China a dezvăluit până în prezent cele mai complete fotografii ale GJ-11, o dronă de atac de ultimă generație, concepută pentru a pătrunde adânc în teritoriul inamic și a elimina ținte strategice.
B-2 Spirit este comparat cu aparatul, care folosește tehnologie stealth pentru a diminua șansele de detectare radar și poate colabora cu avioane de vânătoare. Statele Unite au testat o tehnologie asemănătoare, însă au renunțat la dezvoltarea unui sistem de atac similar în urmă cu zece ani, potrivit Business Insider, în articolul preluat de Yahoo.
În această săptămână, CCTV a transmis imagini care, pentru prima dată, prezintă detalii semnificative despre construcția dronei Gongji-11, cunoscută și sub denumirea GJ-11.
Citește șiColette Kress: noua șefă interimară NVIDIA și candidatul pentru viitor
Înregistrările arată aparatul atât pe sol, cât și în zbor, furnizând fotografii din numeroase perspective ale compartimentelor dedicate armamentului, senzorilor, trenului de aterizare și structurii generale a aeronavei.
În 2019, GJ-11 a fost prezentată pentru prima dată în lumina publicului, în cadrul unei parade militare desfășurate în Beijing. În 2025, armata chineză a indicat că drona a intrat în serviciul operațional, după ce a divulgat imagini cu aceasta zburând alături de avioane de luptă.
Până acum, însă, multe aspecte tehnice ale dispozitivului rămân necunoscute.
Drona chineză are trăsături similare cu bombardierul american B-2 Spirit.
GJ-11 dispune de o anvergură de aproximativ 14,3 metri și se bazează pe o configurație aerodinamică de tip „aripă zburătoare”, lipsită de coadă.
Aspectul aeromodelului evocă bombardierul strategic american B-2 Spirit, însă dimensiunile și scopurile celor două aeronave diferă.
Designul aeronavei este gândit să minimizeze semnăturile radar, prin îndepărtarea zonelor potențial reflectorizante ale undelor electromagnetice.
Fuselajul și aripile se combină într-o structură aerodinamică unificată, iar marginile aparatului sunt poziționate pentru a diminua reflexiile radar.
Motorul se găsește în interiorul structurii, iar armamentul este depozitat în compartimente interne, astfel încât să nu afecteze proprietățile de stealth.
Imagini recente arată că GJ-11 poartă doi compartimente destinate armamentului, fiecare având trape cu margini zimțate, concepute pentru a diminua detectarea radarului.
Este capabil să provoace atacuri asupra centroarelor de comandă și a sistemelor de apărare antiaeriană.
Conform datelor difuzate de canalul chinez, rolul principal al dronului GJ-11 constă în realizarea de atacuri de precizie asupra țintelor terestre situate în interiorul teritoriului inamic.
În lista țintelor se înscriu centrele de comandă, instalațiile militare fortificate și sistemele de apărare antiaeriană.
Drona poate încărca numeroase bombe ghidate și alte tipuri de muniții de precizie.
Totuși, imaginile difuzate recent nu au dezvăluit modelele exacte de arme pe care aparatul le poate utiliza.
În înregistrările afișate, un alt component evidențiat este senzorul situat în fața dronei.
Conform presei de stat chineze, sistemul în discuție se bazează pe tehnologii electro-optice și infraroșii, fiind comparabil cu cele instalate pe aeronavele de cinci‑a generație, cum ar fi F-35 american și J-20 chinezesc.
Acest dispozitiv ar putea face ca drona să poată efectua și operațiuni de recunoaștere, nu doar să execute atacuri asupra țintelor terestre.
GJ-11 este capabil să participe la operațiuni împreună cu avioanele de vânătoare J-20.
Una dintre trăsăturile esențiale ale dronei este capacitatea de a colabora cu avioane de luptă pilotate.
China planifică să adopte GJ-11, inclusiv în calitate de „loyal wingman”, termen militar care descrie o aeronavă fără pilot capabilă să sprijine un avion de vânătoare în timpul unei misiuni.
Într-o prezentare realizată de televiziunea chineză miercuri, se prevede ca aeronavele pilotate să asigure superioritatea aeriană, în timp ce dronele GJ-11 ar fi îndreptate către obiective terestre de mare valoare.
Avionul J-20, considerat unul dintre cele mai importante aeronave de luptă stealth din arsenalul Chinei, apare în lista de platforme potențiale care ar putea colabora cu drona respectivă.
Încă nu se poate confirma dacă GJ-11 este proiectată pentru a intra direct în lupte aeriene sau pentru a sprijini astfel de confruntări.
În plus, nivelul de independență al sistemului nu este determinat.
În această săptămână, imaginile difuzate prezintă trupe militare ce supraveghează și comandă drona dintr-un centru mobil de comandă.
Într-un alt document video, publicat în ziua de luni, CCTV a arătat două dintre primele femei care comandă drone în cadrul Forțelor Aeriene chineze, în cadrul unei demonstrații de atac cu armament real.
China dezvoltă o versiune marină a dronei stealth.
Beijingul lucrează la o versiune specială pentru operațiunilor navale, numită GJ-21.
autoritățile din China au anunțat în luna octombrie că modelul respectiv a reușit să se desprindă de pe o navă de asalt amfibiu și să se întoarcă la bord.
Armata chineză nu a divulgat, deși, imagini ce să confirmase desfășurarea testului.
Crearea unei astfel de variante ar putea mări opțiunile de aplicare a dronelor stealth în operațiuni maritime.
Statele Unite au dezvoltat o dronă asemănătoare, dar au schimbat direcția programului
Statele Unite au testat tehnologii asemănătoare de mult timp înainte ca GJ-11 să fie prezentată public.
X-47B a constituie una dintre cele avansate inițiative ale Statelor Unite, fiind concepută de Northrop Grumman pentru a sprijini operațiunile Marinei SUA.
Dispozitivul dispunea de o stealth de tip aripă zburătoare și a demonstrat că poate opera de pe portavioane.
În plus, drona X-47B a servit ca platformă pentru verificarea sistemului de alimentare autonomă cu combustibil în timpul zborului.
Marina americană avea planuri inițiale de a crea un model de înlocuire, conceput pentru operațiuni militare.
În 2016, Pentagonul a luat o hotărâre de a schimba traiectoria proiectului, după ce s-au purtat discuții privind necesitatea și cheltuielile asociate unei drone stealth de atac extrem de avansate.
În consecință, proiectul s-a focalizat pe un dispozitiv de reîncărcare aeriană, cunoscut sub denumirea de MQ-25 Stingray, care efectuează realimentarea în aer.
Nu a însemnat că Statele Unite ar fi abandonat dronelor militare, ci că s-a renunțat la conceptul specific de aeronavă de atac.
Americanii în prezent se concentrează pe drone la costuri reduse, capabile să fie fabricate în cantități mari.
Strategia curentă a Washingtonului accentuează crearea de aeronave fără pilot, cunoscute sub numele de Collaborative Combat Aircraft (CCA).
Aceste unități sunt proiectate să funcționeze în paralel cu aeronavele de luptă pilotate, efectuând sarcini de recunoaștere, atac și sprijin.
platformele stealth sunt extrem de scumpe, iar număr mare de unități trebuie să fie produse. Dronăle americane de viitor trebuie să fie fabricate în cantități mari și să aibă un cost suficient de redus, astfel încât pierderea unor aparate în luptă să poată fi acceptată.
În cadrul acestui program se înscrie proiectul dronă Fury, realizat de compania Anduril.
Prin această strategie, Statele Unite intenționează să adopte un număr mai mare de zboruri fără pilot pentru a crește capacitatea de monitorizare și a încărca excesiv sistemele defensive ale adversarilor.
Rusia lucrează la o dronă similară, însă un prototip a dispărut în Ucraina.
În paralel, Rusia dezvoltă o dronă de atac stealth, cunoscută sub numele de Suhoi S-70 Okhotnik-B.
Dispozitivul se bazează pe o configurație comparabilă cu cea a modelului chinezesc GJ-11, însă programul rusesc pare să se afle într-o etapă mai puțin avansată.
2024, un prototip al modelului S-70 a fost distrus de un avion de luptă rusesc deasupra Ucrainei, sub condiții neobișnuite.
Conform analizelor realizate de serviciile de informații occidentale, militarii ruși ar fi pierdut comanda asupra dronei și ar fi ales să o distrugă înainte ca aceasta să ajungă mai departe în teritoriul controlat de Ucraina.
COMENTARII / 0