Sergiu Pașca, cercetător român și profesor de Psihiatrie și Științe Comportamentale la Universitatea Stanford din Statele Unite, a raportat noi descoperiri promițătoare în studiul tulburărilor cerebrale, printre care se numără schizofrenia, epilepsia, autismul și paralizia cerebrală.
Sub conducerea unui cercetător născut în Aiud (Alba), grupul a obținut un avans semnificativ în creșterea celulelor cerebrale umane, depășind atât limitele creierului uman, cât și cele ale recipientelor de laborator. Aceste descoperiri au fost divulgate recent în publicația de renume „Nature”.
Potrivit studiului, cercetătorii au reușit să transplanteze bucăți de țesut cerebral uman crescut în laborator, denumit organoizi corticali, în creierul unor șoareci modificați genetic astfel încât aproape întreaga lor scoarță cerebrală să lipsească. Cavitatea mult mărită din creierul șoarecilor s-a dovedit a fi un mediu primitor pentru țesutul uman, care a supraviețuit și a dezvoltat conexiuni funcționale cu creierul șoarecelui și chiar cu măduva spinării.
Citește șiO franțuzoaică a trăit 122 de ani, a mers pe bicicletă până la 100 și a supraviețuit avocatului care trebuia să-i moștenească apartamentul
Cercetătorii susțin că această nouă abordare ar putea accelera descoperirea cauzelor biologice fundamentale ale schizofreniei, epilepsiei, autismului sever și paraliziei cerebrale. Sergiu Pașca subliniază că aceste tulburări sunt extrem de dificile de investigat la nivel molecular și celular, pentru că creierul depășește în complexitate orice alt organ, iar țesutul cerebral uman viu rămâne aproape întotdeauna inaccesibil.
Cu peste un deceniu în urmă, echipa coordonată de Sergiu Pașca a reușit crearea a ceea ce acesta a numit organoizi, culturi tridimensionale de laborator care seamănă cu anumite regiuni ale creierului. Cercetătorii au transformat celule din piele umană în celule stem, care se pot diferenția în majoritatea tipurilor de celule ale organismului. Ulterior, le-au direcționat să formeze grupuri de țesut cerebral care se auto-organizează și a căror arhitectură internă seamănă îndeaproape cu cea a circuitelor din scoarța cerebrală. În 2022, Pașca și colegii săi au transplantat organoizi corticali umani în creierul unor șobolani nou-născuți și au observat o dezvoltare neuronală mult mai bună decât cea obținută în laborator. „Celulele pe care le implantăm poartă materialul genetic al persoanei din care provin, fie că este vorba de un pacient sau de un individ sănătos, ceea ce ne permite să studiem efectele ulterioare ale bolii, în celulele și circuitele cerebrale”, a afirmat Sergiu Pașca, potrivit unui articol publicat de Stanford Medicine.
În același experiment realizat în 2022, grupul de la Universitatea Stanford a introdus în cortexul unor șoareci neonatali țesut cerebral obținut de la tineri pacienți afectați de sindromul Timothy, o boală genetică rară și gravă, asociată cu autism sever și o predispoziție crescută la epilepsie și schizofrenie. Prin această procedură, s-a descoperit defectul molecular responsabil pentru afecțiune și, ulterior, s-a dezvoltat un potențial medicament, în prezent în faza de studii de siguranță pe subiecți umani. Însă, rezultatele au fost limitate, deoarece neuronii de șoarece se maturizau mult mai rapid decât cei umani
Potrivit noului studiu, publicat în septembrie 2026, echipa de cercetători a găsit o modalitate de a elimina o mare parte din această competiție. A fost creată o linie de șoareci de laborator modificați genetic astfel încât să nu își formeze propria scoarță decât într-un procent de 2%, adică fără o parte importantă din creier. Acest tip de rozătoare a servit drept receptori pentru organoizi corticali umani proveniți de la donatori sănătoși care și-au dat consimțământul ca celulele lor să fie transplantate. „Țesutul uman a supraviețuit și a prosperat în creierul șoarecilor cu cortex diminuat. La trei luni după procedura chirurgicală, peste 90% din volumul țesutului cortical din creierul șoarecilor era uman”, se precizează în articolul publicat de Stanford Medicine.
În cadrul unui test concepțional, menite să ilustreze utilizarea acestor șoareci în cercetarea bolilor, animalele xenocorticale – care nu posedă o porțiune a creierului – au fost supuse, timp de cinci ore, unei condiții de oxigen scăzut. Această expunere a provocat leziuni semnificative ale cortexului uman al lor, manifestându‑se prin dificultăți în menținerea unui mers stabil și a echilibrului, asemănătoare simptomelor observate la copiii cu paralizie cerebrală. În contrast, șoarecii cu creier complet au rămas aproape nealterati.
„Aflarea cauzei acestei diferențe ar putea oferi indicii despre vulnerabilitatea neuronală umană la lipsa de oxigen, ar putea clarifica mecanismele care stau la baza paraliziei cerebrale și ar oferi o platformă pentru testarea unor potențiale strategii terapeutice”, a completat Sergiu Pașca.
Cercetătorii au constatat și că în țesutul cerebral uman al șoarecii xenocorticali se găseau cantități măsurabile de celule pe care le-au identificat ca fiind neuroni „von Economo”. Aceste celule nervoase erau cunoscute până acum doar în material post-mortem și nu au fost niciodată obținute în culturi de laborator, nici nu au apărut în experimente anterioare.
„Acest tip de celulă pare a fi deosebit de vulnerabil în demența frontotemporală, o boală neurodegenerativă care poate debuta la vârsta mijlocie. În unele forme ale bolii, aceste celule sunt reduse marcat, iar simptomele timpurii pot include schimbări în comportamentul social și în personalitate sau dificultăți de limbaj, adesea înainte să apară probleme de memorie pronunțate. Acum putem genera aceste celule rare de la o persoană sănătoasă și le putem studia într-un animal viu, cu comportament normal, pentru a afla mai multe despre rolul lor”, a mai afirmat Sergiu Pașca, care crede că astfel vor putea fi descoperite noi tratamente.
Cercetătorul român insistă și pe importanța respectării limitelor etice care se impun în urma acestei cercetări. În noiembrie 2025, Pașca a organizat o conferință pentru a dezbate implicațiile etice ale utilizării modelelor cu celule stem umane și ale transplantării lor la animale. „Un argument predominant a pus sub semnul întrebării etica de a nu desfășura această cercetare, în fața suferinței a sute de milioane de oameni afectați de tulburări neurologice care astăzi sunt incurabile, dar mâine ar putea beneficia de tratamente descoperite prin acest model”, a spus el. Pașca a completat că, de-a lungul anilor, a primit îndrumări de la eticieni, neurobiologi cu expertiză în biologia corticală a primatelor și a omului, apărători ai drepturilor pacienților, filosofi și specialiști în drept.
Medicul român Mihai Pautov susține că Sergiu Pașca este, în prezent, cel mai bine cotat om de știință român și printre cei mai buni neurocercetători din lume, lucru demonstrat și de rezultatele ultimei cercetări. „Sergiu a luat celule de piele umană, de la pacienți, le-a reprogramat, a crescut din ele bucăți de scoarță cerebrală umană și le-a transplantat în creierul unor șoareci modificați genetic să nu își formeze propria scoarță, adică șoricei făcuți în laborator care au crescut fără o parte din creier. Țesutul uman a crescut, a trimis prelungiri până în măduva spinării și a produs ceva ce nu se obținuse niciodată într-un vas de laborator: neuroni von Economo, celule mari și rare din zonele care se ocupă de comportamentul social și de decizii, exact cele care mor în demența frontotemporală. (…) Celulele transplantate poartă genele omului din care au fost luate, deci se poate lua o bucățică de piele de la un copil cu o boală neurologică grea, se poate crește din ea un fel de avatar al creierului lui, se poate căuta acolo ce anume nu funcționează și se poate testa un medicament înainte să ajungă vreodată la copilul acela”, a spus Mihai Pautov, într-un mesaj transmis după publicarea studiului rezultat din cercetarea coordonată de Pașca.
Pautov mai afirmă că peste 4 din 10 oameni din lume trăiesc cu o afecțiune a sistemului nervos, de la migrenă și epilepsie, până la autism, Alzheimer și accident vascular. „Pentru aproape niciuna nu avem un tratament care să atace cauza, și nu pentru că nu s-a încercat, ci pentru că la creier ne lipsește instrumentul cu care a avansat tot restul medicinei”, afirmă medicul, cu referire la procedura „biopsiei”, care permite stabilirea sau confirmarea de diagnostice pentru diferite afecțiuni ale corpului uman.
Născut la Aiud pe 30 ianuarie 1982, Sergiu Pașca a finalizat studiile la UMF Iuliu Hațieganu din Cluj‑Napoca în 2007. În 2009 a părăsit România și, la doar 31 de ani, a reușit să dețină un laborator propriu la una dintre cele
Valoarea echipei de cercetători de la această instituție de învățământ din SUA este demonstrată și de acordarea Premiului Nobel pentru Medicină, din 2026, lui Karl Deisseroth de la Universitatea Stanford, alături de Peter Hegemann (Universitatea Humboldt Berlin) și Georg Nagel (Universitatea din Würzburg) „pentru descoperirile lor privind canalele ionice activate de lumină și optogenetică”.
COMENTARII / 0