Australia a devenit prima țară din lume care a interzis rețelele sociale pentru copiii sub 16 ani. România discută o lege similară, iar Comisia Europeană pregătește propriile restricții. Pentru a afla dacă modelul australian a dat rezultate, la 7 luni de la implementare, HotNews a discutat cu experți și profesori din această țară. „Rezultatele sunt mult sub așteptările guvernului”, spune Susan Sawyer, cadru didactic la Universitatea din Melbourne și directoarea Centrului pentru Sănătatea Adolescenților din cadrul Royal Children’s Hospital din același oraș, în discuția cu HotNews.
Companiilor li se atribuie responsabilitatea de a asigura aplicarea legii.
Legea din Australia nepermite tinerilor să își creeze sau să dețină conturi pe platforme precum TikTok, Instagram, Facebook, X, Snapchat și YouTube.
Citește șiAxis BootCamp 2026: demonstrații tehnice și experiență practică la Snagov
Normativul nu impune sancțiuni copiilor sau părinților lor; întreaga responsabilitate se transferă către companiile care dețin platformele. Acestea trebuie să implementeze
„măsuri rezonabile”
pentru a preveni ca persoanele sub 16 ani să își creeze sau să utilizeze un cont. În caz contrar, pot fi supuse unor amenzi de până la 49,5 milioane de dolari australieni (equivalent 30,4 milioane de euro).
Legea nu impune o singură procedură de confirmare a vârstei. Guvernul australian a permis platformelor să adopte metode tehnice pe care le consideră adecvate, de la estimarea vârstei prin inteligență artificială și analiza unui selfie, până la prezentarea unui act de identitate sau alte sisteme de verificare a vârstei.
În același moment, legislația prevede că utilizatorii nu trebuie să fie obligați să furnizeze documente de identitate emise de stat dacă există metode alternative eficiente de verificare și impune ca datele colectate în acest proces să nu fie păstrate sau utilizate în alte scopuri.
Această interdicție rămâne valabilă chiar dacă părinții nu își exprimă acordul pentru ca adolescentul să utilizeze rețelele sociale. Nici consimțământul familiei, nici prezența unor setări de control parental nu pot înlocui responsabilitatea platformelor de a preveni accesul minorilor sub 16 ani.
România deține „legea majoratului online”.
Concepția unui nivel minim de vârstă pentru a putea folosi rețelele sociale dobândește din ce în ce mai mult sprijin, în contextul îngrijorărilor privind efectele platformelor asupra stării psihice a copiilor și adolescenților.
În România, Parlament discută în prezent legea numită „majoratului online”, care ar prohibi accesul copiilor sub 16 ani la rețelele sociale fără consimțământul părinților. Propunerea adoptă un model distinct față de cel australian: în loc de o interdicție completă, ea autorizează accesul cu acordul părintelui sau al reprezentantului legal.
Marea Britanie urmează aceeași direcție. În luna iunie, guvernul britanic a declarat că va prohibi accesul copiilor sub 16 ani la rețelele sociale, cu efect din anul următor. În același timp, autoritățile britanice au introdus măsuri adiționale: pentru tinerii de 16 și 17 ani, accesul la platforme va fi restricționat între miezul nopții și ora 6 dimineața.
Comisia Europeană nu urmează să impună o interdicție completă, ci optează pentru o soluție progresivă.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că autoritatea europeană elaborează o inițiativă ce restrânge accesul copiilor la platforme de socializare în toate cele 27 de state membre.
Concepția prezentată în prezent
Von der Leyen a declarat că Bruxelles va aduce o propunere legislativă concretă după vară, ceea ce indică, cel mai probabil, că în discursul ei din septembrie vor apărea detalii privind starea uniunii.
„După 6 luni, rezultatele sunt mult sub așteptările guvernului”
Susan Sawyer, cadru didactic la Universitatea din Melbourne și directoarea Centrului pentru Sănătatea Adolescenților din cadrul Royal Children’s Hospital. FOTO: Arhiva personală
Legii australiene a intrat în vigoare, iar la doar câteva luni au fost publicate primele analize care evaluează eficacitatea acesteia.
„Cred că încă de la început guvernul a fost conștient că aplicarea acestei legi va fi dificilă. La șase luni de la adoptare avem deja date intermediare, colectate după primele trei luni, iar ele arată că, deși există unele schimbări și o parte dintre copii nu mai au acces la rețelele sociale, rezultatele sunt mult sub așteptările guvernului.
Guvernul a propus schimbări în lege pentru a consolida sistemul de reglementare. Noile norme ar putea determina platformele să furnizeze autorităților, inclusiv corespondență internă prin e-mail și alte documente, dovezi concrete ale măsurilor adoptate.
Scopul este ca autoritățile să poată impune amenzi companiilor care nu se conformează legii
, a precizat pentru HotNews Susan Sawyer, profesor la Universitatea din Melbourne și director al Centrului pentru Sănătatea Adolescenților din cadrul Royal Children’s Hospital din același oraș, unul dintre partenerii Organizației Mondiale a Sănătății.
Peste 80% din adolescenții sub 16 ani spuneau că folosesc în continuare platformele
University of Newcastle a efectuat un studiu în care au urmărit 408 adolescenți cu vârste între 12 și 17 ani și au ajuns la concluzia că nu există suficiente dovezi pentru a susține că interzicerea a avut un impact semnificativ asupra utilizării rețelelor sociale de către cei sub 16 ani în primele trei luni.
La doar trei luni de la intrarea în vigoare a legii, peste 80% dintre tinerii sub 16 ani au raportat că continuau să folosească platformele vizate, iar peste jumătate dintre aceștia spunea că se conectau prin conturile proprii. În același timp, cercetătorii au observat că timpul mediu petrecut zilnic pe rețelele sociale a scăzut doar într-o măsură moderată.
În ciuda faptului că aproximativ două treimi dintre tinerii implicați în cercetare au raportat că au trecut printr-un proces de verificare, doar o mică parte a fost obligată să prezinte un document de identificare. În majoritatea cazurilor, serviciile s-au limitat la a solicita vârsta sau la a cere încărcarea unui selfie.
„Copiii pot viziona conținut prin browser, fără să fie conectați la un cont”
„Tot ceea ce face legislația este să oblige companiile de tehnologie să ia măsuri rezonabile pentru ca persoanele sub 16
Când legea era dezbătută în Australia, argumentul principal era că trebuie să protejăm copiii de efectele nocive ale rețelelor sociale. Se vorbea despre conținutul problematic și despre algoritmi. Însă legislația adoptată nu rezolvă niciuna dintre aceste probleme. Copiii pot continua, de exemplu, să vizioneze conținut prin browser, fără să fie conectați la un cont. Pot intra pe YouTube și pot vedea videoclipuri, chiar dacă YouTube este inclus în lege”, spune Lisa Given, profesoară de știința informației la RMIT University din Melbourne, specializată în impactul tehnologiei și al rețelelor sociale asupra comportamentului oamenilor.
„Foarte important, mulți copii pur și simplu migrează de pe o platformă pe alta. Legea conține și o serie de excepții pentru aplicațiile de mesagerie și pentru platformele de gaming. De fapt, una dintre dificultăți a fost chiar definirea noțiunii de „rețea socială”. Din acest motiv, foarte mulți experți, inclusiv eu, am considerat încă de la început că este o lege defectuoasă. Nu avea cum să își atingă obiectivele și, în practică, nici nu putea fi implementată eficient”, adaugă Given.
Interdicția poate fi soluția? În Australia, perspectiva este mai nuanțată.
În jurul unui an de la promulgarea legii, în Australia se ridică întrebarea dacă o astfel de interdicție ar putea soluționa problemele pe care le promite să abordeze. Răspunsul comunității științifice este mult mai complex decât ceea ce sugerează discursul politic.
Se acceptă în mod unanim că rețelele sociale pot genera efecte negative asupra copiilor și adolescenților, de la expunerea la conținut dăunător și cyberbullying până la utilizarea excesivă. Însă legătura directă dintre utilizarea acestor platforme și deteriorarea sănătății mintale rămâne intens dezbătută.
majoritatea studiilor indică că rezultatele se limitează la corelații, nu la relații cauzale. Tinerii care petrec mai mult timp pe platforme online raportează, de obicei, simptome de anxietate sau depresie. Totuși, nu se poate stabili dacă rețelele sociale generează aceste tulburări sau dacă adolescenții deja afectați de ele devin mai activi pe platforme.
„Există un consens destul de larg între cercetători asupra faptului că nu avem dovezi definitive care să demonstreze că utilizarea rețelelor sociale provoacă probleme de sănătate mintală în rândul tinerilor. Mulți experți consideră că această relație este adesea prezentată greșit. În Australia, chiar în perioada în care legea era adoptată, 140 de cercetători internaționali au semnat o scrisoare deschisă în care spuneau că această legislație este o idee greșită și că nu ar trebui urmată această direcție.
Guvernul a ales însă să ignore aceste recomandări și să continue procesul legislativ. Cred, așadar, că baza de dovezi este mult mai slabă. Există, fără îndoială, efecte negative ale rețelelor sociale. Întrebarea este care sunt exact aceste efecte și care este cea mai bună metodă de a le reduce”, consideră Lisa Given.
Criticii interdicției susțin că legea nu vizează sursa principală a pericolelor. În loc să modifice modul în care funcționează platformele — algoritmii care recomandă conținut, sistemele create pentru a crește timpul petrecut online sau procesul de moderare a materialelor dăunătoare — legea se orientează spre restricționarea accesului persoanelor sub 16 ani. În consecință, responsabilitatea ar putea fi transferată copiilor și părinților, în loc să rămână pe umerii companiilor de tehnologie.
„Scopul este ca platformele să fie sigure prin design (safe by design). De exemplu, utilizatorii ar trebui să poată dezactiva algoritmul care le personalizează fluxul de conținut sau să folosească versiuni ale platformelor fără astfel de algoritmi, deoarece mulți oameni sunt îngrijorați de caracterul lor adictiv. În plus, avem nevoie de mecanisme foarte eficiente de eliminare a conținutului dăunător și de obligația companiilor de a împiedica promovarea discursului instigator la ură, a violenței extreme și a oricărui alt tip de conținut periculos.
Ideal ar fi ca acest conținut să fie eliminat înainte să ajungă la utilizatori, indiferent de vârsta lor. Din acest motiv cred că legislația australiană actuală este prea rigidă și nu ține cont de aceste nuanțe
consideră Given.
Susan Sawyer confirmă că este de acord:
„Susțin necesitatea unor cadre de reglementare privind expunerea copiilor la rețelele sociale. Totuși, soluția pe care aș prefera-o ar fi alte.”
Mi-aș dori ca guvernele să poată colabora foarte strâns cu platformele de social media și să le tragă la răspundere, atât pentru conținutul distribuit pe platformele lor, cât și pentru mecanismele algoritmice prin care stimulează implicarea utilizatorilor. Mi-ar plăcea mult mai mult ca aceste companii să fie obligate să renunțe la aceste modele de algoritmi. Și să le permită tinerilor să exploreze ce vor, să meargă ei spre conținut, nu să vină conținutul spre ei”.
O altă critică privește viața privată. Pentru ca o interdicție bazată pe vârstă să funcționeze eficient, platformele trebuie să poată verifica identitatea utilizatorilor. Însă acest lucru ridică întrebări legate de colectarea documentelor de identitate, scanarea facială sau analizarea comportamentului online pentru estimarea vârstei. În Australia, tocmai aceste preocupări au făcut ca legea să oblige companiile doar să ia „măsuri rezonabile” de verificare a vârstei, fără să impună o metodă unică, una dintre cauzele pentru care implementarea a fost atât de dificilă.
„Motivul pentru care s-a introdus acea prevedere – prin care companiile nu puteau solicita doar actul de identitate – a fost tocmai preocuparea privind confidențialitatea. Australia a avut numeroase breșe de securitate în ultimii ani.
În anumite situații, informațiile personale au ajuns în mâinile escrocilor sau au fost divulgate în mod public. Prin urmare, indivizii manifestă o reticență puternică atunci când trebuie să transmită documentele de identitate. În plus, există numeroase preocupări referitoare la tehnologia de scanare facială.
Deși numeroase dintre aceste platforme nu rețin fotografia utilizatorului, publicul nu deține întotdeauna o înțelegere clară a modului în care funcționează sistemul. Aceștia presupun că se referă la recunoaștere facială și că imaginea lor rămâne stocată în mod permanent.
Companiile încearcă să justifice faptul că fișierul vizual nu este stocat și nu este legat de identitatea subiectului.
Ulterior s-au raportat cazuri în care părinții sau frații mai în vârstă s-au poziționat în fața camerei în locul copilului, iar sistemul a stabilit că utilizatorul are peste 16 ani.
„Este unul dintre acele cazuri în care rezolvi o problemă și creei imediat alta”
explică Lisa Given.
„Această legislație a dus conversația despre rețele sociale la un nivel mult mai profund”
Pot fi observate zone în care noua legislație a avut un impact pozitiv, așa cum subliniază Susan Sawyer, care analizează transformările normelor sociale aduse de această lege:
„Părinții poartă mult mai multe discuții despre rețelele sociale și despre efectele lor nocive. Sunt conversații pe care, într-o anumită măsură, le aveau și înainte, motiv pentru care interdicția s-a bucurat de un sprijin larg atât în rândul părinților, cât și din partea ambelor mari partide politice. Dar cred că această legislație a dus conversația la un nivel mult mai profund.”
În ultima perioadă am efectuat o cercetare cu un eșantion de peste 2.000 de părinți ai copiilor cu vârste de la 0 la 17 ani. Rezultatele indică deja că normele sociale se modifică. Un număr tot mai mare de părinți susțin că 16 ani reprezintă vârsta adecvată pentru ca un copil să dobândească acces la rețelele sociale. În trecut, situația era complet diferită: cea mai frecventă vârstă la care tinerii își deschideau primul cont era între 12 și 13 ani, explică ea.
În cercetarea noastră, observăm că unii părinți – nu toți, ci un număr semnificativ – afirmă că acum găsesc mult mai ușor să reziste presiunii și să nu achiziționeze telefoane copiilor, deoarece există deja convingerea că aceștia nu ar trebui să fie prezenți pe rețelele sociale.
Nu avem încă dovezi solide în această privință, dar în Australia toate statele au introdus reguli care limitează accesul copiilor la telefoane mobile și rețele sociale în timpul programului școlar, cu câteva excepții. Înainte de interdicție, aceste reguli erau aplicate foarte inegal. Acum însă auzim tot mai des că școlilor le este mult mai ușor să le pună în aplicare. Cred că toate acestea sunt indicii că, în timp, normele sociale se vor schimba treptat”, adaugă Sawyer.
Dacă s-a constatat că legea nu a reușit să influențeze suficient pe cei care dețin deja conturi pe platformele sociale, este posibil ca ea să exercite un impact mai puternic asupra persoanelor care intră în joc ulterior.
„Adevăratul potențial al acestei interdicții îl văd însă la generația actuală de copii de șase sau opt ani, care încă nu folosesc rețelele sociale și care, sperăm, vor ajunge să le acceseze abia la o vârstă mai mare. Datele noastre sugerează că acest lucru ar fi benefic pentru sănătatea lor mintală și, probabil, și pentru sănătatea fizică, nivelul de activitate, excesul ponderal și obezitatea”, consideră Sawyer.
Ce poate învăța România de la Australia
România, care abordează în acest moment o lege bazată pe modelul australian, constată că experiența australiană indică faptul că o astfel de măsură este mult mai complicată decât se poate presupune inițial. Problema complexă nu constă doar în dacă tinerii ar trebui să aibă acces la rețelele sociale, ci și în dacă autoritățile dispune de infrastructura, cadrul legal și instrumentele necesare pentru a implementa o astfel de interdicție.
„În primul rând, trebuie să vă puneți casa în ordine. Mă refer la cadrul legislativ și la politicile din școli. Toate școlile ar trebui să aibă reguli clare care să interzică folosirea telefoanelor mobile în timpul programului. În același timp, educația digitală trebuie să fie o prioritate. Copiii vor ajunge inevitabil online, așa că trebuie să învețe competențe digitale la fel cum învață să citească, să scrie sau să facă matematică.
Este necesar să se implementeze o strategie de informare dedicată părinților și tinerilor, astfel încât întreaga comunitate să poată percepe motive
O altă lecție constă în faptul că impactul unei astfel de măsuri nu poate fi determinat în doar câteva luni. Autoritățile australiene au alocat fonduri pentru cercetări ce vor monitoriza efectele legii în următorii ani, în timp ce primele generații de copii se vor dezvolta într-un mediu în care accesul la rețelele sociale este restricționat de la început.
O abordare treptată ar putea să fie, pe termen lung, o soluție mai eficientă: „Dacă eu aș introduce o astfel de legislație, aș începe cu interzicerea rețelelor sociale doar pentru copiii sub 13 ani. Chiar și companiile de social media spun că platformele lor nu sunt destinate copiilor sub această vârstă.
În paralel, aș investi în educație digitală și în informarea părinților despre riscuri. După câțiva ani, dacă măsura s-ar dovedi eficientă, aș ridica gradual pragul de vârstă la 14 ani, apoi la 15 ani. Aș introduce schimbarea treptat și aș încerca să aduc comunitatea alături de ea, nu să o impun dintr-o dată”, conchide Sawyer.
COMENTARII / 0