Vaccinurile și autismul: mitul de 30 de ani explicat de experta EMA

Alexandra Păcurariu, expertă în farmacoepidemiologie la Agenția Europene a Medicamentului, a explicat modul în care cercetătorii se bazează pe date medicale obținute în condiții reale...

Alexandra Păcurariu, expertă în farmacoepidemiologie la Agenția Europene a Medicamentului, a explicat modul în care cercetătorii se bazează pe date medicale obținute în condiții reale pentru a confirma siguranța și eficacitatea vaccinurilor, chiar și la mulți ani după autorizare.

Printre exemplele selectate s-a numărat mitul fals care susține că vaccinurile cauzează autism, devenind una dintre cele mai rezistente subiecte ale dezinformării medicale, chiar și în discuțiile publice din România.

Conform expertei, teoria respectivă a continuat să fie prezentă nu pentru că ar fi fost confirmată științific, ci pentru că argumentele care o susțineau s-au schimbat în timp.

Citește șiSemne de infarct: cardiolog din Sibiu avertizează: nu așteptați, sunați 112

„Un zombi care nu moare”.

De ce a reușit teoria eronată legată de vaccinuri și <

Alexandra Păcurariu a precizat că rădăcina disputei se găsește într-un articol din 1998, publicat în revista medicală The Lancet.

Studiul, condus de medicul britanic Andrew Wakefield, indică o posibilă corelație între vaccinul ROR și apariția autismului.

În cadrul studiului, doar 12 copii au fost incluși, iar acesta nu a reușit să stabilească o legătură cauzală între vaccinare și autism.

După investigații, s-au identificat probleme majore legate de date și de modul în care a fost realizată cercetarea, iar în 2010 articolul a fost eliminat complet.

Totuși, declarațiile au continuat să se răspândească și să modifice opinia publică privind vaccinurile.

„Mitul este un pic ca un zombi care nu moare și doar se reinventează”

Alexandra Păcurariu a precizat, alegând o analogie pentru a ilustra cât de persistentă este dezinformarea.

Expertă de la EMA a menționat că, odată ce legătura teoretică dintre vaccinul ROR și autism a fost respinsă, fanii teoriei au început să caute alternative explicative.

În primul rând, îndoielile s-au îndreptat spre conservanții folosiți în anumite vaccinuri, în special spre tiomersalului, o substanță ce conține un compus organic de mercur.

Mai târziu, concentrarea s-a transferat către adjuvanții din aluminiu, substanțe prezente în unele vaccinuri și menite să amplifice răspunsul sistemului imunitar.

Păcurariu a precizat că nici tiomersalul, nici adjuvanții pe bază de aluminiu nu constituie componente ale vaccinului ROR, de la care a evoluat controversa.

„Când această explicație a dispărut, au găsit aluminiul. Din nou, o nouă explicație, un nou discurs”

, Alexandra Păcurariu a declarat, menționând evoluția continuă a argumentelor utilizate în propagarea dezinformării.

Într-un studiu ce a analizat 1,2 milioane de copii, nu s-a constatat nici o creștere a riscului de autism.

Studiul danez, susținut de experta EMA, a examinat informații provenite din registrele medicale naționale, care permit urmărirea stării de sănătate a populației pe perioade îndelungate.

Specialiștii au analizat cantitatea totală de aluminiu din vaccinurile aplicate în primii doi ani de viață și au monitorizat apariția a 50 de boli cronice.

Printre ele se regăsesc autismul, tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), astmul, alergiile și diverse boli autoimune.

Studiul nu a găsit semne care ar arăta o majorare a riscului acestor condiții în legătură cu expunerea la aluminiu prezent în vaccinuri.

Autorii au subliniat că constatările nu se aliniază cu creșteri moderate sau mari ale riscului pentru majoritatea condițiilor studiate, însă, la fel ca în orice cercetare observațională, nu se pot elimina statistic toate efectele foarte mici, în special pentru afecțiuni rare.

Alexandra Păcurariu a subliniat că unul dintre beneficiile studiului constă în utilizarea dosarelor medicale din Danemarca, care fac posibilă monitorizarea unei cantități foarte mari de copii fără a impune includerea lor într-un studiu clinic experimental.

În intervalul a numeroase decenii, informațiile au fost adunate, permițând cercetătorilor să analizeze legătura dintre istoricul vaccinării și diagnosticele aparținute ulterior.

OMS a revizuit din nou dovezile științifice în 2025.

Comitetul Consultativ Global pentru Siguranța Vaccinurilor, sub egida OMS, a confirmat în luna decembrie a anului 2025 că materialele științifice existente nu demonstrează o legătură cauzală între administrarea vaccinurilor și afecțiunile din spectrul autist.

În cadrul evaluării s-au luat în considerare cercetări aparținând perioadei de la 2010 până la august 2025, precum și studii dedicate tiomersalului și adjuvanților cu bază de aluminiu.

OMS a constatat că vaccinurile oferite copiilor și în perioada gravidei nu produc autism.

Organizația a confirmat din nou concluziile obținute în evaluările anterioare, efectuate în 2002, 2004 și 2012.

Motivul pentru care se ridică temeri: un diagnostic post‑vaccinare nu indică automat că vaccinul a cauzat-o.

Specialista EMA a subliniat, de asemenea, o eroare frecventă în interpretarea informațiilor medicale: presupunerea că un eveniment apărut după vaccinare este cauzat automat de vaccin.

Ea a precizat că, dacă o persoană este imunizată cu un vaccin și apoi dezvoltă o afecțiune, poate lega cele două evenimente doar pentru că au urmat una după alta.

De fapt, pentru a demonstra o relație de cauzalitate, este nevoie de cercetări ce compară populații extinse și care includ mulți alți factori.

Păcurariu a introdus un concept epidemiologic denumit healthy vaccinee bias, care se manifestă atunci când comportamentul în legătură cu sănătatea diferă între persoanele vaccinate și cele nevaccinate.

În exemplul dat, părinții care administrează vaccinuri copiilor lor pot vizita medicul cu o frecvență crescută și pot primi diagnostice mai prompt pentru anumite afecțiuni.

În astfel de cazuri, o afecțiune poate părea mai răspândită într-o anumită categorie, nu pentru că vaccinarea ar fi cauzat-o, ci pentru că membrii acelei categorii sunt supuși unor controale medicale mai frecvente.

Experta a evidențiat necesitatea de a ține cont de aceste diferențe în momentul examinării studiilor observaționale.

Efectele adverse extrem de rare pot cere supravegherea unor grupuri de câteva sute de mii sau chiar milioane de indivizi pentru a fi detectate și analizate în mod corespunzător.

România se găsește în fața unei scăderi a vaccinării și a reapariției rujeolei.

În România, dezbaterile legate de siguranța vaccinurilor constituie un subiect de interes actual, iar acoperirea vaccinală împotriva rujeolei a scăzut în mod semnificativ în ultimii ani.

Conform informațiilor puse la dispoziție de Organizația Mondială a Sănătății în luna iunie a anului 2026, acoperirea cu prima doză a vaccinului ROR a scăzut de la 90% în 2018 la 78% în 2024.

În ceea ce privește a doua doză, scăderea a fost de la 81% la 62%, doar 62%.

Valorile se află sub nivelul de 95% sugerat pentru a preveni focarele de rujeolă.

În 2024, România a raportat peste 25.000 de cazuri de rujeolă, cea mai ridicată cifră observată în țară de la 1993, conform OMS.

Specialiștii subliniază că scăderea vaccinării se datorează mai multor factori, printre care se numără dificultăți în accesarea serviciilor medicale și insuficiența informațiilor corespunzătoare.

Dezinformarea poate să se răspândească peste granițe prin diaspora.

Heidi Larson, profesor la London School of Hygiene & Tropical Medicine și fondatoare a Vaccine Confidence Project, a avertizat în cadrul seminarului că informațiile eronate despre vaccinuri pot se răspândi rapid între comunitățile migranți și țările lor de origine.

În cadrul sesiunii, cercetătoarea a ilustrat situații din comunități de origine somaleză, localizate în Suedia, Regatul Unit și Statele Unite, unde au circulat temeri nefondate privind legătura dintre vaccinul ROR și autism.

Întrebată de Mediafax despre responsabilitatea României în combaterea dezinformării care afectează comunitățile românești din străinătate, Larson a explicat că atât țările gazdă, cât și cele de origine trebuie să se implice în transmiterea informațiilor medicale corecte.

Ea a subliniat că mesajele false se răspândesc în ambele direcții, traversând relații familiale, comunități lingvistice și rețele sociale.

Aceste procese pot susține persistarea unor teorii neconfirmate științific, chiar dacă există cercetări extinse care arată că afirmațiile inițiale nu se bazează pe dovezi.

COMENTARII / 0