Determinarea frontierelor galaxiei noastre se confruntă cu dificultăți, limitele acesteia fiind greu de stabilit din cauza scăderii graduale a densității stelelor și gazelor odată cu distanța față de nucleul galactic.
În urma unui studiu recent publicat în prestigioasa revistă Astronomy & Astrophysics, s-a stabilit că hotarul Căii Lactee este reprezentat de regiunea unde procesul de formare a stelelor își încetează activitatea. Limitele acestei regiuni au fost determinate de cercetători ca fiind cuprinse între 11,28 și 12,15 kiloparseci distanță de nucleul galaxiei noastre, ceea ce corespunde unei lungimi de aproximativ 40.000 de ani-lumină.
Un studiu recent a reușit să definească cu acuratețe limita externă a Căii Lactee prin analiza duratei de viață a peste 100.000 de stele gigante. Informațiile necesare au fost strânse din multiple surse astronomice de referință, inclusiv proiectele APOGEE-DR17, LAMOST-DR3 și Gaia, care au oferit
Citește șiPrimul avion complet electric de 10 tone, cu 19 locuri și 400 km autonomie, a zburat cu piloți. Are 10 propulsoare și nu consumă kerosen
datele
esențiale pentru această cercetare.
Un studiu aprofundat a scos la iveală o conexiune remarcabilă între vârsta stelelor și poziția lor față de nucleul galaxiei noastre. Modelul în formă de „U” descoperit de cercetători relevă că stelele aflate în vecinătatea centrului sunt extrem de vechi, după care devin treptat mai tinere pe măsură ce se deplasează spre exterior, atingând o anumită distanță.
Nu există o explicație definitivă pentru acest fenomen
nu este prezentă însă se observă că după această limită, stelele tind să devină din nou mai vechi.
Nu, asta e o problema de reformulare:
Studiul a arătat că există o legătură între vârsta stelelor și distanța lor de centrul galaxiei. Cercetătorii au găsit un model în formă de U care indică faptul că stelele de lângă centru sunt foarte vechi, apoi stelele devin mai tinere pe măsură ce se îndepărtează, până la o anumită distanță. După aceea, stelele încep să fie mai vechi din nou.
Studiului îi atribuie acestui punct un rol crucial, marcând marginea Căii Lactee în ceea ce privește procesul de formare stelară.
Procesul de înaintare în vârstă al stelelor prezintă o tendință clară odată cu distanța față de centrul galaxiei, și anume aceea că stelele tind să fie mai mature pe măsură ce se deplasează spre exterior .
Procesul de creare a stelelor a fost influențat de mediul dens de gaz și praf cosmic din regiunea învecinată cu gaura neagră supermasivă situată la centrul Căii Lactee. Acest mediu a favorizat formarea accelerată a stelelor în perioadele îndepărtate, cu miliarde de ani în urmă, datorită condițiilor fizice existente în acea perioadă.
Materia din zonele mai depărtate este destul de împrăștiată, ceea ce face ca procesele gravitaționale care inițiază formarea stelelor să aibă loc într-un ritm mai lent. Pe măsură ce ne deplăsăm înspre marginea zonei de formare a stelelor, acestea din urmă tind să devină mai tinere.
În regiunile exterioare ale Căii Lactee, cercetătorii au identificat stele extrem de vechi. Originea lor nu se află în acea zonă, ci mai degrabă au ajuns acolo prin migrare din interiorul galaxiei de-a lungul unei perioade lungi.
Deplasarea stelelor în regiunile exterioare ale galaxiei noastre a fost subiectul unui studiu recent. Cercetătorii au dorit să înțeleagă mai bine limita galaxiei și modul în care stelele se mișcă dincolo de această limită.
Se crede că forțele gravitaționale exercitate de structurile interne ale Căii Lactee, precum brațele spirale și bara centrală, sunt responsabile de deplasarea stelelor în regiunile exterioare ale galaxiei.
Nu se știe exact
cum se produce acest fenomen, însă cercetătorii consideră că aceste forțe sunt cele care împing stelele dincolo de limitele cunoscute ale Căii Lactee.
Un fenomen asemănător cu o praștie cosmică are loc, determinând deplasarea stelelor din zonele cu activitate de formare stelară către margini. În urma acestui proces, stelele mai în vârstă se acumulează în regiunile exterioare ale galaxiei, după ce au migrat timp de miliarde de ani.
Trei explicații cheie sunt sugerate de studiu pentru prezența unei limite distincte în ceea ce privește crearea de stele. Procesul de formare a stelelor pare să aibă o limitare clară, potrivit cercetării, care oferă trei posibile justificări pentru acest fenomen. Acestea sunt:
nu sunt explicate textual ci doar mentionate ca fiind trei
.
Nu, am sa reformulez corect
Cercetarea aduce în discuție trei motive principale care ar putea explica limita clară observată în procesul de creare a stelelor.
Se presupune că rezonanța Outer Lindblad, generată de bara centrală a galaxiei noastre, perturbă fluxul de gaz, favorizând acumularea acestuia în regiunile centrale.
Deformarea spațiului galactic, denumită „warp galactic”, constituie o a doua explicație, conform căreia gazul cosmic devine dispersat pe o arie extinsă, datorită acestei distorsiuni a planului galactic. Procesul duce la o distribuție mai largă a gazului.
O a treia presupunere teoretică arată că materialul gazos din zonele periferice se rarefiază excesiv pentru a se răci și a se condensa în cantități necesare formării unor noi aştri. Acest fenomen ar putea explica limitele galaxiei noastre.
Studiul a scos la iveală informații prețioase care îi vor ajuta pe astronomi să descrie cu acuratețe configurația Căii Lactee și să o încadreze într-o categorie clară, și anume cea de galaxie de tip II, marcată de o scădere bruscă a concentrației de stele odată cu distanța față de centru.
COMENTARII / 0