasă. Cercetătorii încearcă să afle dacă ambele apar din cauza acelorași modificări cerebrale sau dacă reducerea stimulării olfactive influențează, la rândul ei, regiunile implicate în memorie și gândire. „Întrebarea de un milion de dolari este cum sunt legate cele două, iar tocmai asta încercăm să aflăm”, a completat Wassim Najjar, cercetător în echipa lui Rowan de la Johns Hopkins.
Pentru a îmbunătăți percepția olfactivă, se utilizează parfumuri precum trandafir, lămâie, eucalipt și cuișoare.
Persoanele care doresc să-și antreneze simțul olfactiv pot urma instrucțiuni foarte simple. Primul pas presupune evitarea contactului frecvent cu substanțe potențial iritante sau dăunătoare pentru mucoasa nazală. Următoarea etapă se bazează pe o metodă predominant utilizată în studiile științifice, care implică 4 arome distincte: trandafir, lămâie, eucalipt și cuișoare. În cadrul protocolului standard de antrenament olfactiv, participanții au inhalat fiecare dintre cele patru parfumuri în două sesiuni zilnice, pe parcursul a 12 săptămâni.
aromaterapie diferă de antrenament. Obiectivul nu constă în relaxare prin expunere pasivă la un parfum plăcut, ci în exersarea conștientă a capacității de a detecta, diferenția și recunoaște mirosuri. Aromele sunt abordate individual, iar individul își direcționează atenția spre fiecare și încearcă să o identifice sau să o lege de un aliment, un obiect sau o amintire.
Trusele special concepute facilitează utilizarea unor concentrații uniforme, însă activitatea poate fi realizată și cu recipiente individuale, în care se depozitează arome ușor identificate, cum ar fi cafea, mentă, coajă de lămâie, vanilie, scorțișoară sau cuișoare. Aceste recipiente trebuie păstrate închise între sesiuni pentru ca parfumurile să nu își piardă puterea și să nu se amestecă.
„Este un simț care se antrenează ușor, pentru că tot ce ne înconjoară e
Ce rezultate pot fi detectate
În 2023, o analiză sistematică publicată în revista Neuropsychology Review a consolidat cercetările privind impactul antrenamentului olfactiv asupra creierului și asupra funcțiilor cognitive. În anumite studii s-au constatat îmbunătățiri ale memoriei, învățării verbale și atenției, precum și modificări ale activității cerebrale.
2024, o altă analiză axată pe indivizi cu vârsta peste 55 de ani, a inclus 23 studii și a evidențiat rezultate favorabile, în special pentru fluența verbală și memoria de lucru. Autorii au subliniat, însă, că sunt necesare cercetări mai ample, realizate sub protocoale comparabile.
În cadrul unei investigații realizate la subiecți cu deficit cognitiv ușor, s-a constatat că antrenamentul olfactiv provoacă o creștere a grosimii cortexului în zona hipocampului, o regiune crucială pentru funcțiile de memorie.
Antrenamentul nu poate fi prezentat, în acest moment, drept o metodă de prevenire a demenței. „Dacă vreți să încercați, nu cred că face rău. Ar putea ajuta și poate fi chiar plăcut. Este un exercițiu pe care persoanele în vârstă îl pot face inclusiv împreună cu nepoții”, a conchis psihologul David Vance.
COMENTARII / 0