Cercetătorii găsesc că

Science Alert a raportat un nou studiu în care trei specii de primate ar putea adopta în comunicarea lor forme gramaticale până acum rezervate limbajului uman. În analiza vocalizărilor, cercetătorii au identificat tipare complexe care ar putea modifica perspectiva asupra evoluției limbajului.

Limbajele umane se caracterizează prin complexitate și versatilitate. Acestea ilustrează inteligența noastră, diversitatea culturală și dorința de a înțelege și a fi înțeles.

Căile limbajului pe care le utilizăm par să se conformeze unor modele prestabilite. Elemente minore, încărcate de semnificație gramaticală, se pot încorpora în cadre mai largi ale propozițiilor, generând straturi sofisticate de sintaxă.

Citește șiCând liliecii-vampir devin prieteni apropiați, încep să „vorbească” unul ca celălalt

De mult timp s-a susținut că aceste modele de limbaj, gramatică recursivă supraregulată, ne disting de toate celelalte specii de pe Pământ.

În ciuda scepticismului, numeroase dovezi emergente indică faptul că, cel puțin unele dintre speciile cu care trăim pe această planetă, ar putea adopta strategii gramaticale similare pentru a comunica între ele.

“Prezintă mai multe asemănări cu limbajul uman decât se credea anterior”

O cercetare recentă indică faptul că trei tipuri de primate care nu sunt oameni ar putea, în anumite situații, să aplice gramatică recursivă cu reguli superioare în timpul comunicării prin sunete: marmoseta comună (Callithrix jacchus), maimuța colobus măslinie (Procolobus verus) și bonobo (Pan paniscus).

pentru prima dată demonstrăm că animalele produc secvențe de sunete care pot fi explicate prin gramatici recursive supraregulate și, prin urmare, arată mai multe similitudini cu limbajul uman decât se credea până acum, scrie lingvistul Remo Nitschke din Universitatea din Zürich, împreună cu colegii săi.

Pe platforma de preprinturi bioRxiv a fost lansat studiul, iar până în prezent nu a trecut prin evaluarea clasică a colegilor, însă oferă o perspectivă inițială asupra concluziilor obținute.

Din cauza necunoașterii semnificației componentelor diferite ale comunicării primatelor și a modului în care acestea se interconectează, cercetătorii au aplicat tehnici matematice pentru a examina secvențele de vocalizări.

Au elaborat două modele matematice distincte, destinate examinării înregistrărilor sonore ale discursului uman și ale altor sunete, inclusiv vocalizările primatelor. Fiecare dintre aceste modele a servit la prezicerea succesiunii de sunete, însă s-a bazat pe presupuneri diferite.

Modelul a fost creat pentru a estima evoluția unei succesiuni de vocalizări, bazându-se pe ipoteza că ordinea sunetelor este linară. Această configurație este denumită și gramatică regulată probabilistică.

Modelul suplimentar a fost proiectat să integreze ierarhii „înglobate”, în care poziționarea unor grupuri reduse de sunete în interiorul unei secvențe servește, la rândul ei, la previzionarea următoarei etape. Această arhitectură este denumită gramatică probabilistică independentă de context.

Cele două modele ilustrează câteva dintre diferențele fundamentale dintre gramatica regulată, pe care știm că anumite animale o pot folosi, și gramatica supraregulată, considerată până în prezent exclusiv a oamenilor.

Cercetătorii au început prin a aplica tehnica pe înregistrări realizate de oameni, iar concluziile, conform autorilor, au ratificat că modelele sunt fiabile, cel puțin în contextul acestui studiu.

Aceste constatări permit vizualizarea unor scenarii evolutive diferite.

Când aceleași modele au fost puse în aplicare asupra vocalizărilor primatelor, datele au arătat că sunetele emise de trei specii studiate conțineau componente legate de gramatică supraregulată.

„Aceste rezultate pun sub semnul întrebării ideea că sintaxa a reprezentat tranziția majoră în evoluția hominizilor și deschid perspectiva unor scenarii evolutive alternative”,

autorii menționează.

Totuși, cercetătorii avertizează că încă nu este momentul adecvat pentru a susține cu certitudine că aceste primate aplică gramatică supraregulată în timpul comunicării lor.

Concluziile obținute de cercetare se sprijină pe probabilități și pe modele utilizate pentru a interpreta forma unor șiruri de comunicare ale căror semnificații rămân neclare. Astfel, există șanse ca sunetele să includă tipare supraregulate, însă nu se poate confirma cu absolută certitudine.

„O altă posibilitate este ca aceste grupări să reflecte o structură pur formală, asemănătoare sintaxei muzicii la oameni sau cântecului la animale”

autorii afirmă.

„Pentru a face distincția între aceste posibilități sunt necesare cercetări suplimentare.”

Este necesară efectuarea unor investigații suplimentare pentru a diferenția aceste scenarii.

Seturile de date examinate erau de asemenea de dimensiuni reduse. Prin urmare, se va necesita efectuarea unor studii suplimentare pentru a determina dacă tiparele observate rămân constante atunci când se analizează volume mai mari de vocalizări produse de acești primate.

„În pofida acestor limitări, este clar că perspectiva tradițională trebuie revizuită: unele părți ale secvențelor de vocalizări ale primatelor non-umane sunt, de fapt, cel mai probabil generate de gramatici supraregulate”, adaugă autorii.

Descoperirea ar putea însemna că, din perspectiva limbajului, diferențele dintre oameni și rudele noastre primate sunt mai mici decât se credea.

„Absența capacității supraregulate a fost considerată mult timp cea mai importantă linie de demarcație în evoluția homininilor”

Nitschke și echipa sa au concluzionat.

„Rezultatele noastre reconfigurează direcția cercetărilor privind evoluția limbajului: dacă nu sintaxa, atunci cără pasul esențial care a permis evoluția limbajului pornind de la un sistem de comunicare asemănător celui al primatelor?”