Conform unui nou studiu publicat în revista Consciousness and Cognition, spațiul liminal dintre somn și starea de veghe ar putea reprezenta zona în care creierul uman generează fenomene neobișnuite și neliniștitoare, precum decorporalizarea sau experiențele extracorporale. Acest raport a fost transmis joi de Science Alert și citat de Agerpres.
Într-o astfel de stare aflată la limita dintre somn şi starea de veghe, creierul adormit poate întinde „tentacule” către conştiinţă, ori mintea trează poate oscila inconfortabil la graniţa somnului.
Cercetătorii au constatat recent că această suprapunere ar putea explica unele dintre cele mai neobișnuite experiențe raportate de oameni: de la frica paralizării în somn, până la abilitatea minții de a părăsi corpul și de a se deplasa liber, fără a fi legată de acesta.
Astfel, această descoperire ar putea să ne ofere indicii privind natura însăși a modului în care trăim în corpurile noastre, după cum spun experții științifici.
Nu tot ce trăim se poate descrie cu ușurință. De exemplu, recunoaștem senzațiile de mâncărime, foame sau gelozie, însă există persoane care raportează senzații sau experiențe care nu se aliniază cu ceea ce știm că poate face corpul uman. Unii susțin că simt plutirea sau zborul. Alții menționează o teamă intensă și prezența unor entități monstruoase, iar alții vorbesc despre senzația ciudată de a-și părăsi corpul și de a se pierde prin spații fizice sau spirituale.
Specialiștii în știință denumesc aceste abateri neobișnuite ale conștiinței corporale „experiențe corporale neobișnuite” (în limba engleză, unusual bodily experiences – UBE). Ele pot fi întâlnite în faza paraliziei nocturne, în timpul viselor lucide sau chiar atunci când individul este în stare de veghe. În realitate, nu există o explicație clară privind originea lor.
Deoarece acestea se manifestă adesea la frontieră între somn și veghe, neurocercetătoarea Teresa Campillo‑Ferrer din Universitatea Radboud din Ţările de Jos, alături de colegii săi, a elaborat o abordare creativă pentru a colecta informații suplimentare.
Ei au adunat 35 de participanți, fiecare având deja experiență cu fenomene neobișnuite ale conștiinței, cum ar fi visele lucide sau meditația, și au urmărit activitatea cerebrală în timp ce se aventurau în regiunea ambiguă a frontierii dintre somn și veghe: în timpul meditației, în faza de adormire sau chiar în timpul visului.
Toți participanții au fost conduși prin sesiunile de meditație destinate să-i faciliteze relaxarea.
Echipamentul folosit a fost, în schimb, cât se poate de concret: căşti pentru EEG, prevăzute cu zeci de electrozi meniţi să înregistreze activitatea electrică a creierului. Odată ce şi-au pus căştile, „călătorii” au pornit în incursiunile lor în tărâmuri nefireşti.
Toată persoana a fost condusă prin exerciții de meditație concepute pentru a facilita relaxarea și a concentra atenția asupra senzațiilor corporale. Cercetătorii au introdus, de asemenea, flash-uri luminoase pentru a genera experiențe neobișnuite în timp ce participanții se îndepărtau spre somn.
Principala provocare a acestui experiment constă în absența unei metode prin care cercetătorii să fie informați că o persoană trăiește o experiență extracorporeală în timpul somnului.
Echipa de cercetare a descoperit o metodă creativă: a solicitat participanților să miște ochii într-o serie intenționată – stânga-dreapta-stânga-dreapta – de fiecare dată când se confruntau cu o experiență neobișnuită. Având în vedere că mișcările oculare pot fi detectate și în timpul somnului, acest fapt a ajutat grupul să recunoască, în înregistrările EEG, momentul precis în care se produc aceste fenomene.
După aceea, cercetătorii au adus la discuție participanţii, solicitându-le informații privind sentimentele, observațiile și experiențele pe care le-au trăit. Această procedură a facilitat corelarea narațiunilor subiective cu activitatea electrică înregistrată în creier.
Din 35 de subiecți, 20 au notat în total 36 de fenomene neobișnuite. Cele mai frecvente s-au produs în timpul meditației, în timp ce alte incidente au apărut în fazele de somn REM, în stadiile de somn non-REM sau în perioadele de trezire parțială – intervale scurte în care individul trece de la somn la starea de veghe.
Unii participanţi au simţit că plutesc, cad sau se rotesc, deşi corpurile lor rămâneau complet nemişcate. Alţii au resimţit vibraţii ciudate, presiune sau senzaţia că sunt atinşi de ceva ce, în realitate, nu exista.
Unii au pierdut capacitatea de a recunoaște marginile propriei forme corporale sau chiar conturul acestuia. Alți oameni au experimentat perioade de paralizie, uneori însoțite de halucinații terifiante. În 10 cazuri, participanții au descris senzația de a se afla în afara corpului fizic sau de a fi, într-un fel, suspendați deasupra acestuia.
În ceea ce priveşte activitatea cerebrală asociată acestor experienţe, a ieşit la iveală un tipar intrigant. Prin comparaţie cu activitatea cerebrală normală a participanţilor în timpul somnului sau al meditaţiei, aceste experienţe neobişnuite au fost asociate cu o scădere a undelor cerebrale lente (undele delta şi theta) şi cu o creştere a undelor mai rapide (undele beta şi gamma).
Mai există enigme ce trebuie descifrate.
Modificările constatate au fost marcate în special în regiunilor temporale ale creierului, zone care facilitează interpretarea datelor senzoriale și influențează modul în care percepem propriul corp.
Şi iată unde acest tipar devine cu adevărat interesant: activitatea undelor cerebrale lente părea să se situeze undeva între tiparele specifice somnului şi cele specifice stării de veghe, în timp ce activitatea undelor rapide semăna mai mult cu cea a unui creier aflat în stare de veghe. Pe scurt, activitatea cerebrală asociată cu aceste experienţe stranii părea să combine caracteristici atât ale somnului, cât şi ale stării de veghe, indiferent dacă participanţii erau, din punct de vedere tehnic, adormiţi sau treji.
Cercetătorii susțin că această situație ar putea rezulta din faptul că creierul are limite neclare. Dacă un creier se află în stare de veghe, aceasta presupune că „teritoriul” somnului se extinde în domeniul stării de veghe, iar când creierul doarme, starea de veghe începe să se infiltreze în periferie.
O suprapunere similară a fost de mult timp legată de paralizia în somn, unde conștiința revină, în timp ce corpul rămâne temporar paralizat; însă influența sa asupra altor experiențe corporale ciudate rămâne mai puțin înțeles.
„Luate împreună, descoperirile noastre sugerează că UBE-urile ar putea să nu depindă de o etapă specifică a somnului sau de o stare de veghe, ci mai degrabă de o stare de conştiinţă care estompează granițele dintre ele”
cercetătorii au adăugat.
„Acest lucru ar putea explica de ce UBE-urile integrează uneori elemente ale experienţelor asemănătoare viselor cu mediul extern în care se află participanţii, cum ar fi a vedea dormitorul cuiva în timp ce se experimentează halucinaţii înfricoşătoare în timpul episoadelor de paralizie în somn.”
Mai există enigme de descifrat. Înregistrările EEG nu pot clarifica dacă întregul creier trece într-o stare intermediară sau dacă diferite zone sunt implicate simultan în activitățile de somn și de veghe. Este nevoie de investigații suplimentare pentru a explora aceste scenarii și pentru a stabili cu precizie dacă și în ce mod creierul generează senzații iluzorii care par atât de autentice.
Dar descoperirile ar putea oferi indicii despre ceva şi mai fundamental – cum apare sentimentul de a fi ancoraţi adânc în interiorul unui corp, se mai arată în studiu.
COMENTARII / 0