Dronă rusească: flotă fantomă, nouă amenințare pentru Europa

Rusia desfășoară o campanie aeriană permanentă, exploatând un parc de drone din ce în ce mai variat, de la Shahed-136 la noile modele Geran-4 și Geran-5. În același timp, Moscova își intensifică semnificativ producția industrială în zona economică specială Alabuga, generând de pe liniile de asamblare mii de aparate suplimentare lunar.

După peste patru ani de conflict între Rusia și Ucraina, tehnologiile militare și cheltuielile pentru echipamente au suferit schimbări majore, Euronews anunță.

Președintele Volodimir Zelenski a menționat în repetate rânduri vague masive de atacuri de tip dronă, iar amenin

Citește șiDouă nave s-au scufundat lângă Strâmtoarea Ormuz, după atacuri cu proiectile. Iranul intensifică presiunea în regiune

Ultimele analize realizate de serviciile secrete din Statele Unite sugerează că Rusia ar putea iniția atacuri cu drone împotriva unor țări precum Spania, Franța sau Italia. Într-un asemenea caz, aparatele ar fi debarcate din containere învelite, atașate pe vesselele denumite „flote de umbră”, care se deplasează în Marea Mediterană.

Informațiile obținute de la armata ucraineană indică faptul că arsenalul rusesc a evoluat mult dincolo de etapa inițială a dronelor importate din Iran, creând o gamă completă de vehicule aeriene nepilotate.

Această strategie își justifică eficiența printr-o diferență financiară colosală: utilizarea unei rachete de interceptare cu costul de un milion de dolari pentru a neutraliza o dronă care valorează între 20.000 și 40.000 de euro reprezintă un model neviabil pe termen lung pentru sistemele de apărare antiaeriană.

Moscova exploatează această slăbiciune, lansând serii consecutive de dispozitive de cost redus, în scopul de a consuma rapid rezervele de rachete de apărare.

Principala instalație de producție a acestei flote este localizată în Tatarstan, la o distanță de peste 1.200 de kilometri de frontieră cu Ucraina. Complexul Alabuga ocupă o zonă de peste 2,8 milioane de metri pătrați.

După bombardamentele ucrainene de rază lungă, o porțiune considerabilă a liniei de producție a fost relocată subteran; analiștii estimează că există peste 42.000 de metri pătrați de spații subterane, adică aproximativ șase terenuri de fotbal.

Viteza de fabricare a înregistrat o creștere rapidă. Analizele oferite de agențiile de informații militare din Ucraina indică faptul că volumul lunar de producție a atins în jur de 3.000 de drone ale modelelor Geran-4 și Geran-5, iar în plus se produc aproape 2.800 de unități ale modelului Geran-2.

În anumite momente de vârf, Rusia a aruncat zilnic peste 200 de drone, iar în anumite nopți numărul total de ținte a înregistrat peste câteva sute de aparate, prin combinarea dronelor de atac, a rachetelor balistice și a momealelor aeriene.

Modelul Geran-2, derivat din Shahed-136, a constituat nucleul atacurilor din ultimii ani. Având o lungime de 3,5 metri, un motor cu piston de 50 de cai putere și o viteză de croazieră de 185 km/h, drona este capabilă să poarte o sarcină explozivă de până la 50 de kilograme pe distanțe ce depășesc 1.000 de kilometri.

În ciuda faptului că apărarea antiaeriană ucraineană a reușit să doboare dronele cu elice lente, propulsia cu reacție a devenit focalul muncii inginerilor ruși, care au conceput noi generații de aparate.

Implementarea pe scară largă a dronelor cu reacție a schimbat rata de interceptare. În primele luni ale anului 2026, sistemele de apărare antiaeriană au acoperit peste 90% din ținte; odată cu introducerea modelelor rapide Geran, eficiența de interceptare a scăzut temporar la aproximativ 50%, ceea ce a determinat Ucraina să creeze drone proprii de interceptare cu reacție.

Pe lângă dronele strategice de atac la distanță, Rusia exploatează pe front o varietate de aparate tactice. Gerbera, inițial proiectat ca o momeală economică din polistiren, cu un cost de 10.000 de dolari, pentru a suprasolicita radarele, a fost ulterior adaptat și dotat cu încărcături fragmentare explozive.

În zona de front, armamentul de tip kamikaze Lancet rămâne o amenințare serioasă pentru blindate și artilerie. Cu o autonomie de până la 60 de minute și o viteză de atac de 300 km/h, drona se bazează pe ghidaj satelit și pe corecție optică în timp real. În plus, drona de recunoaștere Orlan-10 este folosită în mod intens pentru coordonarea focului de artilerie, de obicei operând în echipe de două sau trei unități.

Ultima evoluție a armamentului modern constă în dronele FPV care se conduc prin fibră optică. Acestea sunt legate de operator printr-un cablu foarte subțire, tras în aer pe distanțe de 20 până la 30 de kilometri, iar din această cauză nu transmit semnale radio și, prin urmare, nu pot fi detectate de sistemele de război electronic.

Prin trecerea la drone cu motoare cu reacție și extinderea razei lor de acțiune la aproape 1.000 de kilometri, se evidențiază că posibilitatea unui atac din Marea Mediterană, realizat prin intermediul navelor din flota comercială de umbră, constituie o amenințare reală pentru securitatea sudului Europei.