În ultimele cinci decenii, cantitatea de testosteron la bărbați a scăzut în mod constant, iar scăderea a devenit mai pronunțată după anul 2000. O cercetare expusă în iulie 2026 la conferința anuală a Societății Europene de Reproducere Umană și Embriologie (ESHRE) organizată în Londra, evidențiază o scădere medie superioră de 1% pe an în intervalul 1972‑2019. În ansamblu, concentrația hormonului masculin a scăzut cu 54% în această perioadă, iar autorii subliniază că această tendință ar putea semnala o criză a sănătății reproductive masculine.
Profesorul Hagai Levine din cadrul Universității Ebraice din Ierusalim a coordonat un studiu care a adunat date din șase cercetări pe termen lung, cu un total de 118.593 de bărbați participanți în experimente realizate în Israel, Statele Unite, Brazilia, Finlanda și Danemarca. În fiecare dintre cele șase analize, nivel
„Am observat o scădere de peste 50% a testosteronului total în acest interval de timp. Reprezintă o scădere de peste 1% în fiecare an, deci nu este o întâmplare, nu este o eroare statistică. Este o tendință foarte puternică”, a subliniat Hagai Levine.
Citește șiBoala care provoacă peste jumătate din decesele din România
Tinerii din prezent sunt în posesia unui nivel mai scăzut de testosteron comparativ cu generațiile anterioare.
Declinul nu poate fi atribuit exclusiv procesului de îmbătrânire. Chiar dacă testosteronul scade în mod natural odată cu avansarea vârstei, valorile prezente la bărbații tineri ai zilei sunt sub cele ale omilor de aceeași vârstă din generațiile trecute.
În 2021, un studiu publicat în revista European Urology Focus a analizat date obținute de la peste 4.000 de adolescenți și tineri americani cu vârste între 15 și 39 de ani și a descoperit o scădere constantă a nivelului total de testosteron între 1999 și 2016. Chiar și la bărbații cu greutate normală, media a scăzut de la aproximativ 665 la 529 nanograme pe decilitru (ng/dl), unitatea standard utilizată în testele de sânge pentru acest hormon.
Referințele de bază se construiesc pe populațiile prezente și pot diferi în funcție de laborator și de tehnica de analiză; astfel, un nivel pe care îl considerăm normal în prezent poate fi sub media anterioară pentru bărbați de aceeași vârstă, măsurată cu câteva decenii în urmă. Totuși, acest fapt nu indică neapărat că individul prezintă un deficit de testosteron.
Tendința a fost confirmată și de o sinteză mai cuprinzătoare. În 2025, o revizuire sistematică publicată în Journal of Endocrinological Investigation a analizat date obținute de la peste un milion de bărbați, participanți la studii desfășurate între 1971 și 2024, și a constatat că concentrațiile de testosteron erau tot mai mici pe măsură ce anul de măsurare devenea mai recent.
Ce efecte se manifestă în corpul uman atunci când nivelul de testosteron scade?
Testosteronul reglează producția de spermatozoizi și dorința sexuală, susține dezvoltarea masei musculare și a densității osoase și influențează dispoziția, nivelul de energie și metabolismul. Nivelul testosteronului și starea generală de sănătate se influențează reciproc. Valorile scăzute pot afecta organismul, iar obezitatea, diabetul și alte afecțiuni metabolice pot reduce la rândul lor producția hormonului.
„Sănătatea reproductivă este un semnal foarte important al stării generale de sănătate. Trăim într-un mediu care nu este ideal pentru sănătatea noastră din punctul de vedere al expunerii la substanțe chimice, al climei și al comportamentelor legate de sănătate”, a adăugat Levine.
Deficitul de testosteron poate fi ușor confundat cu semnele îmbătrânirii, cu efectele stresului sau cu oboseala. Printre aceste simptome se regăsesc scăderea dorinței sexuale, disfuncțiile erectile, pierderea masei musculare, creșterea grăsimii corporale, lipsa de energie, somnul agitat și tulburările de dispoziție. Deoarece aceste semne nu sunt exclusive, mulți bărbați nu recunosc că prezintă un nivel scăzut al hormonului.
Obezitatea și diabetul, printre cauze
Motivul cel mai frecvent menționat pentru decrementul nivelului testosteronului este măritul prevalenței obezității și a tulburărilor metabolice. Tissueul gras conține aromataza, o enzimă care convertește testosteronul în estradiol, un hormon din clasa estrogenilor. Cu cât cantitatea de grăsime crește, în special în regiunea abdominală, cu atât mai mult testosteron poate fi transformat în estradiol.
Diabetul de tip 2 și rezistența la insulină determină o scădere a testosteronului; acest nivel scăzut al hormonului, la rândul său, agravează rezistența la insulină și deranjează reglarea glicemiei.
În cazul masculilor, nivelul testosteronului scade într-un ritm lent și variază de la individ la individ, în funcție de tipul de corp și de factorii de risc. De exemplu, diabetul de tip 2 este legat de valori semnificativ mai mici ale testosteronului comparativ cu valorile observate la masculi de aceeași vârstă fără diabet, spune dr. Radu Mihalca, primar endocrinolog cu specializare în andrologie și sexologie la MedLife.
Nu se știe încă în ce măsură obezitatea explică declinul observat în ultimele decenii, mai ales că studiile incluse în analiza prezentată la ESHRE nu au ajustat rezultatele în funcție de greutatea participanților. Hagai Levine estimează că obezitatea și sindromul metabolic ar putea explica între un sfert și jumătate din problemă.
Obezitatea și diabetul pot oferi o explicație simplă pentru acest fenomen. Nivelurile de testosteron au scăzut în mod evident. Trebuie să verificăm dacă, în afară de obezitate și diabet, există și factori de mediu implicați.
a completat profesorul Channa Jayasena, endocrinolog specializat în reproducere la Imperial College, din Marea Britanie.
Efectele factorilor de mediu.
Al doilea grup de suspecti implică substanțe chimice ce perturbează hormonii, cunoscute sub denumirea de perturbatori endocrini. Printre acești compuși se numără bisfenolul A (BPA), ftalații și substanțele perfluoroalchilice (PFAS), care se găsesc în materiale plastice, ambalaje alimentare, cosmetice și chiar în apa potabilă. Acești agenți pot reproduce sau bloca hormonii naturali și pot perturba sinteza testosteronului.
Levine a subliniat că ar fi necesar să se ia în considerare poluarea și expunerea la temperaturi ridicate, în contextul încălzirii globale, deși dovezile privind factorii de mediu sunt mai puțin convingătoare și rezultatele cercetărilor nu au fost întotdeauna consistente.
„Ar trebui să găsim modalități mai bune de a preveni expunerea populației la substanțe chimice periculoase. Iar în prezent nu facem asta suficient de bine”, a precizat autorul studiului.
Lipsa activității fizice, somnul insuficient și stresul
Modurile de trai pot modifica și concentrația testosteronului. Exercițiile de forță, în special, pot impulsiona sinteza hormonului, în contrast cu inactivitatea fizică care poate reduce această producție. Timpul petrecut în poziție sedentară, în fața ecranelor, este frecvent însoțit de somn subținut și de stres de lungă durată, doi factori suplimentari care perturbează homeostazia hormonală.
„Hormonii reproductivi reflectă foarte mult starea noastră generală. Tot ce are legătură cu stilul de viață poate ajunge să influențeze hormonii sexuali, pentru că organismul este programat să asigure mai întâi supraviețuirea și abia apoi reproducerea”, subliniază dr. Radu Mihalca.
La bărbații în vârstă adolescentă și în stare bună de sănătate, câteva nopți în care somnul a fost sub cinci ore s-au legat de o reducere a concentrației de testosteron de circa 10-15%. Stresul de lungă durată poate produce un rezultat similar, pentru că menține nivelul cortizolului la un nivel crescut, hormonul care, în cantități mari, poate opri sinteza de testosteron.
Pentru ce motive nu se poate administra testosteronul fără indicație medicală?
Observația că concentrația de testosteron la bărbații în vârstă juvenilă a scă
Allan Pacey, specialist în andrologie de la Universitatea din Manchester, care nu a participat la cercetare, subliniază acest risc.
Soluția care este promovată este de a administra testosteron sub formă de suplimente. Dar dacă îi dai unui bărbat testosteron, îi oprești producția de spermă. Am văzut asta în practica clinică.
Nu se prescrie tratamentul exclusiv pe baza simptomelor precum oboseala sau scăderea libidoului. Pentru a stabili diagnosticul, este necesar un tablou clinic specific și confirmarea unui nivel scăzut de testosteron prin efectuarea a două analize de sânge dimineața, în zile distincte. Un prag de 300 nanograme pe decilitru este adesea utilizat ca reper, dar interpretarea rezultatului trebuie să țină cont și de starea generală a pacientului.
Profesorul Shalender Bhasin, endocrinolog și profesor de medicină la Harvard Medical School, a precizat:
„Măsurarea nivelului de testosteron este primul pas. După ce ai confirmat că valoarea este scăzută, sunt necesare investigații suplimentare pentru a afla cauza”
Excluderile terapiei hormonale și limitările asociate.
În momentele în care terapia este recomandată, nu toate rezultatele apar simultan. Starea de bine și dorința sexuală pot fi îmbunătățite în doar câteva săptămâni, în timp ce modificările în masa musculară devin evidente după opt până la douăsprezece săptămâni. Scăderea grăsimii corporale poate dura până la șase luni, iar îmbunătățirile densității osoase se observă abia după un an sau doi.
Tratamentul nu este indicat la pacienți cu cancer de prostată, la cei cu cancer mamar masculin și la bărbați cu hematocrit extrem de ridicat, adică o cantitate
„O doză importantă de realism”
În prezent, studiul apare doar ca un rezumat în suplimentul congresului ESHRE, publicat de revista Human Reproduction, și nu sub forma unui articol științific complet. Autorii subliniază că majoritatea informațiilor provin din state cu venituri mari și că modificările observate în timp în trăsăturile populațiilor analizate, cum ar fi creșterea indicelui de masă corporală, ar fi putut afecta concluziile.
În cercetările realizate, vârsta subiecților a fost luată în calcul, însă nu s-a putut determina proporția scăderii testosteronului asociată cu obezitatea, diabetul și sindromul metabolic. Channa Jayasena susține că efectuarea măsurărilor în diverse etape istorice face ca tendința să fie dificil de neglijat și a caracterizat noile informații ca
„o doză importantă de realism”
. Încă trebuie să se determine ce parte din această scădere este rezultatul deteriorării sănătății metabolice și în ce măsură pol
Modalități naturale pentru a spori testosteronului. Ce metode sunt eficiente și ce nu.
În cazul bărbaților supraponderali sau cu obezitate, scăderea în greutate este intervenția cu cele mai bune efecte asupra nivelului de testosteron. Reducerea țesutului adipos limitează transformarea hormonului în estradiol și îmbunătățește sensibilitatea la insulină. Ghidul Asociației Americane de Urologie recomandă schimbarea stilului de viață și menținerea unei greutăți sănătoase, iar o analiză publicată în 2024 arată că nivelul testosteronului tinde să crească odată cu reducerea indicelui de masă corporală.
Mișcarea are un rol crucial, în special datorită impactului asupra masei corporale, a depozitelor de grăsime abdominală și a sănătății metabolice. Antrenamentele de forță pot genera o creștere temporară a testosteronului post-exercițiu, însă nu garantează o majorare a nivelurilor în repaus la indivizi sănătoși. O studiu lansat în 2021 nu a evidențiat o creștere continuă a testosteronului în repaus. În schimb, o cercetare mai nouă a raportat efecte mai pronunțate ale exercițiilor aerobice la bărbați afectați de obezitate sau diabet de tip 2.
Suplimentele comercializate pentru a stimula producția de testosteron nu aduc rezultatele promițute în majoritatea cazurilor. Un studiu realizat în 2024 a demonstrat că majoritatea articolelor testate nu ridică concentrația totală de testosteron. Mai mult, autoritățile americane au identificat în anumite suplimente de potență sau energie ingrediente farmaceutice neînregistrate pe ambalaj.
Nu există niciun aliment capabil să stimuleze producția de testosteron la un bărbat care nu prezintă deficiențe nutriționale. În schimb, zincul, vitamina D și alte compuși pot fi sugerați doar în cazul în care testele indică un deficit, nu ca soluții generale.
COMENTARII / 0