var ad = document.createElement(‘div’);
În script, proprietatea ad.id primește valoarea ‘AdSense’.
Linia de cod ad.className = 'AdSense'; atribuie proprietății className a obiectului ad valoarea AdSense.
Citește șiSpaceX: Starship atinge orbită după problemă motor, prima misiune orbitală
Comanda JavaScript ad.style
The script sets the position property of the ad element to ‘absolute’.
ad.style.top = ‘-1px’;
Se atribuie ad.style.height valoarea ‘1px’;
document.body.appendChild(ad); {„section”:”article”,”identity”:”3904365″,”url”:”https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech/primul-incident-de-hacking-automatizat-din-australia-ridica-o-intrebare-cine-raspunde-legal-pentru-actiunile-inteligentei-artificiale-3904365″,”fullCatPath”:”/stiri/sci-tech”}
Experții susțin că agenții de inteligență artificială nu pot fi considerați legal responsabili pentru orice prejudiciu pe care îl cauzează. Astfel, cine ar trebui să poarte răspunderea? În urma primului incident de hacking automatizat raportat în Australia, specialiștii avertizează că cei care implementează – și, eventual, dezvoltatorii – agenți de IA ar putea fi trași la răspundere pentru acțiunile roboților lor, subliniază The Guardian.
Legea este clară, afirmă prof. Jeannie Paterson. „Dacă implementez un agent de IA și acesta provoacă un prejudiciu altcuiva, eu sunt responsabilă pentru acel prejudiciu.
„Chiar dacă nu am intenționat ca asta să se întâmple, era previzibil, și ar trebui să-mi asum responsabilitatea.”
Cu toate acestea, directoarea Centrului pentru IA și Etică Digitală al Universității din Melbourne recunoaște că există, de asemenea, o mare marjă de „neclaritate” juridică și etică în jurul acțiunilor comise de agenții automatizați, în urma primului „accident” cunoscut din Australia implicând un agent de IA.
Un agent este un sistem software care operează în mod autonom, având ca scop atingerea unui obiectiv și este capabil să execute fiecare etapă fără supraveghere umană.
Agentul de IA a compromis sistemul unei săli de sport.
ABC a raportat în această săptămână incidentul lui Andrew, un specialist în inteligență artificială care s-a identificat doar cu prenumele, și a cerut programului său autonom să-i rezerve câteva sesiuni la sala de fitness.
După ce a aflat că ocupa poziția a patra pe lista de așteptare a unui curs, Andrew s-a adresat agentului pentru a întreba dacă ar putea fi promovat mai sus pe listă.
Agentul său a compromis sistemul informatic al sălii de sport și a șters un alt membru de pe lista de așteptare, astfel încât acesta să poată participa mai rapid la un curs.
Andrew a scris într-o postare pe blog din aprilie:
„Putea rezerva cursuri cu luni înainte de perioada prevăzută pentru rezervări, înainte ca acestea să fie disponibile”
„Mai rău, putea anula rezervările altor membri și îi putea elimina de pe lista de așteptare.”
Agentul intenționa să-l sprijine, a declarat el, însă experiența sa a demonstrat că, dacă îi oferi unei inteligență artificială libertatea de a acționa în numele tău, aceasta
„va descoperi adesea căi pe care nu i‑ai cerut în mod explicit să le caute”.
Andrew a solicitat agentului să revină anularea rezervării unei alte persoane, însă agentul nu a reușit să efectueze această acțiune.
„Îmi pare rău pentru asta – ar fi trebuit să fiu mai atent cu testul”,
a declarat agentul IA.
Apoi i-a cerut IA-ului să scrie un e-mail furnizorului de software al sălii de sport cu privire la vulnerabilitatea software-ului pe care o exploatase.
Un purtător de cuvânt al poliției din Victoria a afirmat că situația lui Andrew
„nu pare să implice nicio infracțiune”
. Totuși, experții avertizează că vor apărea cazuri mai dramatice care ar putea provoca daune și ar încălca legea.
Îndoieli legale
Legislația australiană se aplică exclusiv persoanelor fizice, excluzând entitățile virtuale. Experții susțin că responsabilitatea juridică revine persoanei sau companiei care pune în funcțiune agentul de inteligență artificială. Ei avertizează că acești operatori de obicei au o idee foarte vagă despre responsabilitatea lor juridică.
„Vom vedea multe cazuri de acest gen”
spune dr. Rebecca Johnson, specialistă în evaluarea și guvernanța inteligenței artificiale la Universitatea din Sydney.
Paterson a afirmat că, în cazul lui Andrew, acesta a arătat responsabilitate, făcând incidentul public și încercând să rezolve problema, însă în alte situații s-a observat
un fel de mentalitate de tip gung-ho
.
„De îndată ce le oferi oamenilor posibilitatea de a crea agenți care să facă lucruri în locul lor, este foarte probabil să apară accidente de acest gen”, subliniază ea.
Ce se întâmplă în situația în care agentul generează un prejudiciu?
Paterson prezintă un scenariu ipotetic în care o persoană a trăit o neplăcută experiență într-o locuință închiriată, motiv pentru care solicită agentului său să redacteze o recenzie.
Agentul nu redactează doar una recenzie, ci generează zece, realizând o serie de evaluări. În consecință, aprecierea anunțului se destramă.
Ai putea distruge o afacere
, afirmă ea.
„Probabil că ești responsabil pentru implicarea într-o activitate frauduloasă; s-ar putea să fi calomniat proprietarul.”
Și situația ar putea fi și mai severă. „[Ce s-ar întâmpla dacă] ar folosi un limbaj rasist, sexist sau misogin?”, întreabă Paterson. „Atunci te-ai putea întreba unde sunt măsurile de protecție pe care dezvoltatorul le-a pus la dispoziție. Ar trebui să lansezi un produs care să fie rezonabil de sigur.”
Responsabilitatea ar putea reieși și asupra dezvoltatorului, deoarece acesta nu a implementat măsuri de bază de protecție, iar în acest context s-ar putea genera o anumită ambiguitate juridică, afirmă ea.
Paterson a susținut că legislația diferă de etica, dar se bazează pe aceasta.
Conform declarației sale,
“Etica ne spune la ce ar trebui să aspirăm, iar legea exclude adesea cele mai grave forme de comportament”
. Ea spune.
Noul birou al guvernului federal dedicat IA enumeră o serie (neexhaustivă) de legi care se aplică IA, inclusiv cele privind încălcarea vieții private, protecția consumatorilor, siguranța online, calomnia și legile penale.
Cine deține controlul real asupra agenților de inteligență artificială?
Paterson și Johnson nu acceptă termenul „necontrolat” – ideea că un agent de inteligență artificială operează în totalitate pe cont propriu – deoarece pot fi stabilite parametri și măsuri de protecție.
„De îndată ce permitem agenților de IA să acționeze în numele nostru, aceștia acționează în funcție de obiectivul pe care îl stabilim, iar dacă nu le oferim o serie întreagă de parametri, agentul va încerca pur și simplu să atingă acel obiectiv [prin orice mijloace]”, spune Johnson.
„Aud mulți oameni spunând «Oh, am creat un agent», și fac diverse experimente, ceea ce e în regulă, dar li se pun la dispoziție aceste instrumente fără prea multă îndrumare, iar îndrumarea existentă are o calitate extrem de variabilă.”
În final, Paterson afirmă că cazurile vor ajunge în instanță, unde se vor stabili precedente juridice, iar dezvoltatorii vor fi obligați să monitorizeze incidentele și să ajusteze și să îmbunătățească protocoalele în consecință.
Andrew a menționat că circumstanțele sale i s-au prezentat ca
„mai puțin o poveste izolată despre o eroare și mai mult o previzualizare”.
„Lucrurile devin ciudate. Și puțin mai înfricoșătoare.”
googletag.cmd.push( function() { googletag.display(„div-gpt-ad-1534428473535-0”); });
COMENTARII / 0