În prezent, atenția lumii pare să se concentreze tot mai mult pe individualitate și celebritate. Totuși, Spania a demonstrat că conceptul de echipă, atât în sport, cât și în alte domenii, nu este învechit, ci rămâne neînfricată.
În duminică noapte, conform fusului european, Lionel Messi s-a încheiat în lacrimi, marcând prezența sa la Campionatul Mondial. Unul dintre cei mai importanți fotbaliști ai lumii nu a reușit să contribuie la performanța echipei. Pentru că Argentina a avut în față, așa cum subliniază majoritatea publicațiilor mondiale, o Spania care reprezintă modelul de joc colectiv.
În mod rar, fotbalul înregistrează o diferență atât de marcată, mai ales la un final dintre două echipe de top. Spania a deținut 68%
Citește șiS-a aflat adevărul: ”Cuvintele care l-au făcut pe Cristiano Ronaldo să plece de la echipa națională”
Spania a deținut 68% posesie, iar Argentina 32%.
La șuturi pe poartă, Spania a avut 20, iar Argentina doar 2.
Spania a încheiat Cupa Mondială cu scorul de 1-0, însă a suferit două goluri anulate, ambele în faza finală.
În declarația antrenorului Luis de la Fuente:
Sunt mândru de jucători și de faptul că sunt spaniol
Iar statistica, singură, nu spune povestea sportului. „Se spune că sportul modern se concentrează exclusiv pe individ. Tipul ăsta are 422 de miliarde de urmăritori pe Instagram, bla bla bla. Spania și Paris Saint-Germain, cele mai bune echipe din lume, nu sunt de aceeași părere”, a punctat The Guardian.
104 este numărul finalei, cea mai recentă și ultimă confruntare din cadrul celei mai mari Cupe Mondiale din istorie, în care au participat 48 de echipe. În total, s-au marcat 308 goluri, iar golul înscris de Torres a garantat Spaniei titlul suprem, pe care îl consideră absolut meritat, potrivit majorității covârșitoare a experților.
„Sunt mândru de jucători și de faptul că sunt spaniol”
— a declarat antrenorul naționalei Spaniei, Luis de la Fuente, la sfârșitul partidului în care strategia sa a rămas indestructibilă.
Momentul spectaculos din final
Argentinenii au fost atât de neputincioși, încât unul dintre ei, Paredes, a sărit să bată doi fotbaliști spanioli, la finalul meciului.
„Dubla agresiune regretabilă a lui Paredes asupra lui Eric și Gavi la final e de nejustificat. Jucătorul argentinian a lăsat această imagine regretabilă cu cei doi jucători de la Barcelona, într-o secvență nedemnă de o finală a Cupei Mondiale”, a scris ziarul spaniol As.
Chiar și Clarin, ziar argentinian de prestigiu, nu a ezitat să sublinieze dominația Spaniei:
„Echipa lui De la Fuente a fost net superioară echipei lui Scaloni”
Planul din 1988, care a transformat sportul mondial și Spania
GOLAZO, ziarul sportiv al HotNews, a subliniat că realizările fotbalului spaniol se înscriu într-o investiție de amploare orchestrată de autoritățile din Madrid în toate disciplinele sportive. Această inițiativă a luat naștere în 1988, când a fost lansat un program național extensiv de finanțare a infrastructurii sportului, a centrelor de excelență și a importului și dezvoltării tehnicilor moderne de antrenament.
Programul a fost realizat înainte de desfășurarea Olimpiadei din Barcelona în 1992.
„Una dintre urmări a fost aceea că de la 4 medalii olimpice în 1984 și 1988, sportivii spaniolii au ajuns să câștige între 17 și 18 la fiecare dintre ultimele trei ediții ale Olimpiadei.
O altă consecință a fost apariția unor valuri uluitoare de campioni de tenis, generații care s-au generat una pe cealaltă: Arantxa Sánchez Vicario, Conchita Martínez, Carlos Moyá, Garbiñe Muguruza, Rafael Nadal și Carlos Alcaraz. La baschet s-a întâmplat același lucru”, a scris GOLAZO.
1988 marchează începutul unui program de investiții, iar în fotbalul spaniol, se înregistrează trei titluri europene și două mondiale în categoria masculină, plus un campionat european și un mondial în cea feminină. Înainte de această investiție majoră în sport, Spania deținea doar un titlu european masculin.
COMENTARII / 0