Impozitele și „inteligența” fiscală: Cum a ajuns statul să favorizeze eludarea legii

În urma unui studiu exhaustiv privind sistemul de impozitare a veniturilor în România, se desprinde o concluzie deosebit de interesantă: cadrul fiscal actual nu vizează impozitarea venitului în sine, ci mai degrabă structura juridică a acestuia. Acest fenomen explică de ce angajați cu responsabilități similare și venituri comparabile suportă sarcini fiscale complet divergente. Mai mult, această situație nu constituie un caz izolat, ci mai degrabă regula generală.

Potrivit expertului în fiscalitate Gabriel Biriș, studiul realizat relevă că nivelul impozitelor ar trebui să fie direct proporțional cu mărimea venitului, indiferent de structura juridică adoptată. Fundamentul oricărui sistem fiscal eficient este reprezentat de echitatea orizontală, care prevede că persoanele cu venituri similare ar trebui să suporte aceeași povară fiscală. Acest principiu este recunoscut și aplicat în mod unanim de statele membre ale OCDE și Uniunii Europene, după cum afirmă Biriș:

Acest principiu – echitatea orizontală – este fundamentul oricărui sistem fiscal funcțional și este consacrat în practica unanimă a statelor membre ale OCDE și ale Uniunii Europene.

Citește șiPostarea obraznică a Lufthansa care a strâns 15 milioane de vizualizări și a dat naștere unor ample dezbateri: „Are clientul întotdeauna dreptate?!”

Ceea ce îi diferențiază pe angajații cu câștiguri asemănătoare în ceea ce privește impozitele este magnitudinea diferențelor de taxare. Dimensiunile acestor discrepanțe sunt destul de semnificative.

În România, se înregistrează o discrepanță considerabilă în ceea ce privește povara fiscală totală, aceasta putând ajunge la un raport de 7:1 pentru venituri similare, potrivit analizei. Acest fenomen scoate în evidență o realitate fiscală complexă.

Conform datelor, un angajat cu un venit lunar brut de 10.000 lei suportă o povară fiscală cumulată 41,5% din venitul său brut, incluzând impozitul pe venit, contribuția de asigurări sociale (CAS) și contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS).

• Pentru un salariat cu un venit brut lunar de 10.000 lei, povara fiscală totală este de 41,5%.
• În comparație, o persoană cu venituri similare, dar obținute prin drepturi de proprietate intelectuală, suportă o povară fiscală de aproximativ 6%, ceea ce înseamnă o diferență de 35,5 puncte procentuale.
• Un asociat unic al unei microîntreprinderi cu o cifră de afaceri anuală de 120.000 lei și cheltuieli minime efective se confruntă cu o povară fiscală efectivă de 1–3%.
• un contribuabil cu venituri identice, structurate prin drepturi de proprietate intelectuală, suportă o sarcină fiscală totală de aproximativ 6%. Diferența este de 35,5 puncte procentuale – sarcina fiscală pe salariu este de aproape 7 ori mai mare decât cea pe venitul din drepturi de autor
• un asociat unic al unei microîntreprinderi cu cifra de afaceri de 120.000 lei pe an și cheltuieli reale minime poate ajunge la o sarcină fiscală efectivă de 1–3%. (a se vedea analiza datelor privind microîntreprinderile de la secțiunea 2.3.1, Tabelul 6, din care rezultă că 40,7% din microîntreprinderi declară pierderi comparabile cu cifra de afaceri)

„Optimizarea sarcinii fiscale devine un obiectiv rațional atunci când sistemul fiscal se bazează pe structura juridică a venitului, și nu pe valoarea acestuia”, afirmă Biriș.

„Aceste diferențe reflectă exclusiv forma juridică sub care venitul este structurat – formă pe care contribuabilul o poate alege și modifica pentru a beneficia de o sarcină fiscală mai mică, lucru, de altfel, firesc.  Într-un sistem în care sarcina fiscală depinde nu de cât câștigi, ci de cum te organizezi juridic, stimulentul rațional nu este conformarea, ci optimizarea”

becametitle alternative

Vorbind despre sistemul fiscal, Biriș subliniază că organizarea juridică a venitului are un impact semnificativ asupra sarcinii fiscale.

„Într-un sistem în care sarcina fiscală este condiționată de structura juridică și nu de valoarea venitului, optimizarea devine o strategie rațională”, explică Biriș.

became

Biriș consideră că sistemul fiscal actual încurajează optimizarea sarcinii fiscale prin alegerea formei juridice a venitului.

Rewritten to

Atunci cand se bazează pe structura juridică a venitului Biriș spune „optimizarea devine o strategie rațională ”.

NO becametitle alternative II

„Aceste diferențe reflectă exclusiv forma juridică sub care venitul este structurat – formă pe care contribuabilul o poate alege și modifica pentru a beneficia de o sarcină fiscală mai mică, lucru, de altfel, firesc. Într-un sistem în care sarcina fiscală depinde nu de cât câștigi, ci de cum te organizezi juridic, stimulentul rațional nu este conformarea, ci optimizarea ”, Biriș .

Statisticile recente arată că 72% dintre persoanele fizice autorizate au declarat venituri medii nete de 380 lei/lună, valoare care se situează sub pragul de sărăcie pentru activitățile prestate de profesioniști, precum consultanți, specialiști IT, arhitecți și contabili.

• Pentru 72% dintre persoanele fizice autorizate, veniturile medii nete lunare sunt de 380 lei, sub nivelul minim necesar pentru a evita sărăcia.
• În cazul a 82% dintre proprietarii care raportează venituri din închiriere, veniturile medii lunare sunt de aproximativ 160 euro, într-un context în care chiria medie pentru un apartament cu două camere în București depășește 500 euro.
• Conform datelor, 40,7% din totalul 702.691 de microîntreprinderi cu o cifră de afaceri sub 100.000 euro înregistrează pierderi echivalente cu cifra de afaceri, ceea ce implică cheltuieli duble față de venituri; o situație imposibilă matematic pentru o companie funcțională fără o componentă considerabilă de cheltuieli personale ale asociatului, potrivit datelor din 2024 analizate de Gabriel Biriș.
• 72% dintre persoanele fizice autorizate declară venituri medii nete de 380 lei/lună — sub nivelul pragului de sărăcie, pentru activități prestate de profesioniști (consultanți, IT-iști, arhitecți, contabili). 

Se înregistrează o carență financiară persistentă în ceea ce privește veniturile statului.

Conform analizei, un sistem fiscal ineficient și fragmentat a dat naștere unui anumit tip de contribuabili, care reacționează la stimulentele oferite, iar rezultatul este o carență cronică de venituri pentru buget: aceste cifre demonstrează acest fenomen.

Țara noastră înregistrează o pondere a veniturilor fiscale totale în PIB de circa 27,3%, ocupând locul al doilea de la coadă în cadrul Uniunii Europene, fiind cu aproape 14 puncte procentuale sub media comunitară de 41,2%.

Țara noastră suportă, în ceea ce privește veniturile din muncă, una dintre cele mai mari poveri fiscale din cadrul Uniunii Europene, 29,9% din salariul brut fiind alocat pentru contribuții sociale, cele mai mari suportate de către angajați la nivelul UE, potrivit datelor din OECD Taxing Wages 2025.

Se pare că deficitul de colectare nu poate fi atribuit unor cote de impozitare reduse. Procesul de eroziune a bazei de impunere are loc în mod sistematic, drept urmare a multiplicării regimurilor fiscale, a practicilor de arbitraj între diversele forme juridice, a acordării de scutiri și excepții fără o evaluare prealabilă a impactului și a retragerii acestora fără a se institui o perioadă de tranziție, precum și a unei instabilități legislative care îngreunează conformarea voluntară, considerată a fi piatra de temelie a oricărui sistem fiscal contemporan.

Într-un anumit context, limita superioară a sumei utilizate pentru calcularea CAS a fost plafonată.

Studiul propune o reformă care vizează limitarea sumei utilizate pentru calcularea CAS la veniturile obținute din muncă. În cazul veniturilor din salarii și a celor asimilate salariilor, propunerea este ca baza de calcul a CAS să fie egală cu valoarea minimă dintre salariul brut și o anumită limită. În ceea ce privește veniturile provenite din drepturile de proprietate intelectuală, se consideră că o deducere de 20% din venitul brut este justificată pentru a acoperi anumite cheltuieli aferente activității.

„Deducerea de 40% poate fi considerată rezonabilă doar pentru lucrările de artă monumentală, așa cum a fost cazul până în anul 2018”

, se menționează în document.

În ceea ce privește veniturile obținute din activitățile desfășurate în mod independent, fundamentul calculului ar trebui să fie reprezentat de venitul net determinat pe baza informațiilor furnizate de contabilitatea în partidă simplă. 2019 rămâne anul în care normele de venit au fost ultima oară ajustate, iar inflația ar trebui să fie un factor cheie în reevaluarea lor. Se sugerează menținerea impozitării pe baza normelor de venit exclusiv pentru veniturile provenite din activitățile agricole, toate celelalte fiind obligate să utilizeze calculul venitului net. Autorul studiului recomandă ca această abordare să fie menținută, cu excepția activităților agricole, unde se impune păstrarea normelor de venit, dar cu o reevaluare periodică.

În cazul câștigurilor provenite din acorduri sportive, fundamentul calculului ar trebui să constituie veniturile brute obținute conform contractului. Sportivii profesioniști sunt considerați, în esență, salariați ai cluburilor în cadrul cărora își desfășoară activitatea, după cum se menționează în document.

„Sportivii profesioniști sunt practic angajați ai cluburilor unde își desfășoară activitatea”

Se discută despre o inițiativă legislativă care vizează impozitarea pensiilor, însă detaliile acesteia sunt încă puțin cunoscute.

O soluție tehnică inovatoare este sugerată de Biriș: Pilonul I și Pilonul II ale pensiilor ar trebui să fie tratate distinct și impozitate în mod diferit.

Se sugerează o abordare distinctă pentru contribuțiile la Pilonul I și Pilonul II din sistemul de pensii. Contribuția la Pilonul I se determină pe baza unui venit plafonat, în timp ce contribuția la Pilonul II se calculează pe baza venitului brut total, fără limite de plafonare. Această strategie are drept scop protejarea sustenabilității Pilonului I prin plafonare, fără a compromite creșterea economiilor în cadrul Pilonului II, care reprezintă singurul mijloc de economisire pe termen lung la dispoziția majorității populației din România. În esență, contribuțiile la Pilonul II vor continua să se bazeze pe veniturile brute integrale, nefăcând obiectul unor plafoane, deoarece acestea sunt alimentate într-un cont individual și nu implică obligații financiare pentru stat. Prin urmare, nu există motive pentru aplicarea unor limite de plafonare.

În realitate, acest mecanism constituie un standard în Europa: Germania permite funcționarea liberă a contribuțiilor la pensiile ocupaționale private, fără a fi condiționate de limita superioară a contribuțiilor publice. În Suedia, un procent de 2,5% din venit este alocat pentru premiepension, iar pensia suplimentară oferită de angajator compensează printr-un aport adițional care poate ajunge la 30% din veniturile care depășesc pragul stabilit.

De asemenea, raportul prezintă și alte sugestii, printre care schimbări legislative care să prevină fenomenele de evitare a fiscalității.

Schimbările propuse în sistemul fiscal includ următoarele aspecte:

• Implementarea unui mecanism de impozitare a dividendelor care să ia în considerare impozitul pe profit achitat de compania care distribuie dividendele, prin deducerea impozitului pe profit din impozitul pe dividende;
• Introducerea unor reglementări de tip CFC Rules concentrate pe UBO (OCDE), prin asimilarea profiturilor nedistribuite ale companiilor situate în jurisdicții cu fiscalitate redusă (paradisuri fiscale), cu scopul de a descuraja acumularea de fonduri neimpozitate în astfel de entități, care sunt rareori distribuite ca dividende către UBO rezidenți în România, ci mai degrabă utilizate pentru achiziții imobiliare în străinătate sau pentru cheltuieli personale;
• Asimilarea veniturilor obținute din lichidarea unei persoane juridice cu veniturile din dividende.
  

  „Considerăm că nu există niciun motiv pentru impozitarea diferită a celor două tipuri de venituri”

  , afirmă autorul analizei;

• Asimilarea tuturor cheltuielilor efectuate de companie în beneficiul asociaților cu veniturile din dividende, în special în contextul implementării sistemelor RO e-Factura și RO e Case de marcat fiscale.

În situația în care procentul impozitului pe profit efectiv achitat de societatea care distribuie fondurile sau de sucursalele acesteia de la care se colectează dividendele este de 16%, valoarea impozitului pe dividende pe care trebuie să o achite acționarul este zero.

În situația în care impozitul pe profitul real este inferior valorii de 16%, caz în care veniturile neimpozabile au un impact semnificativ, suma rămasă de achitat pentru a atinge 16% este considerată impozit pe dividende.

Considerăm că veniturile din pensii au natura unor venituri compensatorii, generate de contribuțiile la sistemul de asigurări sociale plătite pe perioada activității profesionale. CAS, fiind o sursă de finanțare a pensiilor, a avut și are un caracter deductibil în procesul de calcul al impozitului pe venit, ceea ce înseamnă că nu a suportat impozitare la momentul contribuției. În acest context, ni se pare absolut justificată supunerea pensiilor la impozitare în aceleași parametri în care au fost impozitate veniturile din care s-au achitat contribuțiile la sistemul de asigurări sociale, inclusiv referitor la plata CASS.

Se consideră că 3.000 lei/lună reprezintă o valoare care nu are justificare economică și nici morală în ceea ce privește calculul bazei de contribuție pentru asigurări sociale de stat, astfel încât se propune abolirea acestei limite și adoptarea unei deduceri progresive analoage cu cea utilizată la determinarea impozitului pe veniturile din muncă.

Nu sugerăm instituirea unei impozitări a pensiilor, ci mai degrabă înlocuirea unui prag static și nejustificat cu o schemă de deducere progresivă, care să ofere o protecție superioară pentru pensiile de valoare redusă

, susțin autorii studiului, Gabriel Biriș, într-o analiză remisă.