Galaxia Calea Lactee a înghițit o galaxie vecină acum 10 miliarde de ani

Un grup de stele cu caracteristici unice, posibil rămășițe ale unei galaxii mici, a fost identificat de către astronomi, care consideră că acestea ar putea...

Un grup de stele cu caracteristici unice, posibil rămășițe ale unei galaxii mici, a fost identificat de către astronomi, care consideră că acestea ar putea fi vestigiile unei galaxii care a fost înghițită de Calea Lactee în urmă cu aproximativ 10 miliarde de ani. Informația a fost difuzată inițial de CNN.

Se crede că aceste stele au originea într-o galaxie anticǎ, adiacentǎ Cǎii Lactee, denumitǎ „Loki”, un nume care își are rădăcinile în mitologia nordică. Noua descoperire ar putea schimba fundamental percepția asupra evoluției Cǎii Lactee în vremuri îndepărtate.

Dimensiunile Căii Lactee sunt considerabile, 100.000 de ani-lumină fiind aproximativ lungimea sa, iar numărul de stele pe care le conține variază între 100 de miliarde și 400 de miliarde, după cum afirmă NASA. Definiția unui an-lumină corespunde 9,46 trilioane de kilometri, adică spațiul străbătut de lumină pe parcursul unui an.

Citește șiJensen Huang se pregătește să reia conducerea Nvidia

Dezvoltarea Căii Lactee a fost marcată de 12 miliarde de ani de transformări. Inițial, aceasta a început să se formeze prin unirea cu numeroase galaxii de dimensiuni reduse. Însă, originea și masa inițială a acestei galaxii rămân necunoscute, ceea ce i-a determinat pe oamenii de știință să caute indicii despre galaxiile absorbite pentru a-i descifra trecutul și traiectoria evolutivă.

O echipă de cercetători a făcut o descoperire semnificativă, care aruncă lumină asupra istoriei Căii Lactee.

Un studiu recent publicat în revista „Monthly Notices of the Royal Astronomical Society” în luna mai a scos la iveală descoperirea a 20 de stele cu conținut metalic scăzut, care se deplasează pe orbite extrem de apropiate de discul galactic, informații obținute cu ajutorul observațiilor efectuate de telescopul Gaia al Agenției Spațiale Europene.

În mod obișnuit, stelele cu conținut scăzut de metale sunt corelate cu galaxiile pitice străvechi, pe care Calea Lactee le-ar fi putut asimila în trecut pentru a-și atinge masa imensă de astăzi. Posibilele rămășițe ale acestor galaxii absorbite ar putea fi ascunse în adâncul galaxiei noastre.

Potrivit Dr. Federico Sestito, astrofizician la Universitatea din Hertfordshire din Anglia, vechimea stelelor nu poate fi determinată cu exactitate; cu toate acestea, analiza compoziției lor chimice indică o vechime de peste 10 miliarde de ani, rezultate care au fost prezentate de cercetător ca fiind cele mai probabile.

La o distanță de aproximativ 7.000 de ani-lumină de sistemul nostru solar se află stelele, care au și compoziții chimice similare. Acest detaliu duce la concluzia că toate ar fi originea lor într-o galaxie pitică săracă în metale. Aceste caracteristici comune sugerează o proveniență comună pentru stelele respective.

În urma analizei, s-a descoperit că 11 stele se deplasează pe o traiectorie care are același sens de rotație cu discul galactic, pe când 9 stele urmează o traiectorie inversă – un posibil vestigiu al unei galaxii mici care a fost absorbită de Calea Lactee la câteva miliarde de ani după Big Bang, eveniment care a dat naștere universului nostru în urmă cu aproximativ 13,8 miliarde de ani.

Se crede că stelele care au fost încasate în urma acestui proces au devenit parte integrantă a galaxiei noastre, fiind dispersate în multiple direcții și intrând pe diverse traiectorii orbitale.

Sestito a afirmat că, în conformitate cu teoria Loki, atunci când un sistem se contopește cu Calea Lactee, stelele sale constitutive se pot dispersa atât într-o direcție înainte, cât și împotriva sensului de rotație al galaxiei noastre.

Studiile recente indică faptul că procesul de fuziune a putut avea loc doar într-un anumit context temporal, și anume atunci când Calea Lactee era încă într-o fază incipientă de evoluție, iar forța sa gravitațională era considerabil mai mică decât cea actuală. Potrivit simulărilor cosmologice, această ipoteză ar putea fi susținută doar dacă evenimentul a avut loc cel târziu la 3 sau 4 miliarde de ani după Big Bang.

„Acest lucru este posibil doar dacă fuziunea a avut loc atunci când Calea Lactee era încă la începuturi, iar potențialul său gravitațional era mai slab decât acum. Simulările cosmologice sugerează că acest lucru s-ar fi putut întâmpla cel târziu la 3 sau 4 miliarde de ani de la Big Bang”

, a declarat cercetătorul.

COMENTARII / 0