Conform studiilor, mai mult de 20% dintre locuitorii Pământului experimentează, la un anumit moment al vieții lor, episoade de vertij, caracterizate prin senzația neplăcută că pământul se rotește în jurul lor. Această stare este adesea însoțită de lipsă de echilibru, greață, vomă, țiuit în urechi și anxietate, în special în cazul primului episod.
Una din cele mai importante componente ale tratamentului sindroamelor vertiginoase și recuperarea pacientului cu tulburări de echilibru o reprezintă reeducarea vestibulară
, a declarat Dr. Mara Tănase, medic ORL în rețeaua MedLife, cu sediul în Brașov.
Citește șiBoala care provoacă peste jumătate din decesele din România
Este crucial ca toate episoadele de vertij să fie supuse unei investigații amănunțite, deoarece vertijul poate fi un simptom al unor tulburări mai grave.
Cauzele subjacente ale vertijului sunt extrem de variate și pot include probleme la nivelul urechii interne, tulburări neurologice sau chiar efecte secundare ale unor medicamente.
Reeducarea vestibulară joacă un rol vital în tratamentul vertijului, ajutând pacienții să-și recapete echilibrul și să reducă simptomele.
Vertijul poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții, de aceea este important ca orice episod să fie evaluat corespunzător.
O senzație bruscă de dezechilibru i-a cuprins pe cei care au avut parte de un episod de vertij paroxistic pozițional benign, care a apărut într-o zi sau noapte, în urma unei mișcări rapide a capului.
Experiența a fost una deosebit de neplăcută, totul părând a se roti în jurul lor asemenea unei horă, fiind însoțită de greață și uneori chiar voma.
Teama de un posibil accident vascular cerebral sau de o afcțiune la fel de gravă
i-a îngrijorat imediat pe cei care au trecut prin această experiență.
Această stare de vertij a fost extrem de intensă și a creat o spaimă considerabilă.
Vertijul paroxistic pozițional benign este o tulburare mecanică ce afectează labirintul, partea urechii interne responsabilă de menținerea echilibrului. Această afecțiune se manifestă prin episoade bruște de amețeală rotatorie. Simptomele sunt de obicei de scurtă durată, câteva secunde, și sunt declanșate de schimbări bruște ale poziției capului sau corpului. Atunci când aceste episoade se prelungesc, pot fi însoțite de greață, vărsături și anxietate intensă, din cauza lipsei de înțelegere a ceea ce se întâmplă, mai ales la primul episod. Pot să apară și manifestări auditive, cum ar fi senzația de ureche înfundată sau țiuit în urechi. Un aspect crucial al acestei afecțiuni este că episodul intens de vertij este de scurtă durată, durează aproximativ câteva secunde și se remite de la sine dacă este evitată poziția care a declanșat-o, fără a pune viața în pericol, ceea ce îi conferă denumirea de benign.
Vertijul persistent îi face pe pacienți să se temă suficient de mult încât să caute ajutor medical de urgență.
La sosirea la camera de gardă a spitalului, aceștia sunt supuși unei evaluări detaliate din partea medicilor, care îi investighează în profunzime pentru a exclude toate cauzele potențiale ale amețealii, printre care se numără afecțiuni ale urechii interne, hipertensiune arterială, spondiloză cervicală și chiar accident vascular cerebral.
Dr. Mara Tănase subliniază că evaluarea inițială este crucială pentru un diagnostic corect.
La majoritatea pacienților, o anamneză detaliată și un examen obiectiv complet sunt suficiente pentru a diferenția cauzele posibile.
În funcție de rezultatele examenului obiectiv, pot fi efectuate teste suplimentare, precum testări audiologice – audiograma și timpanograma , analize de sânge sau investigații imagistice cu CT sau RMN, însă acestea sunt limitate la anumite cazuri.
În urgență, este recomandat ca un sindrom vertiginos debutat brusc să fie evaluat atât de ORL, cât și din punct de vedere neurologic, pentru a exclude situații mai grave care să necesite un tratament de urgență
, a adăugat dr. Mara Tănase.
Vertijul și afectiunile asociate au multiple origini.
Vertijul este adesea rezultatul unei probleme la nivelul urechii interne, iar cauzele sale pot fi destul de variate.
Vertijul poate fi clasificat, din perspectiva etiologiei, în două mari grupe: una centrală și una periferică. Vertijul periferic este domeniul de studiu și tratament al otorinolaringologiei, fiind determinat de multiple factori. Printre cauzele vertijului periferic se numără VPPB, neuronita vestibulară și boala Ménière, însă acesta din urmă poate fi și simptom al altor afecțiuni ale urechii.
În ceea ce privește factorii de risc, lista acestora nu este foarte extinsă, deoarece numeroase patologii sunt de natură idiopatică, adică nu au o cauză clară și definită. Studiile efectuate pe tema VPPB indică faptul că această afecțiune poate fi generată de traumatisme craniene, perioade prelungite de imobilizare la pat sau reducerea cronică a activității fizice. În plus, se observă că deficitul de vitamina D și dereglările în metabolismul calciului, alături de sexul feminin, reprezintă factori care pot contribui la apariția vertijului paroxistic pozițional benign.
Afecțiuni ale sistemului vestibular precum neuronita vestibulară, o inflamație acută care afectează nervul vestibular, sunt asociate cu mai mulți factori de risc, printre care se numără infecțiile virale recente, vârsta adultă și oboseala cronică.
O altă condiție care afectează urechea internă este Boala Ménière, caracterizată printr-o creștere a presiunii fluidului din structura osoasă a sistemului vestibular.
Cauzele exacte ale acestei boli rămân necunoscute, însă specialiștii consideră că este o tulburare multifactorială care poate implica factori genetici, tulburări autoimune și probleme vasculare, potrivit medicului ORL.
Nu a fost stabilită o etiologie exactă pentru această boală, dar se consideră că este o boală multifactorială, la care contribuie factori genetici, afecțiuni autoimune sau vasculare
O abordare terapeutică eficientă pentru VPPB este reprezentată de tehnicile de repoziționare, care au drept scop tratarea acestei afecțiuni.
Repoziționarea este o strategie de tratament care se concentrează pe modificarea poziției VPPB pentru a diminua simptomele.
Dr. Tănase subliniază că, în cazul în care simptomele persistă, specialistul poate prescrie anumite medicamente antivertiginoase. Însă, având în vedere natura mecanică a afecţiunii, vertijul paroxistic poziţional benign răspunde eficient, mai întâi, la tehnici de repoziţionare, urmate de exerciţii de reeducare vestibulară.
VPPB poate fi gestionat pe termen scurt cu ajutorul unor medicamente antivertiginoase, antiemetice sau anxiolitice, dar acestea au scopul de a atenua simptomele acute pentru a facilita efectuarea manevrele de repoziționare. În general, tratamentul acestei afecțiuni se bazează pe tehnici de repoziționare.
Pacienții care au fost deja diagnosticați și evaluați de un specialist și care au efectuat manevrele de repoziționare sub îndrumarea acestuia pot învăța să repete aceste manevre la domiciliu, singuri sau cu ajutorul unui aparținător
. Însă, pentru cei care nu au primit un diagnostic precis, nu este indicat să încerce aceste manevre pe cont propriu acasă, deoarece pot să agraveze situația. Pentru un tratament eficient, este esențială diagnosticarea precisă a canalului semicircular afectat – câte 3 pe fiecare ureche -, astfel încât să poată fi efectuată tehnica specifică pentru canalul respectiv. Există și cazuri, deși mai rare, în care pot fi afectate 2 canale în același timp.
De obicei, atunci când primele încercări de manevre de repoziționare nu dau rezultate, acestea pot fi reluate după un anumit interval de timp, mai multe zile, conform afirmațiilor medicului.
Rezolvarea simptomelor poate necesita mai mult decât o singură intervenție de repoziționare, deoarece efectele pot fi temporare și simptomele pot reapărea după o perioadă. În astfel de situații, manevrele de repoziționare trebuie reluate. Pentru diagnosticarea VPPB, sunt disponibile diverse teste, printre care videonistagmografia, platforma de posturografie și scaunul TRV, care facilitează evaluarea precisă a problemei.
VPPB se caracterizează printr-o remisiune a simptomelor în majoritatea covârșitoare a situațiilor, după o singură intervenție de repoziționare. În anumite circumstanțe, poate persista o senzație de instabilitate timp de câteva zile, însă odată ce sistemul vestibular a reușit să realizeze compensarea necesară, această senzație se estompează în totalitate.
Simptomele persistente impun o reevaluare a pacientului, pentru a confirma că diagnosticul inițial al canalului afectat este corect și pentru a exclude alte posibile cauze ale simptomelor similare. Printre acestea se numără alterările metabolice și hidroelectrolitice sistemice, afecțiuni ale coloanei vertebrale, în special a celei cervicale, precum și patologii cardio-vasculare sau neurologice. „Trebuie să ne asigurăm că nu există perturbări metabolice și hidroelectrolitice sistemice, patologii la nivelul coloanei vertebrale, în special cea cervicală, patologii cardio-vasculare sau neurologice care ar putea genera o simptomatologie asemănătoare”, a declarat medicul ORL.
Reeducarea aparatului vestibular reprezintă o abordare terapeutică eficientă pentru combaterea vertijului cronic, o afcțiune ce poate afecta semnificativ calitatea vieții pacienților.
Dr. Mara Tănase a subliniat că abordarea terapeutică optimă pentru persoanele care suferă de tulburări de echilibru implică reeducarea vestibulară. Această metodă de tratament este indicată în special pentru pacienții care se află în stadiile inițiale ale procesului de recuperare, după ce simptomele acute au scăzut în intensitate, cu scopul de a accelera refacerea capacităților fizice. De asemenea, este recomandată pacienților care experimentează o instabilitate cronică în urma crizelor de vertij, precum și celor înaintați în vârstă sau care sunt afectați de crize repetate de vertij.
Reeducarea capacităților vestibulare constituie o abordare terapeutică prin kinetoterapie, care vizează atât recuperarea completă a funcționalității aparatului vestibular, cât și coordonarea eficientă a celorlalte elemente implicate în menținerea echilibrului, precum informațiile vizuale procesate prin simțul văzului și impulsurile recepționate de la proprioceptorii situați în structura musculară și articulară. În acest mod, creierul este stimulat să dezvolte capacități adaptative și să integreze suplimentar diverse semnale, în scopul de a compensa disfuncționalitățile apărute la nivelul urechii interne.
Reeducarea vestibulară se realizează printr-un plan de exerciții fizice individualizate care implică mișcări oculare și cefalice, precum și activități de echilibru pe diverse suprafețe. Acestea din urmă sunt executate într-o manieră progresivă, fiind recomandat ca inițial să fie efectuate sub atentă supravegherea unui specialist. Ulterior, anumite exerciții pot fi reluate și la domiciliu, conform sfaturilor medicale.
Sindroamele vertiginoase pot duce la complicații care afectează semnificativ calitatea vieții.
Vertijul paroxistic pozițional benign poate avea un impact semnificativ asupra vieții cotidiene a pacienților, chiar dacă nu este o afecțiune gravă. Izolați de teama unor noi episoade, mulți dintre acești pacienți își reduc activitățile zilnice la spațiul propriu sau se deplasează însoțiți. Anxietatea și atacurile de panică sunt experimentate de unii pacienți, iar dacă nu sunt tratate, aceste stări pot evolua către depresie în timp.
Sindroamele vertiginoase pot avea repercusiuni mai ample decât riscul de cădere și leziuni fizice imediate. Complicațiile acestor afecțiuni se pot manifesta și într-o altă formă. O posibilă consecință este decondiționarea vestibulară cronică, o etapă în care numeroși pacienți, temându-se de viitoare episoade de amețeală, adoptă o poziție defensivă, imobilizând gâtul și evitând orice mișcare a capului. Pe termen lung, această atitudine de „protecție” se dovedește a fi contraproductivă: creierul pierde oportunitatea de a compensa deficitul, mușchii gâtului se atrofiază și devin rigizi, iar pacientul este afectat de o instabilitate cronică și zilnică, simțindu-se permanent dezechilibrat. Această situație poate conduce la un impact psihologic semnificativ, care în timp poate duce la izolarea socială și declinul profesional, după cum a subliniat dr. Mara Tănase.
Un material informativ oferit de către MedLife a susținut articolul respectiv.
Un efort de informare și educare de anvergură, axat pe prevenție și promovarea unui stil de viață sănătos pe termen lung, este susținut de MedLife, cea mai extinsă rețea de servicii medicale private din România.
MedLife adoptă o abordare prudentă și responsabilă în ceea ce privește sănătatea, concentrându-se pe necesitățile individuale ale pacienților. Evaluările medicale complexe, realizate de echipe multidisciplinare formate din medici experimentați și susținute de tehnologii avansate, stau la baza deciziilor terapeutice. Prin intermediul soluțiilor inovative de diagnosticare și tratament, precum și prin expertiza în genomică, MedLife oferă posibilitatea identificării precoce a riscurilor asociate bolilor frecvente sau determinate de stilul de viață, cu scopul de a sprijini oamenii în a-și menține sănătatea.
MedLife are un obiectiv clar: să prevină activ și să intervină prompt, înainte ca dificultățile de sănătate să compromită echilibrul și calitatea vieții pacienților. Sănătatea reprezintă mai mult decât simpla absență a bolii, ea implică energie, mobilitate și stabilitate, indiferent de vârstă. În acest sens, MedLife investește continuu în soluții care promovează o stare de sănătate durabilă și favorizează o viață trăită plenar, nu numai în prezent, ci și pe termen lung.
Pentru detalii suplimentare privind serviciile oferite, www.medlife.ro reprezintă o sursă utilă de informații.
Acest website servește drept punct de referință pentru cei interesați să afle mai multe despre gama de servicii disponibile.
COMENTARII / 0