Prototipul se numește FlexiQuad și nu dispune de un corp central rigid, caracteristic dronelor convenționale; în schimb, acesta este alcătuit dintr-un inel flexibil pe care sunt atașate rotoarele, bateriile și modulul de comandă, conform informațiilor de la ETH Zurich. Cercetătorii susțin că această dronă pliabilă ar putea fi utilizată în situații de clădiri prăbușite sau în păduri dens populate.
Drona a fost concepută de Luca Girardi și Stefano Mintchev în cadrul Laboratorului de Robotică de Mediu al ETH. Cei doi au depus o cerere de brevet.
Derivată din aripile de păsări și insecte
Citește șiUn mecanic polonez a desfăcut bucată cu bucată cutia de viteze hibridă de pe Dacia și Renault. Ce a descoperit
Conceptul se bazează pe aripile păsărilor și insectelor, care simultan prezintă rezistență și flexibilitate.
Inelul dronei se îndoaie lateral, acolo unde trebuie să absorbeze energia impactului. În direcția verticală rămâne mai rigid, pentru ca rotoarele să poată susține aparatul în aer.
„Drona noastră este foarte agilă și poate zbura cu viteze de până la 80 km/h. Moale nu înseamnă automat lent”, a explicat Girardi.
În cadrul testelor de coliziune, drona a întâmpinat obstacole la viteză de aproximativ 25 km/h. Cadrul s-a deformat pentru o perioadă scurtă, amortizând forța impactului, iar drona a continuat să zboare. Cercetătorii subliniază că viteza testelor a fost restrânsă de dimensiunile laboratorului, motiv pentru care nu se cunoaște încă comportamentul la impacturi mai rapide.
Ridică o trusă de prim ajutor
Inelul este capabil să agăteze diverse obiecte. În cadrul experimenților, FlexiQuad a ridicat, a transportat și a depus o trusă de prim ajutor moale. De asemenea, a demonstrat că poate susține o încărcătură superioară greutății sale.
Prin flexibilitatea sa, drona poate traversa și prin deschideri mai înguste decât dimensiunea sa normală. Girardi propune, de asemenea, instalarea unei plase în centrul golului, pentru a captura alte drone nedorite.
Se potrivește într-o valiză
Materialele folosite pentru construcția cadrului sunt sub 15 franci elvețieni, excluzând rotoarele, bateriile și componentele electronice. Inelul poate fi deschis, iar piesele plate se suprapun una peste alta. Girardi a transportat deja un prototip într-o valiză de mărime medie.
coliziune a provocat o vibrație intensă a cadrului, iar fotografiile realizate de cameră au devenit neclare. Pentru a învăța drona să se reechilibreze imediat după impact, echipa a implementat o tehnică bazată pe inteligență artificială, asemănătoare unui reflex natural.
Cercetătorii subliniază că încă există un interval considerabil înainte ca zborurile autonome să fie complet sigure în afara laboratorului. Girardi se ocupă de proiect pentru aproximativ cinci ani.
„La început am fost sceptic că drona va zbura fără întăritura centrală. Dar mi-a plăcut foarte mult abordarea. Apoi am încercat și a funcționat”, a povestit el.
COMENTARII / 0