
Telescopul Spațial James Webb al NASA a permis cercetătorilor să descopere prezența gazului în jurul unei entități cerești neobișnuite: un super-Pământ extrem de vechi și fierbinte, caracterizat printr-o suprafață probabil acoperită de lavă, informează ScienceDaily.
TOI-561 b prezintă o masă aproximativ dublă față de Pământ, însă caracteristicile sale diferă considerabil de cele ale planetei noastre, fiind vorba despre o lume cu totul aparte.
10,56 ore reprezintă perioada necesară planetei pentru a parcurge un an întreg, datorită orbitei sale extrem de strânse în jurul stelei. Această stea, fiind puțin mai mică și mai rece decât Soarele nostru, împreună cu distanța foarte mică dintre planetă și steaua sa – doar o patruzecime din distanța dintre Mercur și Soare – au dus la această perioadă orbitală foarte scurtă.
Condițiile de pe planetă sunt marcate de o latură care primește în mod constant radiații solare, fiind astfel menținută într-o stare de lumină diurnă perpetuă.
În cadrul sistemului nostru solar se observă că planetele mici și puternic încălzite au tendința de a-și pierde învelișurile gazoase inițiale în primele etape ale evoluției lor. TOI-561 b însă, care înconjoară o stea considerabil mai veche decât Soarele, a reușit să-și păstreze atmosfera, în pofida mediului extrem de aspru în care se află.
Există sugestii că densitatea redusă este un indicator al unei compoziții atipice. Aceste caracteristici ridică întrebări despre natura acestei planete.
O posibilă explicație pentru densitatea planetei fiind mai mică decât s-ar fi așteptat ar putea fi prezența unei atmosfere.
Acest fenomen ar putea ajuta la elucidarea acestei enigme.
Densitatea planetei, care este mai mică decât valoarea preconizată, ar putea găsi o explicație în existența unei atmosfere.
Această atmosferă ar reprezenta o posibilă soluție la această enigmă.
Echipa a evaluat mai întâi posibilitatea ca configurația planetei să fie responsabilă pentru rezultatele observate. TOI-561 b ar putea avea un nucleu metalic mai puțin masiv și o înveliș de rocă mai puțin densă decât Pământul, o ipoteză care a fost luată în considerare.
Rezultatele sugerează o asemănare posibilă cu planetele formate în primele etape ale evoluției universului. Compoziția planetei rămâne însă un factor care necesită o explicație suplimentară pentru a înțelege pe deplin observațiile efectuate. Acest mister încă nu a fost elucidat.
Observațiile efectuate cu ajutorul JWST au scos la iveală existența unei atmosfere care până acum era nedetectabilă, datorită temperaturilor înregistrate.
Cercetătorii sugerează că o înveliș atmosferic compact ar putea duce la o mărire a dimensiunii aparente a planetei, reducându-i astfel densitatea.
Măsurătorile temperaturii pe partea diurnă a planetei au fost efectuate cu ajutorul NIRSpec de la JWST, analizând intensitatea radiației infraroșii apropiate emise de planetă.
Utilizând instrumentul NIRSpec de la bordul JWST, cercetătorii au determinat temperatura zonei diurne a planetei prin evaluarea strălucirii sale în infraroșu apropiat.
Când planeta trece în spatele stelei sale, se observă schimbări în lumina sistemului, o abordare similară fiind folosită și în cercetările asupra planetelor din sistemul TRAPPIST-1.
TOI-561 b ar prezenta o temperatură de aproximativ 2.700 de grade Celsius pe partea sa diurnă în absența unei atmosfere.
În mod normal, această valoare ar trebui să atingă aproape 4.900 de grade Fahrenheit fără protecția unei atmosfere.
Rezultatele măsurătorilor au indicat o valoare termică considerabil mai mică, și anume 3.200 de grade Fahrenheit (echivalent cu 1.800 de grade Celsius). Această temperatură, deși încă excesivă, demonstrează cu claritate că energia termică este uniform distribuită pe întreaga suprafață a planetei, datorită unei diferențe care apare în urma acestui proces de redistribuire a căldurii.
O serie de explicații au fost luate în considerare de cercetători pentru a justifica temperatura mai scăzută. Au fost avute în vedere multiple ipoteze de către oamenii de știință.
Deși un ocean superficial în stare lichidă ar putea juca un rol în distribuirea căldurii, în lipsa unei atmosfere, suprafața nocturnă a planetei ar rămâne, probabil, înghețată, ceea ce ar împiedica transferul eficient de căldură. Este posibilă existența unui strat subțire de rocă evaporată; cu toate acestea, acest fenomen nu ar putea asigura singur o răcire suficientă.
Existența unei atmosfere pe o planetă care primește o cantitate imensă de radiație stelară ridică un semn de întrebare fundamental.
Este probabil ca o parte din material să se scurgă în spațiu, dar poate nu atât de repede pe cât ne-am aștepta
. În ciuda acestui fapt, rămân dovezi care sugerează cu insistență prezența unei atmosfere în jurul planetei, ceea ce conduce la o interogare esențială: cum reușește aceasta să păstreze gazul în ciuda expunerii la radiații puternice?
Noul studiu realizat cu ajutorul JWST a dus la ridicarea unor întrebări suplimentare în ceea ce privește exoplanetele.
Rezultatele obținute sunt parte a Programului General de Observatori 3860 al JWST, care a efectuat un studiu amănunțit asupra sistemului pentru o perioadă care a depășit 37 de ore, în intervalul în care planeta a finalizat aproape patru rotații complete pe orbită.
Acum, cercetătorii se concentrează asupra analizei exhaustive a datelor colectate, cu scopul de a cartografia fluctuațiile de temperatură la scară globală și de a descifra în detaliu structura atmosferei acestei planete.
Activitățile actuale reprezintă o parte din lunga tradiție de colaborare dintre Carnegie Science și JWST, care se întinde încă de la primele etape de dezvoltare a JWST și acoperă numeroase serii de observații.
JWST fiind operațional, numeroase echipe de cercetători de la Carnegie au fost conduse în studierea exoplanetelor, galaxiilor și a altor fenomene cosmice diverse, de la începutul activității sale științifice.
COMENTARII / 0