Coiful de la Coțofenești readus în atenție la un muzeu din România

Începând din 22 aprilie, Muzeul Național de Istorie a României găzduiește, pe o perioadă de zece zile, Coiful de la Coțofenești și două brățări dacice din aur recuperate în urma unui furt în Olanda. Acestea sunt expuse la parter, în cadrul programului standard al muzeului, contra cost. În prima zi de expunere, numărul de vizitatori a fost redus, însă cei prezenți au manifestat o deosebită entuziasm.

Toată lumea vrea direct la el

, a remarcat o angajată a muzeului. Piesele de tezaur au fost amplasate într-o sală de la parter, care încă nu a fost renovată și prezintă multiple deficiențe.

Citește șiÎn Turnul Sfatului din Sibiu a fost descoperită o capsulă a timpului, ascunsă în acoperiș / Conține mai multe documente, aparent vechi de peste 100 de ani

În jurul orei 11, cu câteva minute înainte de ora exactă, atmosfera în fața Muzeului Național de Istorie a României era una liniștită, fără aglomerări de oameni. Vizitatorii începeau să intre, în grupuri mici de doi sau trei, în timp ce unii dintre ei păreau să aibă o idee clară despre ceea ce

caută

în interior.

Obiectele de patrimoniu coiful de la Coțofenești și cele două brățări dacice din aur au devenit accesibile publicului pentru prima dată de azi, după ce au fost recuperate de către autorități în urma furtului din Muzeul Drents din Olanda.

Marți seara au fost aduse în țară și urmează să fie expuse aici timp de zece zile, termenul limită fiind 3 mai.

Prețul unui bilet de intrare pentru publicul adult este de 32 de lei, sumă care include posibilitatea de a vizita toate expozițiile disponibile, printre care și cele din cadrul Tezaurului istoric. Există însă și tarife reduse, precum cel pentru seniori, care este de 16 lei, în timp ce elevii și studenții beneficiază de un bilet la preț redus de 8 lei. Muzeul își deschide porțile pentru vizitatori în zilele de miercuri până sâmbătă, în intervalul orar 10:00 – 18.00, potrivit programului obișnuit de funcționare.

Au fost ridicate întrebări publice privind autenticitatea exponatelor, însă reprezentanții muzeului au negat aceste afirmații, garantând că piesele au fost supuse unei verificări amănunțite, inclusiv unei analize microscopice. Ulterior celor zece zile de prezentare publică, exponatele urmează să fie supuse unor lucrări de restaurare, însă autoritățile nu au comunicat până în prezent o perioadă clară pentru finalizarea acestui proces.

În urma recentelor evenimente, tezaurul a devenit din nou subiect de interes. O angajată a muzeului a remarcat că „Toată lumea vrea direct la el”, expoziția fiind acum mai atractivă ca niciodată.

„Toată lumea mă întreabă de artefacte”

a declarat ea, confirmând interesul crescut al publicului.

În imediata apropiere a intrării, mai multe aparate automate de procesare a biletelor realizează tranzacții rapide cu cardul. Timpul de așteptare al vizitatorilor este considerabil redus. O angajată a muzeului afirmă, după ce îi cer să mă ghideze:

„O să fac 20.000 de pași azi”

. Ea adaugă că toată lumea are o curiozitate deosebită pentru artefacte și

„toată lumea vrea direct la el”

, după care ne propune să o urmărim.

Obiectele de valoare deosebită se află într-o poziție ușor accesibilă, fiind așezate într-o încăpere de la parter, într-o expoziție de sticlă, pe fundal alb. Iluminarea lor uniformă permite o vizualizare clară din multiple unghiuri.

În momentul în care oamenii se află în fața expoziției, atenția lor se concentrează puternic asupra obiectului expus. Unii vizitatori își schimbă poziția corpului pentru a obține o perspectivă mai bună, în timp ce alții își capturează imaginea cu dispozitivele personale. Conversațiile desfășurate în tonuri scăzute se referă la modul în care piesa a suportat un anumit eveniment. Pe de altă parte, anumite persoane par să se simtă incomode din cauza prezenței echipelor de reportaj și aleg să păstreze o distanță, observând obiectul de departe.

Într-o perioadă marcată de schimbări și transformări, un mesaj puternic a fost transmis, subliniind importanța recunoașterii valorilor naționale. „Să treacă de pojghița asta naționalistă și oamenii să priceapă ce eram” reprezintă o chemare la înțelegere și apreciere a moștenirii culturale și istorice. Acest îndemn a fost lansat într-un context în care oamenii sunt încurajați să privească dincolo de granițele și prejudecățile naționaliste, pentru a înțelege cu adevărat ceea ce a reprezentat și ceea ce înseamnă această moștenire.

La vârsta de 45 de ani, Rareș, un profesionist în domeniul IT, a călătorit special pentru a reîntrona în contact cu coiful, pe care îl admira deja de la vizitele sale precedente. Este o piesă care îi captivează atenția datorită motivelor sale unice, care îi reamintesc de stilul asirian și de creaturi fantastice care nu sunt native acestei regiuni. El menționează că a fost dintotdeauna interesat de modul în care coiful este prezentat și de detaliile care pot fi observate de la o distanță apropiată.

„E fascinant pentru mine. Are niște motive care par asiriene, animale fantastice nu prea de pe aici.”

În plus, el a remarcat că piesa este de obicei expusă orizontal și că, deși prezintă unele deteriorări, este realizată din aur, un material care poate fi reparat cu ușurință datorită proprietăților sale fizice.

„Eu sunt pasionat de istorie și de detalii și am observat că e tot timpul prezentat orizontal. Am văzut că e destul de lovit, dar e aur, aurul se repară, e moale, avem experți.”

Un eșec total din partea ambelor țări este ilustrat de faptul că obiectul a fost furat, declară bărbatul. Pe de altă parte, recuperarea sa, în condițiile în care existau șanse mari ca acesta să fie topit și vândut rapid pe piața neagră, constituie un lucru extrem de pozitiv.

În ceea ce privește pedepsirea celor vinovați, atitudinea sa devine mai fermă. Consideră că nu ar trebui să existe toleranță pentru cei implicați în astfel de infracțiuni, însă salută acțiunea autorităților olandeze care au luat măsuri în acest sens. Această apreciere vine în contrast cu modul în care, în România, nu am reușit să recuperăm anumite tablouri care au fost distruse de grupuri infracționale locale din Brăila. Faptul că se referă la furtul din 2012 de la Kunsthal Rotterdam demonstrează că mai multe picturi celebre au fost sustrase de o rețea de persoane de naționalitate română și, conform investigațiilor, au fost ulterior distruse, nemaiputând fi recuperate niciodată.

Se crede că evenimentul furtului coifului de la Coțofenești și a trei brățări dacice a reușit să captiveze atenția publicului în legătură cu aceste tezaure, însă Rareș își exprimă speranța că impactul va fi mult mai profund, „să stârnească mult mai mult, să treacă de pojghița asta naționalistă și oamenii să priceapă ce eram, cum făceam lucrurile, să-și cunoască cu adevărat istoria.” Accentul este pus pe înțelegerea profundă a istoriei.

Un simbol spiritual al națiunii românești a fost readus în atenția publicului. Importanța acestui simbol a fost reiterată în urma evenimentelor recente.

„Toată lumea vrea direct la el”

, a declarat o persoană care lucrează în domeniul respectiv. Această declarație a fost făcută în legătură cu Coiful de la Coțofenești, care acum este expus din nou într-un muzeu din România.

O femeie în vârstă de 56 de ani a stat mai mult timp în fața expoziției. Ea menționează că deși a venit acum, are intenția de a reveni după ce obiectul va fi restaurat.

„Cred că trebuie să-l vedem din nou după ce va fi restaurat. Ne-am grăbit cu toții să-l vedem acum, pentru că ne-am bucurat foarte mult că a fost recuperat. Dar ca simbol spiritual pentru țara noastră, așa bolnăvior așezat pe o pernă și turtit, te doare inima… Dar e bine că e în țară.”

Un vizitator a sosit cu o motivație care depășește simpla curiozitate pentru coiful de la Coțofenești. Acesta a mărturisit că dorea să admire și alte exponate similare care sunt prezentate acum în cadrul muzeului. Expoziția găzduiește o colecție valoroasă, după cum afirmă angajata:

„Știți că au fost descoperite cinci coifuri princiare geto-dace și patru dintre ele pot fi văzute acum aici, ceea ce e un lucru rar.”

Consideră că obiectele de patrimoniu ar trebui să fie păstrate în țară, afirmând:

„După mine, patrimoniul nostru nu ar mai trebui să plece de aici. Adică părerea mea este că ar trebui să fie ca la British Museum și să se investească în muzeistica de aici. Și să vină lumea să le vadă aici.”

Opinia sa este că muzeele românești ar trebui să primească investiții pentru a atrage vizitatori și a păstra exponatele în țară.

Consideră expoziția itinerantă cu piese geto-dace, reunite din șaptesprezece muzee de istorie din țară, ca fiind un fenomen inedit și neobișnuit.

„Mie mi s-a părut foarte straniu că acea expoziție cu exponate geto-dace, adunate din șaptesprezece muzee de istorie ale noastre, a fost expoziție itinerantă. Dar noi nu am văzut-o în țară în această formă. Ar trebui să fie făcute aceste expoziții în primul rând în țară.”

Această situație a ridicat întrebări legate de prioritățile expoziționale și de accesul publicului român la astfel de tezaure culturale.

O persoană a remarcat că ar fi fost o ocazie irosită dacă nu ar fi intrat să viziteze locul.

În timp ce se deplasa prin zonă, Florian Țurlete, un jurist în vârstă de 58 de ani, a poposit pentru puțin timp la muzeu. Nu a vrut să treacă pe lângă fără să arunce o privire, după cum spune:

„Era păcat efectiv să trec pe aici fără să intru, știți cum e, stăm prost cu timpul. Mi-am făcut timp 10 minute.”

Istoria a continuat să-l fascineze, chiar dacă nu se știe dacă a mai avut ocazia să o exploreze anterior. O atenție deosebită a acordat pieselor expuse, printre care coiful și brățările, care i-au captat interesul în mod deosebit. Tehnica de prelucrare acestor obiecte antice l-a uimit, remarcând că:

„Sunt fabuloase. Dacă te uiți la tehnica de prelucrare pentru timpurile acelea, lăsând la o parte cantitatea de aur… modul în care au fost confecționate pare foarte avansat.”

Reacția sa la evenimentul furtului este una destul de calmă:

„Important e că le-am recuperat. S-a mai furat și din muzee mai mari”

,
afirmă el, schimbând perspectiva asupra situației.
Obiectele, în opinia sa, ar trebui să fie în continuare prezentate publicului,
inclusiv în afara granițelor țării:

„ar fi o prostie să le ținem închise, sigur că ele trebuie expuse, atât la noi cât și în străinătate, dar supravegheate, cum trebuie”

.

În apropierea expoziției a sosit și un grup de membri ai personalului muzeului. Ei nu au interacționat cu reporterii, însă au făcut remarci între ei, menționând că motivul prezenței lor era să observe, deoarece nu participaseră la briefingul de presă care avut loc cu o seară înainte.

La vârsta de 72 de ani, fosta asistentă medicală Flori Boje, care acum este pensionară, afirmă că a avut ocazia să observe artefactele și în trecut, motiv pentru care a hotărât să revină acum pentru a le reexamina.

Nu se observă prea multe schimbări la prima impresie, remarcă aceasta.
Recent, a efectuat o vizită la muzeu și menționează că a revenit ulterior pentru a examina colecția în întregime.
Acum o lună, a vizitat Muzeul Național de Istorie, însă a hotărât să revină astăzi pentru a reanaliza tezaurul.
„

Eu acum o lună am vizitat Muzeul Național de Istorie, dar am venit și azi să revăd tezaurul.

”

Opiniile vizitatorilor internaționali sunt extrem de variate. Numeroși sunt cei care se declară fascinați de obiectivele turistice locale. Coțofenești este unul dintre locurile cele mai populare în rândul turiștilor. O angajată a muzeului a declarat că „Toată lumea vrea direct la Coiful de la Coțofenești”. Această situație a fost readusă în atenția publicului după reîntoarcerea tezaurului în țară.

În rândul celor care au venit să viziteze se numără câteva grupuri mici de turiști străini, care au ajuns la muzeu fără să aibă cunoștință despre artefactele care au fost recuperate.

În incinta unui spațiu, doi indivizi de aproximativ 45 de ani din Spania au pătruns fără a se opri în preajma unei vitrine. Inițial, au aruncat o privire în jur, arătând o ușoară surpriză provocată de prezența discretă a camerelor de filmat și a reprezentanților presei, după care și-au continuat drumul, efectuând fotografii ale altor piese expuse. Cei doi nu erau la curent cu istoricul evenimentului al furtului.

Pentru prima dată în România, acești turiști au ales Bucureștiul ca destinație pentru o scurtă perioadă de timp.
Muzeul este obiectivul lor principal de interes, iar impresia lăsată de acesta a fost una cu adevărat excepțională.

„Am venit să vizităm muzeul și ni se pare extraordinar.”

La originea lor se află Mérida, localitate renumită pentru ruinele romane, printre care un amfiteatru și diverse vestigii antice. Oamenii aceștia observă o conexiune duală între familiar și contrastant. Când sunt informați despre furtul și recuperarea ulterioară a obiectelor, expresia lor facială se schimbă, iar unul dintre ei remarcă:

„Wow, faptul că au fost recuperate e minunat.”

Revenirea tezaurului a readus în atenție situația muzeului și a modului în care acesta este gestionat. Reacții diverse au apărut în urma acestei situații. O perioadă, piesele au fost expuse într-un alt spațiu. Acum, Coiful de la Coțofenești a fost din nou inclus în colecția expusă. Unii vizitatori au remarcat că Coiful de la Coțofenești este foarte căutat. O angajată a muzeului a declarat:

„Toată lumea vrea direct la el”

, pentru a ilustra popularitatea acestui obiect.

Revenirea tezaurului a reactivat dezbaterea privind starea infrastructurii muzeului. Paul Angelescu, jurnalist la PRO TV și reporter de investigații pentru emisiunea „România, Te iubesc!”, a efectuat un reportaj anul trecut privind condițiile de conservare a patrimoniului, criticând faptul că problemele respective nu au fost abordate în cadrul conferinței de presă organizate marți seară. Acesta a considerat că este o omisiune gravă.

Nu s-a discutat despre aceste probleme stringente

a afirmat jurnalistul, exprimându-și decepcția în legătură cu acest aspect.

Evenimentul a fost marcat de o conferință fastuoasă, caracterizată prin exuberanță și cordialitate, cu numeroase strângeri de mâini și expresii de gratitudine.

«Să privim patrimoniul cu mai multă responsabilitate și apropiere»

a afirmat ministrul culturii. Ulterior, furtului din Olanda, a fost realizat un reportaj detaliat despre circumstanțele în care sunt păstrate tezaurul național în valoare de miliarde. Coiful și brățările au fost reexpuse la Muzeul Național de Istorie, instituția muzeală cea mai semnificativă din țară. De două decenii, clădirea istorică a muzeului rămâne închisă în proporție de 80% din cauză că structurile sale se degradează efectiv.

Starea actuală a clădirii în care coiful a fost reexpus ridică îngrijorări. Ministrul Demeter a declarat:

„Patrimoniul trebuie apărat cu fermitate oriunde s-ar afla”

. Situația a fost adusă în atenție după ce coiful a revenit într-o clădire cu acoperișul găurit, prin care intră apa, iar igrasia a afectat etaje întregi. Podelele sunt instabile, trosnind sub pași, iar în anumite depozite lumina nu funcționează.

În cadrul unei conferințe online, care a avut loc marți seara și a fost transmisă în direct pe Facebook, Demeter Istvan Andras, ministrul Culturii, a declarat că edificiul respectiv este afectat de dificultăți care persistă de mai bine de două decenii și a subliniat că rezolvarea acestora nu poate fi realizată în timp scurt, ci necesită un proces îndelungat.

„probleme care de peste două decenii n-au fost rezolvate”

și

„nu vor putea fi rezolvate de pe-o zi pe alta”

sunt cuvintele ministrului cu privire la această situație.
nu e corect rewritten, re face

Marți seara, într-o conferință online transmisă live pe Facebook, ministrul Culturii, Demeter Istvan Andras, a făcut publice detalii despre starea actuală a clădirii, menționând că problemele persistă de mai mult de douăzeci de ani. El a precizat că aceste probleme

„nu vor putea fi rezolvate de pe-o zi pe alta”

și că sunt

„probleme care de peste două decenii n-au fost rezolvate”

.