Este nevoie să repetăm câteva observații elementare, de guvernanță democratică, după declarațiile scandaloase ale președintelui Dan, care i-a luat apărarea directorului SPP, Lucian Pahonțu:
Conform principiilor democratice, Pahonțu ar fi trebuit să fie îndepărtat din funcția publică de mult timp, indiferent dacă a participat activ la suprimarea manifestărilor din Revoluția Română. În sistemele democratice, nu se permite ca un individ să conducă o instituție publică pentru 20 de ani, pentru că acest lucru crește șansa ca instituția să fie subjugată de interese extractive și să nu mai servească interesului public al cetățenilor. Instituțiile subjugate reprezintă un caracter distinct al regimurilor autoritare corupte.
– Regula democratică civil-militară recomandă ca instituțiile militarizate să fie conduse și controlate de un leadership civil, votat de popor, pentru că doar reprezentanții aleși ai poporului au legitimitatea să conducă aceste instituții și să fie trași la răspundere, la vot, în baza performanțelor sale. La începutul anilor ’90, printre primele schimbări pe care România democratică a trebuit să le ia a fost prevederea legislativă ca toate instituțiile militarizare să aibă conducere civilă. Pahonțu este cadru militar, neales de români și nu ar fi trebuit niciodată să fie numit director SPP. Această instituție ar fi trebuit să aibă o conducere civilă, așa cum recomandă regulile democrației.
Citește șiConservatorii pro-Israel îl critică dur pe JD Vance pentru că a dat vina pe Israel pentru pierderile republicanilor la alegerile de la jumătatea mandatului
– Faptul că Pahonțu a făcut parte din trupele de securitate ale lui Ceaușescu – o informație publică pe care nu o contestă nimeni – era suficientă ca acest personaj să fi fost demult lustrat. Dezvăluirile Recorder privind rolul său activ în zilele de represiune asupra manifestaților de la Revoluție nu fac decât să completeze profilul toxic al personajului. Însă cu sau fără un verdict din partea CNSAS, el oricum ar fi trebuit demult retras din funcția publică. Lustrația are o componentă juridică, dar are și una etică, politică. Polonia niciodată nu ar fi permis o astfel de ascensiune catastrofală pentru democrația lor, ca un personaj format profesional de aparatul comunist represiv să fie menținut în funcție publică și după momentul aderării țării la NATO și UE. Chiar și în absența unui verdict CNSAS în privința lui.
De ce România nu se aseamănă cu Polonia?
De ce România prezintă singura anomalie europeană, care a rămas cu serviciile de informații intern și extern și cel de pază de protecție în sistem militarizat, din perioada în care țara noastră se afla sub ocupație sovietică? Pentru că țara noastră niciodată nu s-a desprins de practicile toxice ale vechiului sistem comunist, în care partidul unic și Securitatea funcționau ca un corp hibrid, cu scopul prezervării puterii elitei politico-militare autoritare și corupte. La capitolele vitale, România a mimat reforma, iar vechile practici și mentalități au fost transmise noilor generații de decidenți politici sau ofițeri de informații.
Anul viitor, România va sărbători 20 de ani de la aderarea la UE, cel mai consolidat club al democrațiilor din lume care respectă valori fundamentale precum separația puterilor în stat, drepturile și libertățile cetățenilor și piața economică liberă. Principala cauză pentru care România a rămas un actor șters, irelevant în UE (un accident al extinderii UE) este mediocritatea elitei politice, în realitate, selectată nu neapărat de poporul român, ci de vechile structuri ale Securității care au permis o reformă parțială și controlată. Comportamentul decizional al lui Nicușor Dan, din primul an de mandat prezidențial, demonstrează că și el a fost format ca mentalitate și promovat tot de vechiul sistem, iar poziția sa scandaloasă, în apărarea lui Pahonțu, nu face decât să întărească această convingere.
În prima săptămână de mandat, un politician onest ar fi cerut în mod public demisia directorului SPP. Același politician, care a devenit președinte după anularea alegerilor din decembrie 2024, ar fi recunoscut în public deficiența de informații în prevenirea și dezvăluirea atacurilor rusești hibride asupra României și ar fi intervenit personal pentru a implementa o reformă autentică a comunității de informații românești. De asemenea, cu viziuni democratice, el ar fi apreciat semnificația relației civil-militare și ar fi numit deja lideri civili competenți și integri pentru conducerea SRI și SIE.
Pe atribuțiile constituționale cele mai importante în materie de politică externă și securitate, Nicușor Dan se dovedește a fi cel mai slab președinte post 90. Există poate și o parte bună în acest dezastru prezidențial. Comportamentul său ne obligă să ne întoarcem la momentul zero, de naștere a democrației românești, și să reparăm păcatul originar al României democrate, ceea ce structurile represive ale statului nu ne-au permis să facem acum 36 de ani: o reformă profundă a sistemului de securitate al statului și standarde democratice înalte în relația decidenților politici cu structurile de intelligence. Odată cu această reformă, inclusiv Nicușor Dan va ajunge la groapa de gunoi a istoriei.
COMENTARII / 0