Parlamentar suedez: Transnistria, o armă la granița estică a Europei

Regiunea transnistreană nu poate fi considerată un conflict stagnat, ci mai degrabă un mecanism de destabilizare creat de Rusia, care a fost menținut în funcțiune pentru o perioadă de peste trei decenii cu resurse minime și influență maximă, după cum afirmă Björn Söder, parlamentar suedez, într-un articol publicat luni pe portalul IPN, preluat de Agerpres, conform sursei Deschide.md.

Vladimir Putin a emis un decret pe 15 mai care accelerează procesul de acordare a cetățeniei ruse pentru locuitorii din Transnistria, fapt care a fost evidențiat de un deputat suedez.
Acesta subliniază că un act similar, semnat pe 24 aprilie 2019, a fost aplicat și pentru locuitorii din regiunile Donețk și Lugansk din Ucraina, caracterizat prin „aceleaşi excepţii, aceeaşi arhitectură juridică”.

În următorii ani, se estimează că aproximativ 220.000 de persoane din regiunea transnistreană, reprezentând aproape jumătate din populația locală, vor deține deja acte de identitate rusești. Această situație este consecința a două decenii de eforturi concertate, care includ acordarea cetățeniei, oferirea de plăți sociale, oportunități educaționale, conexiuni economice și menținerea unei prezențe militare prin intermediul Grupului Operativ al Trupelor Ruse (GOTR).

Citește șiVideo: Cele mai zgomotoase păsări, comparate cu ciocan pneumatic

Volodimir Zelenski, președintele Ucrainei, a caracterizat noua decizie drept o modalitate transparentă prin care Rusia își face revendicări teritoriale.

La Moscova, au fost adoptate simultan amendamente care extind baza legală pentru prezența militară rusă în străinătate, menită să apere cetățenii ruși – inclusiv de deciziile instanțelor judecătorești străine sau internaționale.
Un deputat suedez atrage atenția că există o conexiune juridică explicită între „pașaportizarea” și proiectarea forței militare.
Acest scenariu nu este nou pentru Europa.

Întrebarea esențială este dacă va lua măsuri preventive, înainte de escaladarea situației

.

Regiunea se află într-o situație de incertitudine și este considerată o zonă gri de către un parlamentar suedez, care a avertizat că Transnistria nu ar trebui să fie văzută ca un conflict înghețat, ci mai degrabă ca o armă îndreptată spre flancul estic al Europei.

Regiunea transnistreană a fost considerată, pentru o perioadă lungă de timp, o zonă gri a cărei situație a favorizat o coaliție neașteptat de extinsă de interese, potrivit lui Björn Söder.
Aceste interese, în număr mare, sunt mai aproape de casă decât de Moscova, după cum el subliniază.

În perioada anterioară anului 2022, rețelele ucrainene au utilizat granițele permeabile ale regiunii pentru a facilita comerțul ilegal cu arme, vehicule sustrase și bunuri de contrabandă. Anumite grupuri oligarhice din interiorul Republicii Moldova și chiar din Republica Moldova considerau economia nereglementată a enclavei transnistrene un mijloc comod de operare, paralel și independent de controlul jurisdicțional al Chișinăului și de cadrul de reglementare al UE. În același timp, anumiți actori economici europeni, activând în sectoarele financiar, logistic și comercial, nu erau complet incomodați de prezența unei jurisdicții lipsite de mecanisme de control riguros. Deși condamnau statu quo-ul în public, destui dintre acești actori au profitat de pe urma lui în particular, garantând astfel că nu va fi supus unei reforme radicale.

Rezolvarea acestei situaţii conflictuale nu are ca singur avantaj interesele Moscova. Orice abordare menită să o soluţioneze, care trece cu vederea acest aspect, este sortită insuccesului – nu din cauză că Rusia va reacţiona împotrivă, ci fiindcă numeroşi altri factori vor descoperi raţiuni subtile pentru a o împiedica, apreciază acesta.

Mesajul principal este clar: Uniunea Europeană are obligația de a impune sancțiuni uniforme și ferme celor care contribuie la funcționarea regimului transnistrean, inclusiv atunci când operațiunile acestora se desfășoară prin intermediul infrastructurii financiare și logistice europene.

Instrumentele există. Voinţa politică, nu.

Aceasta subliniază necesitatea unei abordări mai ferme din partea UE în ceea ce privește Transnistria.

Spusele sale sunt doar o aparență, însă realitatea este cu totul diferită.

Dacă anumite entități europene au profitat de economia informală din Transnistria – iar probele indică faptul că unele au făcut-o – atunci izolarea acestei enclave impune și blocarea acestor căi. Strategia de presiune care vizează în mod selectiv doar actorii ruși, fără a afecta rețelele învecinate, nu constituie o abordare eficientă. Este doar o imagine publică, afirmă autorul articolului din IPN.

Republica Moldova și instituțiile sale, împreună cu clasa politică și societatea civilă, sunt chemate să finalizeze procesul anevoios de a sigila căile prin care economia grigorie a enclavei a fost conectată în trecut la economia și societatea moldoveană. Integrarea în UE nu reprezintă doar o țintă geopolitică, ci mai degrabă o pârghie structurală care face această reformă internă nu numai necesară, ci și realizabilă, potrivit opiniei sale.

Ucraina, România și partenerii NATO ar trebui să considere chestiunea transnistreană ca parte integrantă a propriei securități, și nu ca o problemă izolată. Acest lucru implică faptul că Statele Unite ar trebui să mențină o prezență activă, dincolo de perioadele de criză. În prezent, Ucraina acționează ca un scut împotriva expansiunii rusești spre vest, în direcția Odesa, creând astfel o oportunitate, deși restrânsă, pentru o acțiune coordonată de presiune.

O ipoteză eronată privind rezolvarea naturală a situației tensionate din regiune conduce la o accentuare a instabilității în mediul strategic, după cum afirmă Björn Söder.
În acest context, se consideră că o atare așteptare ar contribui la deteriorarea condițiilor strategice.

Björn Söder

menționează că așteptarea ca situația să se rezolve de la sine nu este o abordare viabilă.

Articol similar: Conflictul din Transnistria, o bombă cu ceas la granița estică a Europei