Trădarea lovește puternic o relație? Psihologii dezvăluie adevărata amenințare

Majoritatea relațiilor evită infidelitățile flagrante, fiind vigilente în fața mesajelor dubioase și a perioadelor de absență nemotivate. Conform Geediting.com, adevărata distanță emoțională se creează însă...

Majoritatea relațiilor evită infidelitățile flagrante, fiind vigilente în fața mesajelor dubioase și a perioadelor de absență nemotivate. Conform Geediting.com, adevărata distanță emoțională se creează însă în momentele de liniște incomodă, când două persoane stau una lângă alta, fără să comunice nimic sincer, în serile petrecute pe canapea, unde tăcerea vorbește mai tare decât cuvintele.

Experta în relații Isabella Chase relatează un episod personal care a marcat-o profund. În perioada finală a primei sale căsătorii, a avut o discuție mai deschisă cu un șofer de Uber decât cu propriul soț în săptămânile precedente. La o întrebare obișnuită, ea a răspuns

„Sincer? Nu prea bine”

Citește șiSemne de infarct: cardiolog din Sibiu avertizează: nu așteptați, sunați 112

. Șoferul nu a oferit niciun sfat și nici nu a arătat îngrijorare, ci doar a acceptat ceea ce ea îi spunea. Această reacție a fost suficientă pentru a face ca Isabella Chase să se simtă văzută.

Uneori, interacțiunea cu o persoană necunoscută poate părea mai puțin complicată. Un străin poate reprezenta o prezență mai puțin încărcată emoțional în viața noastră.

Relațiile sunt afectate de un fenomen denumit „externalizare emoțională” de către specialiști. Acest proces are loc atunci când vulnerabilitatea pe care ar trebui să o împărtășești în cadrul unei relații apropiate este, de fapt, direcționată în altă parte. Această „altă parte” nu trebuie să fie neapărat o persoană cu care ai o conexiune strânsă. Poate fi

un coleg

,

un prieten de la sală

sau chiar

barista care îți știe comanda

.

Pericolul nu rezidă în legătură în sine, ci mai degrabă în discrepanța generată în raport cu ceea ce se experimentează în mediul familial.

Într-un context profesional, tensiunile par a fi mai ușor de gestionat. Nu există un trecut comun încărcat de emoții și nici perspective financiare comune care să complice situația. Tocmai această simplitate te face să reacționezi fără inhibiții. Însă, după cum remarcă Chase, cu cât angajamentul față de partenerul tău devine mai profund, cu atât mai dificil devine să păstrezi acel nivel de sinceritate care a existat la început.

Ironia, subliniază Chase, este că profunzimea angajamentului față de partener devine motivul pentru care nu mai poți fi sincer cu el.

Procesul de atrofiere a intimității dintre parteneri este un fenomen complex. Psihologii consideră că lipsa de comunicare și încredere poate duce la destrămarea treptată a unei relații. În acest context, psihologii subliniază importanța unui climat de încredere și respect reciproc pentru menținerea unei relații sănătoase. Când partenerii nu mai fac eforturi să se înțeleagă și să se sprijine reciproc, intimitatea poate începe să se piardă.

Nu trădarea dramatică destramă o relație

, ci mai degrabă lipsa de atenție și comunicare în timp. Acest fenomen poate duce la o criză a relației, care poate fi dificil de depășit dacă nu se intervine prompt.

Legătura emoțională profundă nu se încheie într-o clipă. Se estompează treptat din cauză că nu este cultivată, la fel cum un mușchi care nu este utilizat își pierde masa și puterea. Articolele NPR dedicate relațiilor de durată scot în evidență o delimitare crucială: simpla stare de confort alături de o persoană nu este sinonimă cu o conexiune emoțională autentică și profundă cu acel individ.

În realitate, confortul și apropierea sunt două concepte distincte, primul fiind capabil să existe în absența celui de-al doilea, ba chiar să-l și înlocuiască în numeroase situații.

Într-un proces gradual, oamenii tind să dezvolte o anumită selecție a informațiilor pe care le împărtășesc. La început, aceștia dezvăluie fără reținere detalii despre viața lor, inclusiv frica și visurile mai puțin obișnuite, chiar și gândurile care îi însoțesc în momentele de liniște, precum sub duș. Pe parcurs, însă, realitățile vieții se acumulează și devine necesară o anumită iерарhie a problemelor. Astfel, oamenii ajung să prioritizeze și să decidă ce informații sunt relevante și urgente, care pot aștepta și care nu sunt importante și pot fi astfel eliminate. Printre primele aspecte care tind să fie eliminate din discuții se numără îndoiala, oboseala și nesiguranța cu privire la propria fericire.

Se consideră că atenția acordată partenerului este suficientă și că fiecare are propriile probleme de gestionat. Nu pare un lucru semnificativ, însă fiecare secret păstrat contribuie la creșterea unei distanțe, inițial imperceptibile. Accumularea acestor mici distanțe poate duce, în timp, la o separare semnificativă.

Potrivit analizei efectuate de Psychology Today, dezvăluirea personală în cadrul relațiilor este profund influențată de percepția celuilalt asupra sincerității. Descoperirea cheie este că onestitatea într-o relație presupune convingerea că adevărul spus nu se va transforma într-o armă împotriva celui care îl dezvăluie și nici nu va induce anxietate la cel care îl primește.

În cadrul unor relații îndelungate, sentimentul de siguranță se estompează treptat, deoarece ambele părți acordă o importanță prea mare relației. Un sentiment de incertitudine exprimat de unul dintre parteneri, precum „Nu sunt sigur că sunt fericit”, este adesea interpretat greșit ca o îndoială cu privire la relația însăși, „Nu sunt sigur în privința noastră”. Drept urmare, oamenii învață să comunice într-un mod codificat.

„Sunt bine”

devine un răspuns standard – nu din cauză că oamenii sunt onești în mod deliberat, ci pentru că sinceritatea necesită un efort prea mare.

Într-un cadru profesional, oamenii tind să acorde atenție patru minute întregi unei discuții, care în mod surprinzător nu implică nici un cost. La prima vedere, totul pare destul de simplu. Conversația se desfășoară în timp ce persoana dă din cap în semn de aprobare.

Informația respectivă ridică o întrebare esențială: Ce faci cu ea.

Potrivit lui Chase, nu există o rezolvare ușoară la această problemă, ci mai degrabă o întrebare care poate pune lucrurile în perspectivă: oare tendința de a fi mai deschis cu un coleg de muncă decât cu partenerul de viață nu arată, oare, ceva despre starea reală a relației?

Potrivit experților, atunci când oamenii încep să modifice informațiile pe care le împărtășesc cu partenerul lor despre o anumită persoană, acesta este un semnal de alarmă inițial.

Anterior acestui semnal, apare o nevoie profundă, și anume foamea emoțională care rezultă dintr-o conexiune în care onestitatea a devenit prea costisitoare.

Cenzurarea reprezintă prima expresie a confidențialității.

Realizarea acestui moment nu implică sfârșitul relației. Conversația trebuie să fie reluată și adusă la un nivel mai profund.

COMENTARII / 0