Conform declarațiilor Microsoft, noul cip cuantic dezvoltat de companie prezintă o fiabilitate considerabil îmbunătățită comparativ cu modelul precedent, ceea ce ar putea duce la crearea unui computer cuantic capabil să abordeze probleme practice în următorii trei ani, după cum informează BBC.
Se preconizează că sistemele de calcul cuantică vor putea procesa operații care necesită în prezent milioane de ani de funcționare pe infrastructura informatică existentă, revoluționând astfel sectoare precum medicina, chimia și alte discipline științifice caracterizate printr-o multitudine aproape infinită de posibilități de combinare a moleculelor.
La baza tehnologiei cuantice se află qubiții, elemente esențiale de procesare care, potrivit cercetătorilor, ar putea furniza soluții la probleme inaccesibile pentru computerele actuale. Qubiții sunt însă extrem de delicați și caracterizați printr-o stabilitate scăzută.
Citește șiAxis BootCamp 2026: demonstrații tehnice și experiență practică la Snagov
La 20 de secunde, durata medie de rezistență a qubiților de pe Majorana 2, noul cip al companiei, reprezintă o îmbunătățire considerabilă față de intervalul extrem de scurt de milisecunde oferit de predecesorul său, Majorana 1. Anunțul privind cipul Majorana 2 a avut loc în februarie a anului anterior.
Performanța noului cip a înregistrat o creștere semnificativă, fiind de 1.000 de ori mai fiabilă decât predecesorul său. Această îmbunătățire substanțială a fost ilustrată de către companie prin analogia cu două dispozitive mobile: unul care necesită alimentare zilnică și celălalt care necesită încărcare la intervale de câțiva ani.
Potrivit declarațiilor recente, Microsoft vizează lansarea unui computer cuantic capabil să soluționeze probleme complexe în următorii trei ani.
În viitorul apropiat, și anume 2029, va fi disponibilă o mașină cuantică capabilă să abordeze probleme practice și semnificative din punct de vedere comercial, potrivit declarațiilor lui Zulfi Alam, vicepreședinte al diviziei de calcul cuantic Microsoft Quantum a companiei conduse de Bill Gates.
„Vom avea în 2029 o mașină cuantică ce va putea rezolva viabil probleme comerciale și relevante”
, a afirmat acesta.
Se estimează că realizarea acestui obiectiv ar impune efectuarea unor progrese considerabile suplimentare, având în vedere că un asemenea aparat ar necesita un număr imens de qubiți, adică milioane . Potrivit lui Alam, tehnologia curentă se bazează pe utilizarea a numai 12 qubiți.
Este destul de dificil să evaluăm susținerile companiei, din cauză că aceasta păstrează secretul industrial și nu dezvăluie toate detaliile găsit în cercetările sale.
O competiție la scară globală este în plină desfășurare pentru a dezvolta această tehnologie, tehnologie cuantică, datorită capacității sale de a rezolva probleme extrem de complexe, care depășesc limitele chiar și ale celor mai avansate calculatoare clasice.
Tehnologia avansată de procesare cuantică se confruntă cu o provocare majoră. Microsoft a anunțat recent o descoperire semnificativă în acest domeniu, dezvoltând un nou cip cuantic care oferă performanțe de 1.000 de ori superioare modelului prezentat în anul precedent. Această realizare reprezintă un pas important în dezvoltarea calculului cuantic.
În deceniul al opta al secolului trecut, primele idei despre computerele cuantice au luat naștere. Biții cuantici, cunoscuți și sub numele de qubiți, reprezintă unitățile fundamentale de stocare a informației în computerele cuantice, spre deosebire de biții utilizați în calculatoarele convenționale.
În lumea calculatoarelor cuantice, un bit clasic se poate afla într-una din două stări, reprezentate prin 0 sau 1. Bitul cuantic însă, guvernat de principiile mecanicii cuantice care descriu comportamentul particulelor la scară foarte mică, poate exista într-o stare combinată a acestor două valori. Spre deosebire de un bit tradițional, care poate fi vizualizat ca o săgeată orientată fie în sus, fie în jos, qubitul poate fi considerat o săgeată capabilă să pointeze în orice direcție din spațiu, ceea ce este cunoscut sub numele de „superpoziție” a stărilor de sus și de jos.
În anumite situații, un computer cuantic ar putea procesa informații de 1.000 de ori mai rapid decât un calculator clasic, în special atunci când este vorba despre decodificarea mesajelor criptate și modelarea sistemelor naturale complexe.
Construirea unor qubiți funcționali și recuperarea datelor stocate în aceștia reprezintă o provocare majoră, din cauza vulnerabilității stărilor cuantice la influențe externe. Interacțiunile necontrolate cu mediul înconjurător pot duce la distrugerea acestor stări fragile.
În căutarea unor soluții inovatoare, oamenii de știință au experimentat numeroase tehnologii menite să genereze qubiți, printre care se numără și utilizarea de atomi capturați cu ajutorul câmpurilor electrice sau exploatarea vârtejurilor de curent care se rotesc în materiale supraconductoare.
Microsoft a adoptat o strategie inovativă în ceea ce privește dezvoltarea cipurilor cuantice, prezentând recent progrese semnificative în domeniu.
Abordarea inovatoare a Microsoft pentru dezvoltarea qubiților „topologici” se bazează pe utilizarea unor particule distincte. Particulele Majorana, o noțiune teoretizată inițial în 1937 de către fizicianul italian Ettore Majorana, au fost exploatate de cercetătorii companiei.
În lumea fizicii, există entități numite particule Majorana, care nu se întâlnesc în mod natural, spre deosebire de electroni sau protoni. Ele au o existență condiționată de prezența unui material special, denumit supraconductor topologic, ce necesită atât o inginerie avansată a materialului, cât și o răcire la temperaturi extrem de scăzute.
În realitate, particulele Majorana posedă caracteristici atât de neobișnuite încât, în general, sunt supuse investigațiilor doar în cadrul instituțiilor academice, nefăcând obiectul unor implementări practice.
Potrivit echipei de la Microsoft, un sistem inovador de operare a fost conceput, folosind două fibre extrem de subțiri, fiecare fiind echipată la capete cu o particulă Majorana, pentru a funcționa drept qubit. Valoarea acestui qubit este determinată prin evaluarea prezenței unui electron într-una sau cealaltă dintre fibre, proces care se realizează cu ajutorul undelor microunde.
Particulele Majorana, atunci când sunt rearanjate sau supuse unor măsurători specifice, pot fi corelate într-un mod care să permită efectuarea unor măsurători lipsite de erori și care să le facă insensibile la perturbațiile exterioare. Topologia intrinsecă a acestor particule este cea care le conferă această proprietate, denumită qubiți topologici, a căror parte „topologică” este esențială pentru funcționarea lor fiabilă.
Teoretic, un sistem de calcul cuantic realizat pe baza particulelor Majorana ar putea funcționa fără erorile care apar în alte modele.
COMENTARII / 0