Unele virusuri par să dispară atunci când se încheie o epidemie, dar tind să reapară chiar și după ani de zile în care nu s-a mai știut nimic despre ele. Oamenii de știință nu cunosc mereu care sunt organismele în care aceste virusuri persistă – rezervorul lor natural – și nici cum să prevină situația în care ele ajung să se transmită din nou la oameni, așa cum este și cazul virusului Ebola.
Orice obiect își are originea. Noile viruși periculoși, în general, se transmit de la animale. Virusurile gripale provin din păsările acvatice sălbatice, în timp ce hantavirusurile provin din rozătoare – la fel și mpox, numit anterior variola maimuței. Forma de
Virusurile pot să se reproducă exclusiv în interiorul celulelor vii ale organismelor celulare, cum ar fi animale, plante, ciuperci și microbi. Fiind noi, oamenii, categorii de animale, virusurile de origine animală se adaptează cu cea mai mare ușurință pentru a ne infecționa.
Citește șiDieta care reduce riscul de boli cardiovasculare: alimente și beneficii
Când cercetătorii stabilesc originea animală a unui virus, aceștia pot determina modul și locul în care a fost transmis la om. Această concluzie facilitează implementarea măsurilor esențiale pentru a preveni reoccurența, precizează New York Times.
Situația virusului Nipah din Malaysia
1998, un virus nou, ulterior identificat ca Nipah, a început să elimine viețile oamenilor din Malaysia, în special a fermierilor de porci de etnie chineză.
Identificarea rezervorului natural al acestui virus, o specie mare de liliac, a dus la o constatare complexă și tulburătoare: pomii fructiferi plantați în așa fel încât să umbrească marile crescătorii de porci atrăgeau liliecii. Resturile fructelor consumate de lilieci, impregnate cu saliva lor purtătoare a virusului, cădeau pe jos și erau mâncate de porci.
Porcii infectați își transferau virusul către crescători, iar aceștia, în general, erau persoane non‑musulmane din China, din cauza faptului că Malaysia este o țară predominant musulmană.
Liliecii au fost nevoiți să abandoneze mediul lor natural, bogat în pomi fructiferi sălbatici, ceea ce a dus la deplasarea lor către livezile cultivate de om.
Deși tăierea pădurilor constituie o problemă greu de rezolvat, pentru a proteja populația de noi focare ale virusului Nipah în Malaysia, a fost suficient ca zonele în care cresc porcii să fie izolate de locuințele liliecilor.
În ultimele 50 de ani, virusul Ebola și alți patogeni similari au generat zeci de epidemii.
Dar dacă noile virusuri periculoase vin de la animale, atunci ebolavirusurile de unde vin? Ebola și alte virusuri asemănătoare au provocat zeci de epidemii în Africa de Vest și Centrală în ultimii 50 de ani. Multe dintre acestea au izbucnit în Republica Democrată Congo.
O criză de sănătate în desfășurare, originată în regiunea estică a națiunii, reprezintă a doua cea mai vastă din istorie, superând deja 7.400 de incidente și generând peste 3.600 de decesi. De asemenea, ebolavirusurile ar putea fi de origine și la lilieci, însă până în prezent nu există suficiente dovezi pentru a ratifica această teorie.
Atunci când virusul trece de la un animal la un om, acesta poate se adapta atât de eficient la gazda sa nouă încât dobândește noi abilități, printre care și capacitatea de a se răspândi de la un om la altul.
În cadrul ecologiei și evoluției virale, rezervorul de infecție, transferul între specii, precum și adaptarea și proliferarea în aceeași specie constituie componente esențiale care trebuie luate în considerare pentru controlul epidemiilor.
În ce loc se retrage virusul când nu infectează și nu ucide oameni?
În contextul prevenirea unei epidemii, întrebarea cea mai importantă întrebare, cel puțin la început, se concentrează pe rezervorul de infecție. În ce loc se ascunde virusul atunci când nu infectează și nu ucide oameni?
Cel mai eficient mod de a descoperi un rezervor de infecție constă în prelevarea unei mostre de țesut sau de sânge de la un animal aparent sănătos și identificarea virusului activ din organismul său.
După 50 de ani de eforturi continue, nu s-a reușit să se obțină astfel de dovezi pentru virusul Ebola în niciun animal, fie că se referă la lilieci sau la alte specii.
Ipoteza că liliecii ar acționa ca rezervor natural rămâne credibilă, dar nu se poate considera confirmată. Majoritatea izbucninilor de Ebola se declanșează printr-o singură transmitere la om,
„de la un rezervor necunoscut prin mijloace necunoscute”
, a precizat un grup de experți în 2020.
1976, în nordul fostului Zair, care astăzi se numește Congo, a fost înregistrată prima epidemie cunoscută cauzată de virusul Ebola. Primul caz a fost legat de un individ care a traversat acea regiune și a consumat carne de antilopă, precum și carne afumată de maimuță. Aceste date nu confirmă automat că antilopele sau maimuțele ar fi sursa inițială a virusului.
11 săptămâni de intensitate au marcat sfârșitul epidemiei, în care au fost raportate 318 infectări și 280 de decese. În anul următor nu a apărut niciun alt caz de Ebola. Virusul a fost anihilat? Nu.
Ebola a „dispărut” pentru 17 ani, iar ulterior a provocat noi epidemii.
Deci, unde a dispărut? Răspunsul constă în faptul că niciunde – nu s-a răspândit de la persoanele infectate înapoi la animalele din pădure. A rămas, pur și simplu, în organismele de unde a început să se răspândească: rezervorul natural nu a fost niciodată identificat.
Un an după prima apariție, virusul Ebola a reapărut la oameni, ucigând o fată de 9 ani.
„Cum s-a infectat fata cu ebolavirusul și de unde a plecat virusul rămâne incert”
a notat Jens H. Kuhn, virolog și istoric specializat în virusuri, în cadrul unei publicații despre istoria ebolavirusurilor din 2008.
După aceea, virusul Ebola a dispărut din nou. În următorii 17 ani nu s-a raportat niciun caz confirmat în nicio regiune a globului. Între anii 1994 și 199
În șase dintre cele șapte cazuri, evenimentele s-au desfășurat în localități miniere situate în păduri din apropiere de frontieră cu Camerun, unde localnicii au afirmat că au observat cimpanzei, gorile și porci sălbatici decedați. Manipularea acestor resturi ar fi putut facilita transmiterea virusului către oameni.
Aceste organisme nu pot constitui surse de infecție pentru virus, deoarece, în esență, ele ar trebui să trăiască în armonie cu agentul patogen. În Africa Centrală, mii de gorile și un număr asemănător de cimpanzei au decedat din cauza virusului Ebola.
Virusuri care se răspândesc de la animale la om și de la om înapoi la animale
În cazul în care cercetătorii reușesc să dezvăluie secretele rezervorului natural al virusului Ebola, această descoperire ar putea sprijini identificarea pacientului zero și ar putea contribui la prevenirea sau limitarea răspândirii bolii.
Unele virusuri, inițial transmise de la animale la oameni, au reușit ulterior să se răspândească și înapoi către animalele respective, exemplificând cazul virusului SARS-CoV-2, responsabil pentru apariția pandemiei COVID-19.
În mod neașteptat, virusul a trecut de la anumite persoane infectate la o specie de căprioare din zona Midwest a Statelor Unite. În ceea ce privește ebolavirusurile, nu există niciun indiciu că acestea ar fi fost transmise vreodată de la om la altă specie animală.
În situații obișnuite, propagarea virusului se oprește odată ce ultima persoană infectată se vindecă sau decedează. Ebola nu necesită reintroducere în mediul natural pentru a continua ciclul de transmitere. Aceste viruși stau în rezervorul lor natural și așteaptă următoarea șansă de a se răspândi la om.
În lipsa oricărui contact al oamenilor cu rezervorul de infecție – fără vânătoare, fără capturare, fără consum, fără exportare în stare vie și fără intrare în habitatul său natural – virusul nu ar reapărea la populație. Rămâne în locul său fără a provoca noi cazuri și nu afectează pe nimeni.
Totuși, acest fapt nu se realizează. În cazul în care un virus trece la o altă specie, de regulă oamenii devin ținta principală, deoarece suntem o populație vastă și foarte activă.
COMENTARII / 0