Conform unui studiu recent, populațiile de animale sălbatice cu sub 50 indivizi rămase în natură nu sunt inevitabil condamnate la extincție, deoarece eforturile de conservare bine direcționate pot preveni dispariția sa definitivă a unei specii, precizează agenția de știri Xinhua, citată de Agerpres
Universitatea Monash, situată în Melbourne, a condus un studiu în parteneriat cu Societatea Zoologică din Londra care pune sub semnul întrebării teoriile ecologice dominante. Conform comunicatului emis joi de instituția australiană, cercetările arată că populațiile de animale care au suferit o scădere dramatică a numărului de indivizi nu sunt neapărat condamnate la colapsul cauzat de consangvinizare și pierderea diversității genetice.
Studiul a examinat 141 de specii de păsări și mamifere ale căror populații sălbatice s-au scăzut sub 50 de indivizi din 1950. Se constată că măsurile de conservare active și bine direcționate pot inversa cu succes acea tendință nefastă pentru speciile aflate la limita supraviețuirii.
Citește șiRusia înarmează Iranul: Moscova acordă 90 de lansatoare K-10
Oamenii de ştiinţă au descoperit că, dintre cele 51 de specii care au beneficiat de măsuri directe de conservare, precum controlul prădătorilor invazivi, restaurarea habitatelor, reproducerea în captivitate sau relocarea, 61% au ajuns la populaţii de cel puţin 100 de indivizi.
Conform datelor publicate în revista Proceedings of the Royal Society B, 37% dintre speciile care nu au beneficiat de măsuri directe de conservare au dispărut, în timp ce 2% au reușit să ajungă la o populație de cel puțin 100 indivizi.
Combinația dintre reducerea amenințărilor și intervenția directă asupra populațiilor a condus la cele mai ridicate rate de succes. În acest sens, găinușa de pădure de pe insula Lord Howe din Australia servește ca exemplu: numărul său a crescut de la doar 23 de exemplare la sfârșitul anilor 1970 la peste 1.600 de exemplare în prezent, potrivit noului studiu.
Donal Smith, autorul principal al studiului și profesor la Universitatea Monash, a susținut că mărimea populației, în sine, nu trebuie să fie criteriul decisiv care stabilește continuarea eforturilor de conservare.
“Atunci când combatem în mod activ presiunile externe care cauzează declinul speciilor şi sprijinim în mod direct creşterea numărului de exemplare, populaţiile mici dau dovadă de o uimitoare capacitate de redresare”,
cercetătorul australian a menționat.
© G4Media.ro.
COMENTARII / 0