Se inițializează variabila ad cu un element div creat de document.createElement.
ad.id a fost atribuită cu ‘AdSense’.
ad.className = ‘AdSense’;
Citește șiVideo Prințul Harry dezvăluie că a intrat în depresie după ce s-a mutat în Canada cu Meghan: „Simțeam că nu pot funcționa fără adrenalină”
Scriptul setează proprietatea display a obiectului ad la valoarea ‘block’.
The script sets the ad‘s position style property to ‘absolute’.
Elementul ad are proprietatea top stabilită la ‘-1px’.
În script, proprietatea height a elementului ad este stabilită la 1px prin linia de cod ad.style.height = '1px';.
document.body.appendChild(ad); {„section”:”article”,”identity”:”3895181″,”url”:”https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/patru-tari-din-ue-raman-neutre-in-timp-ce-europa-se-reinarmeaza-marele-test-care-le-ar-putea-schimba-strategia-3895181″,”fullCatPath”:”/stiri/externe/ue”}
Europa își întărește sistemul de apărare la o viteză fără precedent în ultimele decenii, în contextul amenințării din partea Rusiei și al creșterii scepticismului față de sprijinul american. Totuși, patru țări se străduiesc să mențină un concept tradițional într-un mediu de securitate profund transformat: neutralitatea.
Austria, Irlanda, Malta și Cipru continuă să adopte politici de neutralitate sau de nealiniere militară, fiecare în mod distinct, potrivit Euronews, deși statutul lor legal și interpretarea acestor concepte variază considerabil. Aceste principii s-au ajustat, sau se află în proces de adaptare, la o lume tot mai instabilă, marcată de invazia Rusiei în Ucraina și de o președinție americană turbulentă.
Neutralitatea pentru aceste state reprezintă un exercițiu de echilibru, situat între un principiu menținut de mult timp și o Uniune Europeană care își schimbă rapid abordarea față de lumea din jur.
Dreptului internațional se spune că neutralitatea presupune, în general, absența participării unui stat la un conflict armat la nivel internațional dintre alte state. În plus, aceasta implică o serie de obligații referitoare la relațiile cu părțile beligerante.
Definiția este însă nuanțată, iar cele patru țări nu au același statut juridic. Austria și Malta au neutralitatea înscrisă în constituțiile lor. Neutralitatea militară a Irlandei este profund înrădăcinată, în timp ce Cipru a urmat, în mod tradițional, o politică de nealiniere, o poziție pusă tot mai mult la încercare de legăturile sale mai strânse în domeniul apărării cu Occidentul. Cu alte cuvinte, neutralitatea unui stat este un concept flexibil și disputat.
Secretarul general al Ministerului Federal al Apărării din Austria, Arnold Kammel, a afirmat că neutralitatea țării din centrul Europei a evoluat odată cu aderarea la Uniunea Europeană, acum 31 de ani.
„Neutralitatea și-a schimbat într-o oarecare măsură sensul”, a declarat el pentru Euronews. „Cu toate acestea, esența menținerii neutralității este adânc înscrisă în ADN-ul austriecilor și, prin urmare, pare că va continua să existe și în viitor.”
Austria și-a stabilit statutul de neutralitate printr-o lege constituțională în 1955, după ce și-a recâștigat suveranitatea în urma celui de-Al Doilea Război Mondial. Câteva decenii mai târziu, aderarea la UE a impus, printre alte obligații, ca țara să participe la politica externă și de securitate comună.
Când Austria a solicitat aderarea la UE, în 1989, Comisia Europeană a afirmat că „neutralitatea permanentă” a țării era incompatibilă cu prevederile tratatelor existente și putea crea probleme pentru politica externă și de securitate comună pe care blocul comunitar începea să o dezvolte. Austria a aderat totuși la UE șase ani mai târziu.
Ultimele comunicări ale Comisiei Europene sugerează o evoluție în postura lor. Acum, Comisia susține că responsabilitatea pentru securitate și apărare restă exclusivă statelor membre, astfel tratatele UE nu împiedică Austria, Irlanda, Cipru sau Malta să păstreze statutul de neutralitate.
În realitate, neutralitatea nu împiedică cele patru state să ofere sprijin Ucrainei, inclusiv prin intermediul fondurilor UE, cum ar fi împrumutul de 90 de miliarde de euro, și prin aplicarea sancțiunilor împotriva Rusiei. Cipru și Irlanda s-au alăturat, de asemenea, la Coaliția de Voință, în timp ce Austria deține statutul de observator.
Neutralitatea nu le exonerează nici de obligațiile prevăzute la articolul 42 alineatul (7) din Tratatul UE, clauza de asistență reciprocă a blocului comunitar. Aceasta obligă statele membre să acorde ajutor și asistență „prin toate mijloacele de care dispun”, respectând în același timp caracterul specific al politicilor de securitate și apărare ale fiecărei țări.
Un element crucial este faptul că această dispoziție nu impune automat unui stat neutru să ofere sprijin militar. În contextul Austriei, orice reacție ar trebui să se bazeze pe consultări politice interne,
„în limitele stabilite de constituția noastră”
, a afirmat Kammel.
Cipru a urmat în mod tradițional o politică de nealiniere, evitând să se asocieze îndeaproape cu vreo putere străină, însă declarațiile și acțiunile recente ale președintelui Nikos Christodoulides sugerează o schimbare. În luna mai, Christodoulides a declarat că țara divizată este pregătită să adere la NATO „atunci când condițiile politice o vor permite”. Opoziția Turciei reprezintă principalul obstacol politic, având în vedere că deciziile NATO privind aderarea necesită consens.
O lună mai târziu, Cipru a început să beneficieze de fonduri din programul UE Security Action for Europe (SAFE), având la dispoziție până la 1,2 miliarde de euro pentru investiții în domeniul apărării. Acesta reprezintă singurul stat neutru sau nealiniat din Uniunea Europeană care primește finanțare prin SAFE, iar fondurile, conform rapoartelor, sunt destinate dronelor, rachetelor antitanc și muniției.
„O Europă care nu investește în apărarea și securitatea sa este o Europă dependentă, iar dependența nu poate fi o opțiune strategică dacă vrem, și da, vrem să fim puternici din punct de vedere geopolitic”, a declarat Christodoulides la acea vreme.
Steven Everts, director al Institutului UE pentru Studii de Securitate (EUISS), a afirmat că rădăcinile neutralității majorității acestor țări europene se află în istorie, însă toate statele membre ale UE trebuie să țină cont de realitățile cu care se confruntă în 2026.
Everts a spus acest lucru în cadrul unui interviu cu Euronews.
„Viteza cu care se schimbă lumea îi obligă pe toți să evalueze dacă alegerile făcute cu zeci de ani în urmă, sau acum 70-80 de ani, mai sunt valabile în lumea în care trăim astăzi”
Micheál Martin, premierul Irlandei, a precizat în luna iulie că țara se află în stare de neutralitate militară, dar nu și de neutralitate politică.
„De la Al Doilea Război Mondial, irlandezii au rămas ferm atașați principiului neutralității militare, care înseamnă, în esență, să nu facem parte din niciun bloc militar sau alianță militară, astfel că, în practică, nu suntem membri NATO”
Martin a menționat că Irlanda colaborează cu NATO prin Programul Parteneriatului pentru Pace, acoperind domenii precum infrastructura submarină critică, securitatea cibernetică și amenințările hibride. În schimb, Irlanda și-a consolidat imaginea în special prin implicarea sa în misiunile internaționale de menținere a păcii, inclusiv în Kosovo și Afghanistan.
Martin a afirmat că războiul Rusiei a determinat Finlanda și Suedia să se alăture NATO, însă nu a schimbat opinia publică din Irlanda.
„Dorința covârșitoare a poporului irlandez este de a rămâne neutru din punct de vedere militar”
Politica de neutralitate militară a Irlandei a fost adoptată oficial în perioada premergătoare celui de-Al Doilea Război Mondial și a fost menținută de guvernele succesive de atunci. Aceasta nu este înscrisă în Constituție.
Deși această politică pe termen lung a rămas în vigoare, Dublinul a crescut cheltuielile pentru apărare. În decembrie, guvernul a prezentat un pachet record de investiții în capital pentru apărare, în valoare de 1,7 miliarde de euro pentru perioada 2026-2030, destinat să întărească capacitățile terestre, aeriene, maritime și cibernetice.
Responsabilitatea Maltei de a susține securitatea și apărarea comunității, în timp ce îndeplinește cerința constituțională de neutralitate, creează un echilibru delicat. Daniel Fiott, specialist în domeniul apărării de la Centre for Security, Diplomacy and Strategy din Belgia, susține că neutralitatea țării se bazează pe rolul Maltei ca fortăreață militară britanică și pe intenția de a se izola de ambele blocuri, occidental și sovietic.
Neutralitatea sa a fost consacrată oficial în Constituție în 1987. În deceniile ulterioare, această definiție a pierdut din rigiditate și a devenit subiect de dezbatere publică, odată cu susținerea de către premierul Robert Abela a inițiativei UE de 800 de miliarde de euro în domeniul apărării, prezentată în martie 2025.
În aceeași perioadă, Abela a susținut că țara insulară de dimensiuni reduse trebuie să revizuiască modul în care, în mod obișnuit, își definește acest statut, iar bugetul de apărare trebuie majorat pentru a corespunde noilor condiții.
În cazul Malta, acest lucru presupune protejarea cablurilor subacvatice, a rețelelor maritime și a infrastructurii cibernetice, într-o perioadă în care industria jocurilor video se află în plină dezvoltare.
Conform publicației Times of Malta, insula mediteraneană a aproape dublat bugetul de apărare în ultimul deceniu, trecând de la aproximativ 42 de milioane de euro în 2014 la 77 de milioane de euro în 2023. Înregistrările din Parlamentul European susțin această evoluție, prognozând că investițiile în apărare vor atinge 100 de milioane de euro în acest an.
„Nu putem adopta o poziție, așa cum poate am făcut adesea, potrivit căreia țara noastră este izolată și complet protejată de realitățile din jurul nostru”, a declarat Abela la începutul anului 2025.
În această etapă, UE se confruntă cu o creștere a incertitudinii. Politicienii și experții în apărare au semnalat că Rusia ar putea testa capacitatea defensivă a NATO până în 2030, evidențiind importanța ca Europa să fie pregătită.
„Dacă ar avea loc un atac militar asupra unui stat membru al UE, ce s-ar întâmpla atunci în ceea ce privește reacțiile, solidaritatea și angajamentele concrete, inclusiv în domeniul militar, ale acestor patru țări?”, a spus un ecpert EUISS. „Atunci este momentul în care această întrebare se va pune cu adevărat.”
googletag.cmd.push( function() { googletag.display(„div-gpt-ad-1534428473535-0”); });
COMENTARII / 0