Gândacul ce aude focul de la zeci de km: aliatul pădurilor mistuite

Se atribuie variabilei ad un element div creat de document.

ad.id = ‘AdSense’;

În exemplul de mai jos, ad.className = 'AdSense'; este setat.

Citește șiȘefa de la AI lăsată să doarmă în saună la un team-building și apoi demisă cere despăgubiri uriașe: „Colegii bărbați au consumat alcool, eu am fost singura concediată”

ad.style.display = ‘block’;

The property ad.style.position is set to ‘absolute’.

ad.style.height = ‘1px’;

document.body.appendChild(ad); {„section”:”article”,”identity”:”3896889″,”url”:”https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech/natura-si-mediu/aliatul-neasteptat-al-padurilor-mistuite-de-flacari-gandacul-care-aude-focul-de-la-zeci-de-kilometri-si-zboara-spre-incendii-3896889″,”fullCatPath”:”/stiri/sci-tech/natura-si-mediu”}

Europa este afectată de flăcările care fac ravagii, iar o insectă discretă oferă cercetătorilor indicii despre modul în care natura se refacerează după dezastru. Gândacul negru de foc poate detecta căldura de la distante impresionante, contribuind la regenerarea pădurilor arse, iar mecanismul său senzorial ar putea constitui baza unor noi tehnologii de avertizare timpurie a pericolului de incendiu.

În ultimele câteva săptămâni, focuri de vegetație intense au devastat extensiile vaste ale Europei. Întregi teritorii au fost evacuate, locuitorii au pierdut adăposturile, iar flăcările persistă în producerea de victime. Căldura persistentă agravează suplimentar situația. Mai multe studii indică că schimbările climatice cresc atât numărul, cât și severitatea incendiilor de vegetație.

Cercetătorii nu se limitează la căutarea metodelor de stingere a focurilor. Ei investighează consecințele post-incendiu și opțiunile pe care le oferă însăși natura. În acest context, un actor esențial este un locuitor discret al pădurilor: gândacul negru de foc.

Gândacul în căutarea focului

Specia de Melanophila acuminata, cunoscută sub numele de gândacul negru de foc, este una dintre puținele organisme care reacționează în mod specific la incendiile de pădure. Imediat după ce flăcările se sting, aceste insecte se îndreaptă către zonele arse pentru a-și lăsa ouăle acolo. Pentru Euronews, biologul și șefa departamentului de inspecție a bunăstării animalelor la Lydia Schübel, din cadrul Asociației pentru Protecția Animalelor din München, a explicat motivul.

Melanophila acuminata, gândacul negru de foc, specie atrasă de incendiile de pădure. Sursa foto: Profimedia Images googletag.cmd.push( function() { googletag.display(„div-gpt-ad-1534428441003-0”); });

„Gândacul zboară spre flăcări deoarece larvele sale se pot dezvolta doar în copacii proaspăt arși. Copacii sănătoși au mecanisme de apărare pe care micile larve albe nu le pot depăși”, spune ea. Remarcabil este faptul că aceste insecte sunt capabile să detecteze un incendiu „de la cel puțin 80 de kilometri distanță”, mai spune Schübel.

Modul exact în care gândacul găsește incendiile îi fascinează pe cercetători de zeci de ani. Oamenii de știință de la Universitatea din Bonn au demonstrat acum că insecta poate literalmente să „audă” focul.

Pe ambele părți ale corpului, gândacul are organe senzoriale speciale. Acestea sunt alcătuite din mici cavități umplute cu lichid. Atunci când radiația termică a unui incendiu ajunge la aceste structuri, lichidul se dilată și deformează perișori senzoriali extrem de fini. Sistemul nervos înregistrează aceste modificări de presiune într-un mod asemănător celui în care sunt percepute undele sonore. Tocmai acest mecanism ar putea ajuta oamenii în viitor.

Acest concept reprezintă o schemă pentru viitoarele aparate de detectare a incendiilor.

Universitatea din Bonn a început, în 2000, să dezvolte o tehnologie care să imite organul senzorial al gândacului. Această inițiativă, denumită bionică, vizează transferul soluțiilor naturale găsite în mediul înconjurător către aplicații tehnologice.

Specialiștii în domeniul științei au creat un dispozitiv de detectare simplu, bazat pe infraroșu, modelat după structura unui gândac. În loc de organul său natural de percepție, sistemul se bazează pe o placă subțire de plastic, care se extinde foarte puțin sub influența radiației termice și transmite această variație de dimensiune către un senzor.

Coordonatorul inițiativei, Helmut Schmitz, a detaliat într-un raport despre evoluția cercetării că incendiile de vegetație provoacă daune de miliarde în Uniunea Europeană. Detectarea timpurie ar putea reduce riscul de focuri de amploare devastatoare. În viitor, senzorii bionici cu tehnologie infraroșie ar putea facilita identificarea precoce a incendiilor.

Conform cercetătorilor, primele modele au fost realizate la un cost de doar câțiva euro, fiind astfel mult mai accesibile decât senzorii convenționali în infraroșu. Deși la început performanțele lor nu au atins nivelul aparatelor existente, echipa susține că această tehnologie oferă o perspectivă foarte promițătoare.

Pădurea se reîncepe după foc, fiind susținută de speciile pirofile.

Gândacul negru de foc aparține grupului de pirofile, organisme care profită de efectele incendiilor. Larvele sale perforă lemnul moart, contribuind la accelerarea descompunerii acestuia.

Lydie Schübel afirmă că acest mecanism accelerează reintroducerea nutrienților în solul forestier. În același timp, lemnul moarte, descompus, generează un mediu propice pentru dezvoltarea unor specii noi.

Gândacul negru de foc nu reprezintă singura specie implicată.

„Printre celelalte specii de animale pirofile din Germania se numără gândacul alergător cu patru pete, un alt tip de gândac de sol, ploșnița scoarței de pin și musca de fum”,

a declarat Schübel. Pe plan global, aceste insecte sunt considerate factori esențiali în procesul de regenerare a pădurilor.

Potrivit lui Schübel, anumite specii vegetale sunt special concepute pentru a rezista la foc. Aceste plante prezintă trăsături care le conferă o rezistență excepțională la incendii, iar altele eliberează semințele din capsulele lor numai după ce au fost supuse unei călduri extreme, facilitând astfel regenerarea rapidă a pădurilor.

Chiar și anumite tipuri de păsări se profită pe termen scurt de habitatul modificat. De exemplu, capîntortura și fâsa de pădure aleg copacii morți ca locuri de cuibărit și pot găsi hrană cu ușurință în zonele deschise, iar codroșul de pădure face același lucru.

googletag.cmd.push( function() { googletag.display(„div-gpt-ad-1534428473535-0”); });