Ceea ce pare scenariul unui film apocaliptic este, în realitate, cea mai recentă prognoză climatică globală: un „Super El Niño”, descris plastic de unii specialiști drept un adevărat „Godzilla climatic”, s-a instalat în Oceanul Pacific și amenință să doboare recorduri de temperatură și precipitații pe parcursul acestei ierni, potrivit cotidianului american The New York Times.
El Niño se produce din cauza unei interacțiuni sofisticate dintre ocean și atmosferă, în care suprafețele de la Pacificul de Est, aproape de Ecuator, se încălzesc excesiv, eliberând cantități masive de căldură și schimbând traiectoria vânturilor alizee.
În rândul schiorilor din întreaga lume și al iubitorilor de activități de iarnă, această schimbare climatică extremă determină o polarizare severă: pe unele masive montane se acumulează cantități uriașe de zăpadă, în timp ce în alte zone vaste vor exista temperaturi înalte, precipitații abundente sau perioade de secetă.
Citește șiFoto Cum arăta primul amfibian adaptat vieții în ocean care a trăit acum 237 de milioane de ani
În termeni științifici, denumirea colocvială de „super” sau „foarte puternic” se aplică atunci când anomalia termică a apelor oceanice depășește cu peste 2 grade Celsius mediile multianuale.
NWS a semnalat că perioada în curs are toate condițiile pentru a se transforma într-un eveniment de istoric. În anumite zone din estul Pacificului, temperaturile au depășit deja cu peste 4 grade Celsius valorile climatologice obișnuite.
Conform Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice din SUA (NOAA), în perioada 1950‑prezent au fost înregistrate numai șase evenimente cu intensitate similară. În mod obișnuit, un Super El Niño accentuează fluxul furtunilor din sud și le reduce intensitatea în regiunile nordice.
Consecințele majore nu vor fi percepute imediat; experții de la OpenSnow indică faptul că sezonul de iarnă va începe încet în decembrie, urmat de o creștere a anomaliilor care vor atinge apogeul în ianuarie și februarie. În această perioadă, ninsorile abundente vor continua să se prelungiască până în martie și la începutul lunii aprilie, asigurând condiții de zăpadă prelungite.
În evenimente similare din trecut, cum ar fi cea din iarna 2015–2016, acest model a provocat viscole paralizante pe coasta estică a Americii de Nord și a generat anomalii de temperatură extreme în alte regiuni ale lumii.
Previziunile pe termen lung arată diferențe semnificative între massifurile montane. În SUA, cele mai bine prevăzute regiuni includ lanțul Sierra Nevada din California (cu stațiunile de la Mammoth Lakes și Lake Tahoe), Nevada, New Mexico și partea de sud a statelor Colorado și Utah.
Totuși, cantitățile enorme de precipitații pot fi generate sub forma unor râuri atmosferice, care aduc o cantitate imensă de zăpadă la înălțimi mari, însă determină inundații, alunecări de teren și blocaje de drumuri la altitudini mai scăzute.
În direcția opusă, zonele clasice de schi vor resimți o lipsă acută de zăpadă. Regiunea nord‑vestică a Oceanului Pacific, Munții Stâncoși de Nord (incluzând teritorii din Wyoming, Idaho și Montana), Midwest-ul superior și Marile Lacuri vor înregistra un deficit pronunțat de precipitații solide și temperaturi peste media normală.
Canada se poziționează ca una dintre cele mai mari dezavantajate ale sezonului. Reprezentanții Environment and Climate Change Canada au anunțat că stratul de zăpadă va fi redus în majoritatea provinciilor, datorită unor temperaturi neobișnuit de blânde, iar excepțiile semnificative ar putea apărea doar pe crestele alpine înalte din Columbia Britanică.
În timp ce în America de Nord modelele unui Super El Niño sunt bine documentate, efectele asupra Europei sunt mult mai indirecte, ceea ce determină meteorologii să formuleze prognoze cu un nivel mai scăzut de certitudine.
Munții Alpi sunt subiectul unor analize climatice care modelele climatice prezintă scenarii contradictorii: unele simulări sugerează o iarnă mai blândă, cu un strat de omăt sub mediile anuale, în timp ce altele anticipează precipitații abundente care ar putea susține pârtiile din Franța până în vestul Austriei.
Japonia, cunoscută pentru zăpadă fină din insulele Honshu și Hokkaido, agenția națională de meteorologie previzionează un sezon în care ninsorile vor fi de intensitate medie sau puțin sub nivelul mediu, caracteristică tipică anilor cu El Niño intens.
Totuși, climatologii subliniază că o iarnă etichetată „medie” în arhipelagul nipon rămâne, prin definiție, una dintre cele mai generoase din lume în ceea ce privește grosimea stratului de omăt.
Într-un climat neobișnuit, AccuWeather și cercetătorii de la MIT au ajuns la un consens clar: pentru a obține un strat de zăpadă constant, este recomandat să se opteze pentru stațiuni montane cu altitudini ridicate, să se așeze spre vestul lanțurilor și să se planifice vacanța în ultimele faze ale sezonului, în lunile februarie și martie.
COMENTARII / 0