Andrius Kubilius, comisarul european pentru apărare, a declarat într-un interviu pentru The Times că sateliții europeni sunt expuși la pericolul armele spațiale rusești și chinezești și că Europa trebuie să implementeze sisteme de protecție pentru a le asigura siguranța.
Andrius Kubilius, comisar al Uniunii Europene pentru apărare și spațiu, a exprimat îngrijorarea că constelațiile de sateliți, fundamentale pentru navigație, informații și comunicații în secolul XXI, ar putea fi supuse atacurilor fizice lansate de rachete de la sol sau de o nouă clasă secretă de tehnologii „co-orbitale” spațiale.
„posibilele amenințări și încercări ale adversarilor noștri de a crea probleme sau de a deteriora sistemele noastre [spațiale militare] existente”
Citește șiUE riscă să devină „omul bolnav al lumii” dacă nu se reformează rapid. „Calendarul electoral ar putea complica şi mai mult lucrurile”
Statele Unite au emis recent o declarație criptică prin care anunțau că au instalat deja „arme de control spațial pe orbită” care ar putea apăra sateliții lor militari împotriva „acțiunilor ostile ale adversarilor”.
Kubilius, fost prim‑ministru al Lituaniei, a declarat că Statele Unite nu au transmis încă Uniunii Europene detaliile tehnologiei de armament instalate în orbită, nici motivul pentru care au acționat astfel.
În ciuda altor factori, el a arătat îngrijorare în legătură cu sistemele de război spațial pe care Rusia și China le-au demonstrat deja.
Rusia a distrus, de asemenea, unul dintre propriile sale sateliți vechi, echipat cu rachetă balistică experimentală A-235 de „ascensiune directă”, proiectată inițial pentru a neutraliza focoase nucleare inamice.
China a efectuat teste cu rachete asemănătoare, deși nu în orbita terestră, și a pus în funcțiune sateliți echipați cu brațe robotizate care, în teorie, ar putea captura alți sateliți și să-i direcționeze către centurile de deșeuri spațiale, denumite „cimitire”, fapt care a stârnit speculații printre unii analiști privind posibilitatea unor „lupte aeriene” în spațiu.
„De aceea, din partea noastră, trebuie să ne dezvoltăm capacitățile, să învățăm cum să ne apărăm resursele din spațiu cu toate instrumentele necesare și cum să ne înlocuim sateliții”, a spus Kubilius.
Comisarul pentru apărare a declarat că europenii încep să conștientizeze nu doar necesitatea sateliților militari proprii, ci și obligația de a se pregăti pentru posibilele încercări rusești de a-i dezactiva.
El a subliniat că Moscova utilizează deja în mod activ războiul electronic terestru pentru a perturba sistemul de navigație Galileo al UE, precum și GPS-ul american. Germania a revelat, de asemenea, că doi sateliți din arsenalul său militar au fost monitorizați fizic de o pereche de sateliți spioni ruși.
Ideile de război fizic în spațiu, urmărite de SUA și de Uniunea Sovietică la finalul Războiului Rece, au fost abandonate ulterior din cauza costurilor ridicate, însă astăzi ele reapar în realitate.
„Este absolut clar că războiul convențional modern nu este posibil fără acces la spațiu”, a afirmat Kubilius. „Aș fi foarte surprins dacă rușii, care duc acum războiul împotriva Ucrainei și care văd cât de importante sunt serviciile spațiale, nu ar căuta modalități de a ne afecta sau distruge cu adevărat capacitățile. Analizăm această situație cu multă calmă. Trebuie să fim pregătiți.”
Potrivit lui Kubilius, o posibilă direcție este crearea unei abilități de a repara sateliții deteriorați în spațiu. China, Japonia și SUA au demonstrat că pot folosi tehnologii robotizate pentru a repara și a reîncărca nava spațială în orbită.
O altă strategie presupune, fără alte detalii, să se dețină un număr foarte mare de sateliți, astfel încât constelația să rămână operativă chiar și în cazul în care o porțiune este anihilată.
Potrivit lui Kubilius, Europa trebuie să-și amplifice rapid abilitatea de a lansa sateliți proprii, inclusiv prin rachete micro-lansatoare, de preț relativ scăzut, capabile să poarte doar câteva sute de kilograme de sarcină utilă, în contrast cu vehiculele de lansare grele, care transportă câteva tone.
El a spus că Europa rămâne „cu mult în urmă” în ceea ce privește capacitatea de lansare și se va confrunta cu un deficit grav „foarte curând”, dacă nu va reuși să accelereze dezvoltarea porturilor sale spațiale.
În luna precedentă, compania de start-up din München, Isar Aerospace, a efectuat cu ajutorul unei rachete de tip microlansator, Spectrum, prima lansare orbitală reușită din Europa, realizând operațiunea de la portul spațial Andoya, situat în zona arctică a Norvegiei.
Alte destinații prezente sunt Kiruna, situată în nordul Suediei, portul spațial britanic SaxaVord care efectuează lansări verticale din Insulele Shetland, un proiect portughez din Insulele Azore și centrul spațial european deja activ în Guyana Franceză, pe cealaltă parte a Atlanticului. Kubilius a declarat că Europa ia în calcul și Canada ca opțiune.
În plus, se desfășoară investigații despre cum să echipeze sateliții cu apărare capabilă să neutralizeze amenințările. Kubilius nu a dezvăluit aspectul acestor dispozitive, însă a subliniat că sunt întărite pentru a rezista bruiajului și atacurilor cibernetice.
Juliana Süss, expertă în securitate spațială la Institutul German pentru Afaceri Internaționale și de Securitate din Berlin, a afirmat că respingerea atacurilor „cinetice” sau fizice „nu este imposibilă, dar poate fi foarte dificilă, în funcție de metoda specifică”.
Germania a declarat că lucrează la sateliți de supraveghere, capabili să monitorizeze constelațiile și să intercepteze amenințări, însă a exprimat reticență în legătură cu tehnologiile exacte în faza de cercetare.
Franța a inițiat în mod clar un proiect numit Flamhe, cu scopul de a lansa până în 2030 un satelit de supraveghere de 100 kg, echipat cu un laser de mare putere, destinat să orbă sau să neutralizeze ținte ostile.
Există și posibilitatea de a lansa sateliți neînarmați, echipați cu sisteme avansate de evitare, pentru a se proteja de eventuale amenințări, însă cheltuielile ar putea să încalce avantajele. Süss a afirmat:
„Poți să te dai la o parte, dar cât de departe vrei să fugi?”
Süss a subliniat că China se îngrijorează profund de posibilitatea ca războiul spațial cinetic să producă deșeuri ce ar putea deteriora propriile sale sateliți, iar această preocupare a acționat ca un factor de descurajare, limitând acțiunile Rusiei, care deține un parteneriat strategic „fără limite” cu Beijingul.
Ea a subliniat, de asemenea, că constelațiile moderne sunt adesea atât de mari încât distrugerea sateliților sau ghidarea lor pe orbite „cimitir” abia ar afecta sistemul în ansamblu.
„Dacă ne gândim la Starlink, de exemplu, cu 11.000 de sateliți, nu vei produce o diferență semnificativă, deoarece s-ar putea să nu ai suficiente arme și vei perturba acea porțiune de orbită atât pentru tine, cât și pentru partenerii tăi.”
Numărul sateliților militari sau cu dublă utilizare, destinați comunicațiilor și observării Pământului, a crescut de cel puțin zece ori în ultimul deceniu, pe măsură ce aceștia au devenit din ce în ce mai esențiali pentru războiul modern, de la identificarea țintelor și urmărirea mișcărilor inamicului până la operarea în condiții de război electronic intens.
Până de curând, Europa a rămas relativ în urmă în acest domeniu, bazându-se în mare măsură pe SUA pentru sprijinul de informații din spațiu și pe sateliții Starlink ai lui Elon Musk pentru comunicații.
Acum, însă, încearcă să recupereze decalajul. Anul acesta, UE a activat rețeaua sa GovSatCom, care permite statelor membre să-și pună în comun sateliții de comunicații securizate pentru chestiuni sensibile. Aceasta este un precursor al unei constelații planificate de UE, cunoscută sub numele de Iris2, care va fi similară cu Starlink, dar la o scară mult mai mică.
Doar Germania intenționează să investească 35 de miliarde de euro în infrastructura spațială militară și cu dublă utilizare până în 2030. În același timp, Polonia și Suedia și-au creat recent propriile constelații mici de sateliți de spionaj.
Totuși, sistemul german va putea oferi o imagine actualizată a mișcărilor de pe flancul estic al NATO doar la fiecare 45 de minute aproximativ, în timp ce se estimează că sateliții chinezi de supraveghere a Pământului pot actualiza acoperirea lor la fiecare șase minute.
Există, de asemenea, tensiuni cu privire la oportunitatea de a menține aceste informații în mâinile capitalelor naționale sau de a le pune în comun la nivelul UE. Kubilius a sugerat că UE ar putea chiar să-și lanseze proprii sateliți de spionaj colectivi.
„Germanii fac o treabă excelentă, dar cu siguranță trebuie să analizăm cum să asigurăm tuturor statelor membre că au cel puțin un anumit tip de acces la un anumit tip de serviciu”, a spus el.„Poate că vom veni cu un fel de constelație a UE în aceleași scopuri, care ar putea oferi o acoperire mai bună pe care toate statele membre să o poată folosi apoi.”
COMENTARII / 0