În era actuală a fluxului rapid de informații prin intermediul platformelor de socializare online și al transmisiunilor în direct la televizor, devine extrem de dificil de conceput cum o tragedie cu consecințe devastatoare, soldată cu zeci de morți și mii de îmbolnăviri pe termen lung, a putut fi ținută ascunsă aproape trei zile de ochii publicului.
Acest eveniment a avut loc într-un timp în care știrile se propagă cu o viteză fără precedent.
Acum patru decenii, Cernobîl a fost scena unui eveniment care a lăsat o urmă de durată.
Documente de arhivă și o cronologie detaliată au fost prezentate jurnaliștilor, într-un cadru organizat de CNCAN la CIPRIERN, vineri.
În cadrul acestui eveniment, intitulat „Cernobîl 40: De la accident la lecții operaționale pentru comunicarea în criză”, au fost discutate învățămintele trase după acest incident.
Au trecut patru decenii de la producerea unui eveniment care a rămas grav în memoria colectivă. În acest răstimp, au fost înregistrate numeroase fapte și reacții care au modelat modul în care societatea a perceput și gestionat consecințele. O privire retrospectivă asupra
Citește șiAnaliză Tehnologia care schimbă războiul: Lecțiile operațiunii „Vivaldi”. De ce Europa ar trebui să fie îngrijorată
cronologiei evenimentelor
oferă posibilitatea de a înțelege mai bine evoluția și impactul acestora.
La 26 aprilie 1986, într-un interval orar de 01:23, o detonare de proporții a avut loc la unul dintre reactoarele centralei atomice Cernobîl, eveniment care s-a desfășurat într-un timp extrem de scurt, însă abia după o perioadă de aproximativ 65 de ore populația a fost informată oficial despre cele întâmplate.
Conform datelor oficiale, bilanțul tragic include 31 de decese directe și un număr estimat de 5.000 de cazuri de cancer care au fost asociate cu acest eveniment, pe lângă cea mai ridicată incidență a tulburărilor de stres post-traumatic.
Timp de aproape trei zile, locuitorii din regiunea învecinată centralei și din întreaga Europă au rămas în ignoranță, primele avertismente fiind declanșate în afara URSS. 28 aprilie dimineața a marcat momentul în care Suedia a înregistrat radiații excepționale, bănuiind că un incident nuclear a avut loc în URSS.
Abia după 65 de ore de la eveniment, 28 aprilie seara, oficialii sovietici au divulgat informații despre incident, printr-un scurt anunț de 20 de secunde, lipsit însă de detalii suplimentare.
Reacția a fost una de nedumerire atunci când vestea a ajuns la familia Ceaușescu, după cum relatează Elena Ceaușescu:
„Nu se poate așa ceva!”
Această afirmație Elena Ceaușescu a făcut-o în urma evenimentului.
La 30 aprilie, o notă confidențială de la Ministerul Apărării Naționale a ajuns în posesia lui Nicolae Ceaușescu, secretarul general al partidului, după care, la data de 1 mai, Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R., adică „conducerea de partid și de stat”, s-a reunit pentru a discuta situația.
Pe 1 mai, într-o ședință crucială, la care au participat oficiali de rang înalt, s-a discutat pentru prima dată despre posibilitatea informării populației, după ce nu s-a primit nicio notificare de la Moscova, nici de la experți și nici prin canale de partid, potrivit stenogramei furnizate de către reprezentanții CNCAN. Șeful statului a ordonat ca populația să fie informată de urgență, în cel mai scurt timp posibil, prin intermediul celui mai apropiat jurnal televizat.
În cadrul unei reuniuni desfășurate pe 1 mai, Elena Ceaușescu a exprimat anumite îngrijorări, întrebându-se dacă situația a rămas neschimbată, respectiv dacă fenomenul de ardere persistă.
„Să știm dacă mai arde în continuare, care este situația”, „Trebuie să spunem că au apărut și la noi radiații, și vrem să știm de facem. Nu se poate așa!”,
a declarat ea, subliniind necesitatea de a lua măsuri adecvate în contextul apariției radiațiilor și a incertitudinii privind răspunsul adecvat.
La încheierea reuniunii, aceasta a adus în discuție o potențială soluție, care a fost ulterior pusă în practică, după cum relatează cei care făceau parte din sistemul educațional în perioada imediat următoare accidentului tehnic, chiar dacă experții nu îi confirmă neapărat eficacitatea după producerea evenimentului:
„Trebuie să îmi pregătiți o documentație, ca să știm precis cu ce pot fi combătute unele substanțe, spre exemplu: iodul. Asta ca să putem lua măsurile necesare, să acționăm rapid”
.
În prezent, intervalul de timp necesar pentru a răspunde situațiilor de urgență nu a fost încă stabilit. În ciuda acestui fapt, experții consideră că timpul de reacție al autorităților în cazul unui nou incident similar cu cel de la Cernobîl ar trebui să fie extrem de scurt. În legătură cu familia Ceaușescu,
„Nu există informații disponibile”
a declarat un purtător de cuvânt. De asemenea, au trecut 40 de ani de la incident și încă se analizează lecțiile învățate din acea tragedie.
La patru decenii de la eveniment, strategiile de răspuns ale oficialilor români prevăd un termen de comunicare în situații de urgență radiologică sau nucleară de numai o jumătate de oră de la momentul declanșării.
Nu se specifică aici textul original deoarece nu există unul
Acest interval de timp a fost stabilit după ieșirea dintr-un regim dictatorial și reflectă eforturile de îmbunătățire a gestionării situațiilor de urgență.
Acest termen reprezintă o perioadă 130 de ori mai mică decât cea promisă de Moscova în urmă cu patru decenii.
Experiența tragicului accident de la Cernobîl a oferit învățăminte extrem de valoroase, care au contribuit semnificativ la consolidarea capacităților de comunicare publică, sporirea eficacității organismelor de reglementare și îmbunătățirea securității nucleare pentru toate instalațiile, a subliniat Cantemir Marian Ciurea-Ercău, președintele CNCAN, cu ocazia inaugurării unui atelier de lucru desfășurat în ziua de vineri.
Numeroase acțiuni au fost întreprinse pentru a preveni repetarea unor evenimente și erori de proiectare similare celor de la Cernobîl, a declarat președintele instituției, în urma incidentului nuclear din urmă cu 40 de ani.
„O serie de măsuri au fost luate astfel încât evenimente similare şi erori de proiectare, cum au fost cele de la Cernobîl să nu mai aibă loc la nicio instalaţie nucleară, nu doar în România, cât şi la nivel internaţional. Au fost actualizate standarde de securitate nucleară, au fost îmbunătăţite proceduri de răspuns la urgenţă, capabilităţi de răspuns ale autorităţilor de reglementare în situaţii de criză, convenţii de notificare rapidă ale evenimentelor potenţiale, consecinţe asupra altor state. Toate acestea au condus la un nivel de securitate nucleară mai îmbunătăţit şi la protecţia populaţiei pentru asemenea evenimente, astfel încât consecinţe asupra sănătăţii de genul celor care au avut loc acum 40 de ani la Cernobîl să nu mai aibă loc”,
Această declarație subliniază eforturile comunității internaționale de a consolida securitatea nucleară și protecția populației în fața unor potențiale dezastre nucleare.
Comunicarea deficitară are potențialul de a transforma o percepție în realitate operațională, o concluzie esențială trasă după dezastrul de la Cernobîl, care a fost subiectul discuțiilor purtate la București.
În cadrul strategiei sale de comunicare cu jurnaliștii, considerați parteneri cheie în gestionarea crizelor, CNCAN are obligația de a difuza în termen de jumătate de oră un prim anunț privind situația de urgență pe site-ul oficial al instituției (www.cncan.ro).
Centrul Național de Conducere și Coordonare a Intervenției încă nu a fost activat, situația fiind gestionată de CNCAN care are rolul de a asigura coordonarea comunicării publice. În acest context, cetățenii primesc primele informații exacte chiar de la această entitate, CNCAN fiind singurul canal oficial care diseminează informațiile corecte până la momentul activării Centrului Național.
În situația declarării unei urgențe generale, CNCCI este activat, iar procesul de comunicare publică este gestionat de CNSU prin intermediul structurii CICP – Centrul de Informare și Comunicare Publică, care funcționează în cadrul CNCCI.
Reacția oamenilor în situații de criză depinde mai mult de înțelegerea lor asupra evenimentelor decât de riscul în sine. „Oamenii nu reacționează la risc, ci la ceea ce înțeleg că se întâmplă”.
Cu ocazia evenimentului „Cernobîl 40: De la accident la lecții operaționale pentru comunicarea în criză”, desfășurat în ajunul comemorării, a fost subliniată o concluzie cheie: în situații de criză nucleară ori radiologică, procesul de comunicare a informației are un impact direct asupra percepției riscului, a reacțiilor populației și a capacității de răspuns a instituțiilor.
Oficialii avertizează că repercusiunile unui asemenea incident depășesc cadrul tehnic, având implicații profunde asupra societății și mijloacelor de comunicare. În primele ore, deficiența informativă a creat un vid care a stimulat incertitudinea, a amplificat zvonurile și a favorizat pierderea controlului asupra imaginii publice.
În cadrul exercițiilor internaționale de mari dimensiuni, precum ConvEx-3, sunt integrate și validate lecțiile învățate, evaluându-se eficiența comunicării ca funcție esențială a răspunsului. Coerența mesajelor între instituții, capacitatea de reacție în timp real la presiunile exercitate de mass-media și administrarea fluxurilor de informații sunt aspecte critice care influențează stabilitatea și încrederea publică.
Potrivit experților, Petre Min, șef al Pregătirii și Răspunsului în Situații de Urgență la CNCAN, a afirmat că
„Comunicarea nu este doar un instrument de informare, ci o componentă a răspunsului în situații de urgență”
.
Luciana-Elena Petrescu, lider al capitolului România al Asociației Europene a Directorilor de Comunicare (EACD), a accentuat la rândul său că oamenii nu sunt influențați de riscul în sine, ci de informațiile clare despre situație, adăugând că
„în lipsa unei comunicări clare și rapide, percepția devine realitate operațională”
.
Evenimentul, care a cuprins și o demonstrație practică de simulare, transmite un mesaj fundamental diferit comparativ cu cel de acum patru decenii: în situații de criză, realitatea este modelată de felul în care se comunică, și nu invers.
Acum 40 de ani, un mesaj similar a fost vehiculat, însă de această dată, comunicarea a devenit un factor definitoriu în gestionarea crizei.
Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare are atribuții de autoritate națională în ceea ce privește securitatea nucleară și radiologică. Gestionarea situațiilor de urgență în România, precum și reglementarea și controlul în domeniu sunt de competența acestei instituții.
CIPRIERN reprezintă organismul de specialitate din cadrul CNCAN care conduce activitățile de pregătire și oferă suport în gestionarea situațiilor critice cu impact nuclear și radiologic. Acest centru organizează sesiuni de instruire, desfășoară exerciții de pregătire și facilitează dialogul public, garantând astfel o reacție unitară și o diseminare promptă și credibilă de informații către populație.
COMENTARII / 0