Într-o perioadă dominată de asasinate, războaie civile și trădări, conducerea Imperiului Roman se dovedea una dintre cele mai riscante ocupații ale Antichității. Dioclețian, activ în secolul al IV-lea e.n., a marcat istoria pentru un motiv aparte: a fost singurul monarh care a decis să renunțe la tron. După aproximativ două zeci de ani la cârma imperiului, el a lăsat tronul în mai 305 e.n. și s-a întors în Dalmația natală pentru a cultiva varză. Decizia sa rămâne fără egal în cronologia romană, conform raportului The Conversation.
Majoritatea conducătorilor romani au încheiat existența în mod violent.
Caligula (37-41 e.n.) și Caracalla (211-217 e.n.) au fost eliminați de păzitorii lor. Într-o societate militară dominată de concurență, erorile politice, defeatele militare sau crizele financiare generau adesea trădări letale. Alte personalități, precum Gordian al III-lea (238-244 e.n.) sau Decius (249-251 e.n.), s-au pierit în luptă, în timp ce Carus (282-283 e.n.) se spune că a fost lovit de fulger, iar Nero (54-68 e.n.) s-a sinucis.
Citește șiTelescopul Hubble a detectat o „coadă de pisică” cosmică. Ce este structura care ar putea înconjura Pământul și Soarele de 500 de ori
Unii monarhi, îngrijorați de propria securitate, au decis să se retragă din capitala imperială. De exemplu, Tiberius (14-37 e.n.) a guvernat imperiul de pe insula Capri până la decesul său, însă nimeni nu și-a abandonat tronul voluntar pentru a trăi în liniște, cu excepția lui Dioclețian.
Dioclețian este recunoscut ca unul dintre cei mai importanți reformatori ai Imperiului Roman. Implementarea tetrarhiei.
Dioclețian, născut în Dalmația, regiunea de astăzi Croație, provenea dintr-o familie modestă. În cariera militară, el a urcat de la poziții inferioare până la cea mai înaltă autoritate, fiind proclamat împărat în noiembrie 284 e.n.. Istoricii îl consideră unul dintre cei mai import
Una dintre cele mai semnificative măsuri pe care le-a implementat a fost crearea tetrarhiei, un concept derivat din grecescul tetra (patru) și arhos (șef). În acest model de administrație, puterea era împărțită între patru conducători: doi Augusti – regii de rang înalt – și doi Caesari, care acționau ca subordonati. Scopul principal al acestei aranjamente era de a reduce frecvența revoltelor și de a consolida apărarea frontierelor imperiului.
În ciuda acestor aspecte, cercetătorii contemporani susțin că Dioclețian a menținut în mare parte inițiativele deja puse în mișcare de succesorii săi, în loc să implementeze modificări majore. În același timp, nu se poate ignora transformarea profundă pe care a adus-o imperiului în perioada de 20 de ani de regin.
La vârsta de 60 de ani, retragerea sa a fost surprinzătoare și continuă să fie înconjurată de enigme. El a fost numit cel mai mare persecutor al creștinilor.
În 305 e.n., Dioclețian, aproape la șaizeci de ani, a făcut o alegere neașteptată, declarându-și abdicarea și retragerea din funcție. Această acțiune nu avea precedent în istoria imperiului roman. Motivele care l-au determinat să plece rămân neclare. În anul 304 e.n., Dioclețian a suferit o boală severă, iar se presupune că credințele sale religioase, în special după ce a condus una dintre cele mai dure persecuții împotriva creștinilor, ar fi influențat decizia.
În urma abdicării, s-a îndreptat către un palat luxos amplasat în Spalatum (cunoscut astăzi ca Split, Croația), la doar câțiva kilometri de locul său de naștere. Acest palat, ruinele cărora pot fi vizitate în prezent, a devenit locuința finală a fostului împărat.
Ideea unei vieți fără complicații:
„Vreau să-mi cultiv varza”
După ce a renunțat la tron, Dioclețian își petrecea zilele îngrijind grădina. Într-o relatare ulterioară, când i s-a cerut să revină la conducere pentru a soluționa criza politică generată de prăbușirea tetrarhiei, el a răspuns cu hotărâre:
„Dacă ați vedea la Salona varza pe care o cultiv cu mâinile mele, nu mi-ați face o asemenea propunere.”
Această replică a devenit un simbol al unui conducător ce a ales calmului grădinii sale în loc de subteranul intrigilor și amenințărilor din curtea imperială. În antichitatea romană, varza era privită ca un aliment cu calități aproape miraculoase, reprezentând sănătatea și longevitatea – valori pe care Dioclețian le-a apreciat în ultimii săi ani.
Dioclețian a decedat în anul 313 e.n., având aproape 70 de ani, o vârstă considerabilă pentru epoca respectivă. Spre deosebire de mulți alți împărați, el a trăit o existență liniștită până la final.
COMENTARII / 0