Singurătatea scurtează viața cu șase ani: diferențe de gen

Singurătatea și izolarea socială sunt asociate cu mai puțini ani de viață fără boli, iar impactul diferă semnificativ între femei și bărbați. Un studiu publicat în Nature Communications, realizat pe 277.489 de adulți din UK Biobank, arată că pierderea este deosebit de mare în cazul anilor fără depresie și anxietate. La 50 de ani, persoanele care se confruntau atât cu singurătatea, cât și cu izolarea socială aveau mai puțini ani de viață fără boli cronice majore, conform Euronews.

Nu coincid, însă singurătatea și izolarea socială sunt legate de o speranță de viață mai scurtă fără boli majore. Un nou raport, difuzat în revista Nature Communications, indică faptul că indivizii afectați de aceste tipuri de deconectare pot pierde până la șase ani de viață fără apariția tulburărilor mintale, cum ar fi depresia și anxietatea.

Specialiștii au examinat informațiile privind 277.489 persoane adulte, cu vârste de la 40 și 69 de ani, înscrise în UK Biobank, care la începutul perioadei de studiu nu prezintă șapte boli majore: diabet, afecțiuni cardiovasculare, boli respiratorii, demență, cancer, depresie și anxietate.

Citește șiBPOC și astmul sever: provocări majore pentru pacienți și sistem

Cercetătorii delimitează evident cele două concepte.

Izolarea socială reprezintă, în principal, măsura obiectivă a conexiunilor sociale ale individului: de câte ori interacționează sau contactează cu alții.

Singurătatea reprezintă, în schimb, o stare subiectivă. Chiar dacă o persoană deține multe legături sociale, ea poate rămâne în continuare izolată dacă aceste relații nu îi transmit sentimentul de apropiere sau de conexiune pe care îl caută.

Principalul autor al cercetării, Lu Qi, profesor la Tulane University, accentuează că impactul trebuie analizat atât din punct de vedere al sănătății fizice, cât și al sănătății mintale.

„În ansamblu, studiul a constatat că izolarea socială și singurătatea pot avea un impact semnificativ asupra speranței de viață fără boli. Aceasta include atât bolile fizice, cât și cele mentale.”

autorul studiului a declarat.

La vârsta de 50 de ani, indivizii care se confruntau simultan cu singurătatea și izolația socială au avut un număr mai redus de ani de viață liberi de aceste afecțiuni comparativ cu cei care nu au experimentat niciuna dintre cele două condiții. Impactul asupra sănătății mintale a fost deosebit de semnificativ.

Analiza a evidențiat o diferență semnificativă între femei și bărbați.

În rândul femeilor care trăiau simultan singurătate și izolare socială, legătura a redus perioada fără boli fizice cu 2,4 ani și a scăzut, la fel, durata fără tulburări mintale cu 3,7 ani.

În cazul masculilor, datele indică că aceștia au experimentat cu aproximativ 1,7 ani mai puțin de perioade libere de boli fizice și cu aproximativ 5,8 ani mai puțin de perioade fără tulburări mintale.

În concluzie, datele studiate indică că efectele legate de sănătatea mintală sunt semnificativ mai pronunțate la bărbați.

„Acest lucru se reduce la diferențele de gen dintre bărbați și femei. Cercetarea noastră a arătat că bărbații sunt mai predispuși să fie afectați de singurătate. Știm, de asemenea, că femeile tind să trăiască mai mult decât bărbații. Există avantaje legate de gen în cazul anumitor boli.”, a explicat profesorul.

Autorii susțin că diferențele ar putea fi legate de modul în care femeile și bărbații își dezvoltă relațiile și caută ajutor.

În mod obișnuit, studiile indică faptul că femeile acordă prioritate sprijinului emoțional, în timp ce bărbații se bazează în mare măsură pe prezența fizică și pe interacțiuni sociale regulate.

Conform rezultatelor obținute în cadrul cercetării, bărbații se confruntau mai des cu singurătatea și izolarea socială în același timp, iar în medie dispuneau de resurse sociale, materiale și economice mai limitate și obțineau un scor mai scăzut în ceea ce privește stilul de viață sănătos.

Aceste interpretări trebuie, totuși, considerate ca perspective asupra diferențelor constată, și nu ca dovezi că există un mecanism unic care explică situația.

Un regim de viață sănătos poate diminua o parte a efectului.

Studiul a investigat dacă adoptarea unor obiceiuri sănătoase poate altera legătura dintre izolarea socială și durata vieții libere de boli.

Rezultatul este promițător, însă există o limită semnificativă.

stil de viață mai sănătos, care cuprinde alimentație, exerciții fizice, somn și abstinență de la fumat, a fost legat de o diminuare a pierderii de ani fără boli asociate izolării socială.

În contextul singurătății, totuși, un stil de viață sănătos nu a diminuat în mod semnificativ riscul suplimentar constatat.

Acest indiciu indică faptul că isolarea socială și singurătatea nu trebuie considerate ca fiind identice.

„Rezultatele nu m-au surprinz.”

Studii anterioare au demonstrat că izolarea socială și singurătatea se corelează cu rata de mortalitate, în special cu mortalitatea prematură, iar acest studiu adaugă dovezi suplimentare în această privință. — profesorul Lu Qi

Cercetătorii afirmă că este nevoie de investigații suplimentare, printre ele studii pe alte grupuri de populație și cercetări ce să verifice mai direct relațiile cauzale.