În România, numărul nașterilor este cel mai scăzut de la 1930, iar ajutorul garantat de guvern se confruntă cu obstacole majore. Mii de vouchere pentru fertilizare in vitro rămân nefolosite, iar tinerii aleg să amâne sau să renunțe complet la ideea de a avea copii. Programele naționale comit o greșeală de proporție: se concentrează exclusiv pe infertilitatea femeilor, oferind bărbaților niciun sprijin financiar. În consecință, medicii și sectorul civil semnalează alarmă, subliniind că, fără o evaluare a partenerului și fără o schimbare de mentalitate, criza demografică a României nu poate fi rezolvată prin bani.
În ciuda faptului că scăderea natalității devine evidentă anual, metodele de reproducere asistată evidențiază un decalaj semnificativ între cerințele reale și disponibilitatea concretă a tratamentului, așa cum au demonstrat specialiștii și delegații de la asociațiile pacienților la o conferință rotundă intitulată Natalitatea, o responsabilitate comună, susținută de Senat în cadrul Săptămâna Europeană a Fertilității.
„Când am intrat în această poveste a drepturilor mamelor din România, acum 15 ani se nășteau anual peste 200.000 de copii în România. Astăzi ați văzut, se nasc sub 145.000 de copii în România. Am văzut cu ochii mei cum scade natalitatea în această țară”, a declarat Ana Măiță, președinta Asociației „Mame pentru Mame”.
Citește șiVinul fiert, beneficii și riscuri pentru sănătate. Ce efect au scorțișoara, cuișoarele și portocala și de ce nu tratează răceala
În domeniul procedurilor medicale concrete, fertilizarea in vitro (FIV) este singura intervenție care se măsoară exact în cadrul tratamentelor pentru infertilitate. Analizele comparative la nivel regional evidențiază diferențe marcante.
În comparație cu alte state, cea mai accesibilă referință pentru mine este Grecia, cu o populație de 9.500.000 de locuitori, unde se efectuează anual între 20.000 și 25.000 de intervenții de fertilizare in vitro. În România, având o populație aproape dublă, avem doar aproximativ o tre
programe naționale de sprijin pentru fertilizarea in vitro există, însă accesul la acestea este adesea restricționat de lipsa de prevedere și de cheltuieli suplimentare pe care cuplurile trebuie să le suporte din propriile resurse.
Dr. Andreas Vythoulkas subliniază că, din totalul dosarelor înregistrate pe parcursul unui an, un număr semnificativ ar putea rămâne nefinalizat.
„Ajungem la o cifră undeva între 5.000 și 6.000 de proceduri de fertilizare in vitro prin programul național și probabil sunt câteva mii, dar mult mai puține, pe care le fac oamenii din banii proprii. Ca să faci o procedură de fertilizare in vitro, în plus față de ce asigură programul național, trebuie să scoți din buzunar minimum încă 3.000 de euro, și nu pentru toți este la îndemână”.
Doctorul ginecolog a estimat că totalul cererilor se va apropia de 8.000, rămânând sub plafonul de 10.000.
Dr. Andreea Velișcu, specialist obstetrician-gynecolog cu supraspecializare în medicina reproductivă, dezvăluie factorii psihologici și financiari care stau la baza abandonului voucherelor:
„De ce nu sunt folosite? Fiindcă omul nu știe când va mai veni programul ăla de fertilizare in vitro, și «mă înscriu eu acum, poate n-am nevoie, dar să prind locul». Și ori rămâne femeia însărcinată între timp, ori nu are bani să-și continue analizele. Dacă ar ști că programul va merge continuu, an de an, se va înscrie atunci când are nevoie și nu mai blochează banii”.
Dr. Velișcu susține transformare fundamentală a modelului de asigurări:
„Așa cum avem asigurări pentru mașină, de ce n-am avea niște asigurări de fertilitate? Să cotizezi de când începi să muncești la un fond de asigurări de fertilitate, astfel încât dacă la un moment dat vei avea nevoie de lucrul acesta, să poți să le folosești. Infertilitatea este o boală și dacă o tratăm ca atare, toate investigațiile de infertilitate vor fi acoperite de Casa de Asigurări de S
Capitolul care este adesea neglijat sau întârziat se referă la sănătății reproductive masculine. Procedurile terapeutice durează mult timp, de obicei nu sunt susținute de stat, iar detectarea problemei se întâmplă târziu din cauza lipsei de controale regulate.
Prezent la dezbateri, George Mihalcea a împărtășit experiența personală de pacient: „Am fost diagnosticat cu azoospermie în 2020. Timp de nouă luni a trebuit să fac diverse tratamente extrem de scumpe. N-am fost ajutat de absolut nimeni. Iar după nouă luni de tratament, domnul doctor de față aici, domnul Sebastian Voinea, mi-a spus că tratamentul meu a decurs foarte bine și că putem face FIV. În ziua de astăzi am o fetiță de 2 ani, de care sunt tare mândru”.
Medicul urolog dr. Sebastian Voinea a demonstrat că actualul program național neglijează complet partenerul masculin, ceea ce duce la risipă de fonduri și proceduri eșuate: „Programul FIV a fost lansat, este un program pe care îl susțin, totuși trebuie să privim un pic atent. Programul oferă 15.000 de lei, dar toți acești bani ajung la medicamente și la procedura FIV, toți acești bani se îndreaptă către femeie. Câți bani primește bărbatul cu o problemă de infertilitate? 0 lei. În Germania și în Franța, diagnosticul și tratamentul infertilității masculine sunt decontate integral. Ce se întâmplă în România? Uneori, cuplul renunță la tratamentul factorului masculin și astfel, rata de succes scade”.
Dr. Voinea a precizat că intervenția la partenerul masculin înainte de fertilizarea in vitro mărește direct probabilitatea de a naște un copil sănătos și diminuează semnificativ riscurile asociate.
„Dacă bărbatul este tratat hormonal cu FSH înainte de procedură, se dublează practic șansa de sarcini clinice. Și foarte important, scade rata de avort spontan de la 45% la 12%.”
Mai mult, specialistul a menționat că obținerea chirurgicală a spermatozoizilor din testicul sau intervențiile pentru varicocel presupune infrastructură dedicată și un laborator FIV complet integrat, proceduri care nu pot fi ușor implementate în spitalele publice fără echipamente specializate:
„O metaanaliză din 2025 a arătat că la bărbații care au o rată crescută de fragmentare a ADN-ului, dacă recoltezi spermatozoizii din testicul, ai o rată de 45% de nașteri vii pe transfer față de 25% cu spermatozoizii ejaculați”
În bugetul public, impactul este evident: fără intervenție pentru bărbați, se estimează că pentru a obține un copil sunt necesare aproape 4 cicluri FIV (aproximativ 60.000 lei), în timp ce, dacă se tratează factorul masculin în prealabil, se pot obține cu succes aproximativ 2,2 cicluri (circa 33.000 lei). Diferența de cost, de aproximativ 26.000 de lei pe copil, ar putea fi destinată sprijinului medical pentru bărbați.
Soluția avansată de dr. Sebastian Voinea este una clară: „Nu cer un program nou, ci doar completarea celui existent cu jumătatea care lipsește. Infertilitatea se tratează în doi. Propunerea concretă: un voucher de diagnostic pentru bărbat de 2.000 de lei, un voucher de tratament hormonal sau microchirurgie de 10.000 de lei, iar voucherul FIV să fie activat doar după evaluarea urologică a partenerului. Fiecare procedură făcută după tratamentul bărbatului înseamnă mai puține cicluri eșuate plătite din bani publici și mai mulți copii pentru familiile din România”.
Dr. Andreea Velișcu punctează că investigațiile uzuale, introduse la timp, ar schimba radical traseul pacienților: „Să faci o spermogramă la un bărbat, o dată, prin analizele uzuale, să-l vedeți ce repede se va duce către un specialist în infertilitate, chiar dacă el nu vrea să facă copii vreodată. (…) Cuplurile care știu și sunt tinere vor veni întotdeauna cu spermograma pe masă. Nu mai vedem ceea ce vedeam acum 10 ani, că venea femeia cu dosarul atâta și fără o spermogramă. (…) Trebuie să fim un cuplu de urolog-ginecolog pentru cuplul femeie-bărbat”.
Societatea se găsește în fața unei transformări de gândire fără precedent. Generația tânără își amână planurile de a concepe sau abandonă total conceptul de familie.
Dr. Velișcu subliniază nevoia unei educații preventive:
„Educația este la baza oricărui lucru bun. (…) Dacă în școală învață cum să se protejeze de boli cu transmitere sexuală, nu vom mai avea paciente cu patologie tubară, care mai târziu vor
Verificarea precoce a rezervei ovariene poate evita surprizele dramatice ulterioare:
„Dacă noi facem, prin analizele uzuale de sănătate (…) la o femeie, să spunem, între 26 și 32 de ani, un AMH o dată, câte femei n-am avut în cabinet care au venit cu AMH 0,3, care nu își doreau copii, dar în momentul în care au aflat că poate nu mai pot: «Doamna doctor, eu cum îmi prezerv fertilitatea, că nu știu ce voi gândi în viitor?»”, a declarat dr. Velișcu.
Dintr-o abordare macro-socială, Ana Măiță subliniază că infertilitatea este doar o componentă minoră a unui fenomen mult mai extins, împărțit în patru categorii majore:
„Criza natalității nu este decât în mică parte generată de criza fertilității. Pentru că ea în speță este o criză a parentalității. (…) Avem patru fronturi în ceea ce privește scăderea natalității:
Ana Măiță atrage atenția că stimulentele pur financiare nu rezolvă reticența tinerilor: „Majoritatea măsurilor fiscale de stimulare a natalității nu funcționează. Și avem lecția aceasta predată de state mult mai bogate. Țările nordice au finanțat tot ce se poate finanța. Nu funcționează, pentru că asta este de fapt o problemă filozofică, este o problemă de ideologie, este o problemă de cultură. Trebuie să retrezim în tineri dorința de a fi părinți. Nu este de ajuns să le spunem: «faceți copii de tineri, că după aia e mai greu». Trebuie să le arătăm cât de minunat este să ai copii, deși e greu”, a transmis Măită.
Programul FIV 2026, finanțat de stat, este o salvare pentru mulți români care își doresc copii. „Mii de cupluri infertile nu își permit să devină părinți”, susține Andreas Vythoulkas.
În 2024, numărul nașterilor a scăzut la cel mai mic nivel din ultimul secol, rămânând sub 150.000 de nou-născuți. Fără intervenții de susținere a creșterii natalității, România se îndreaptă spre un declin demografic. În spatele miracolelor și a capcanelor programului nou, Programul Național FIV din 2026.
COMENTARII / 0