Comentariile președintelui Donald Trump au adus în prim-plan criticile aduse Europei pentru presupusa lipsă de implicare în conflictul cu Iranul, însă numeroase state europene contribuie semnificativ la eforturile de susținere, potrivit Wall Street Journal.
În ciuda criticilor publice formulate de mai mulți lideri europeni la adresa atacurilor americane asupra Iranului, eforturile lor militare în domeniul logistic se aliniază în sprijinul uneia dintre cele mai complicate misiuni desfășurate de armata americană în ultimele decenii, prin intermediul infrastructurii militare puse la dispoziție.
Operațiunea respectivă se bazează pe facilitățile oferite de bazele militare europene.
În cadrul operațiunilor desfășurate în ultimele săptămâni, Statele Unite ale Americii au utilizat baze militare situate în Marea Britanie, Germania, Portugalia, Italia, Franța și Grecia pentru a alimenta cu combustibil, înarma și lansa bombardiere, drone și nave americane, potrivit declarațiilor oficialilor.
Citește șiCâștig strategic pentru „Axa Răului”. SUA încheie oficial două decenii de război: ultimele trupe părăsesc Irakul și lasă loc Iranului
Operațiunile de atac cu drone sunt coordonate de la o bază militară americană extinsă situată în Ramstein, Germania, care servește drept centru strategic pentru acțiunile împotriva Iranului, după cum relatează surse oficiale atât germane, cât și americane.
Nu sunt oferite declarații oficiale
Între timp, imagini ale unor bombardiere B-1 încărcate cu muniții și combustibil au fost surprinse la baza RAF Fairford, în Marea Britanie.
În cadrul unei declarații recente în fața Senatului, Generalul Alexus Grynkewich din cadrul Forțelor Aeriene ale Statelor Unite ale Americii, care deține cel mai înalt rang militar în cadrul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, a afirmat că marea majoritate a partenerilor europeni s-au arătat „extrem de disponibili să acorde sprijin”.
Ținutul european adăpostește în jur de patruzeci de baze militare ale SUA și aproximativ optzeci de mii de efective militare americane, constituind astfel o poziție strategică de deplasare pentru misiunile întreprinse de Statele Unite atât în regiunea Orientului Mijlociu, cât și pe continentul african.
Avantajele unei prezențe militare consolidate în regiune au fost subliniate de acesta, care a afirmat:
„Distanțele sunt mai scurte, este mai puțin costisitor și este mult mai ușor să proiectăm puterea cu rețeaua noastră de baze și aliați”
.
El a fost cel care a făcut această declarație.
De mai mulți ani, fostul președinte Trump a exprimat critici aduse partenerilor europeni pentru insuficienta lor investiție în capacitățile militare, sugerând în repetate rânduri că Statele Unite ar putea reconsidera sprijinul acordat alianței NATO. Această poziție a fost reafirmată recent, în contextul în care europenii au fost inițial reticenți în a răspunde solicitărilor sale privind escortarea navelor prin Strâmtoarea Ormuz.
„LAȘI, ne vom AMINTI!”
a afirmat Trump într-o postare pe rețelele de socializare, vineri.
America ar suporta consecințe majore în urma retragerii complete a prezenței sale militare de pe continent, după cum demonstrează Operațiunea Epic Fury.
Forțele militare europene au înregistrat o scădere semnificativă de la încheierea Războiului Rece, însă ele continuă să fie considerate parteneri fideli. O serie de înțelegeri bilaterale cu administrațiile europene, în mare parte stabilite în perioada de tensiune cu Uniunea Sovietică, facilitează staționarea echipamentelor, tehnologiilor și a personalului american în cadrul bazelor europene.
Potrivit unei declarații a generalului-maior în retragere Gordon B. Davis, fost director de operațiuni la Comandamentul European al SUA, poziția geografică a Europei între Africa, Orientul Mijlociu și Asia Centrală reprezintă un avantaj strategic.
„Locația Europei […] o face ideală pentru o desfășurare rapidă în toate direcțiile”
, a afirmat el, într-un interviu acordat Centrului pentru Analiza Politicilor Europene, anul trecut.
Europa reprezintă un punct strategic cheie pentru capacitățile de informații și supraveghere ale SUA, oferind infrastructura necesară pentru operațiuni eficiente. Avioanele au posibilitatea de a se realimenta și reînarma pe teritoriul european, eliminând necesitatea unor ore suplimentare de zbor pentru a reveni pe teritoriul american. Această prezență permite SUA să identifice rapid potențialele amenințări externe, să mențină o postură de descurajare față de Rusia și să proiecteze eficient forțele militare în regiuni îndepărtate, conform evaluărilor experților.
În prezentul context de conflict, această structură strategică este supusă unui test crucial. Liderii europeni adopt o poziție prudentă pentru a nu fi percepuți ca susținători direcți ai războiului, care are drept consecințe majorarea costurilor energetice și scăderea popularității în rândul alegătorilor. Pe de altă parte, obiectivul lor este să mențină o relație strânsă cu SUA, fundamentul securității lor.
În ciuda dezacordurilor politice existente la nivel înalt, activitățile desfășurate pe teren nu au fost afectate în vreun fel până în acest moment.
Nici o restricție operațională nu a fost impusă ca urmare a acestor divergențe politice.
În cazul Spaniei, se face o excepție, deoarece aceasta a negat Statelor Unite acordul pentru a folosi bazele militare comune de pe teritoriul său în scopul unui atac împotriva Iranului. Ca urmare, anumite aeronave americane care erau staționate acolo au fost relocate în baze militare din Germania și Franța.
Keir Starmer, prim-ministrul Marii Britanii, a luat inițial o decizie de a nu permite utilizarea bazelor aeriene britanice de către SUA în cadrul unui atac preliminar împotriva Teheranului. Ulterior, însă, și-a revizuit poziția, declarând că SUA ar avea posibilitatea de a desfășura operațiuni de bombardament „defensive” cu scopul de a ataca lansatoarele de rachete iraniene de pe teritoriul RAF Fairford și al bazei Diego Garcia, situată în Oceanul Indian.
În ciuda declarațiilor clare, Germania este implicată indirect în operațiuni din regiune prin infrastructura oferită.
Cancelarul Friedrich Merz și ministrul Apărării, Boris Pistorius au accentuat în unison că Germania nu va participa direct la nicio acțiune militară împotriva Iranului,
„acesta nu este războiul nostru”
.
Cu toate acestea, țara a oferit facilități și a găzduit infrastructura necesară pentru a sprijini aceste operațiuni complexe.
Ramstein, o bază aeriană din Germania, reprezintă acum un punct de sprijin esențial pentru întreaga operațiune desfășurată în Orientul Mijlociu.
Nu avem de gând să facem nimic fără sprijinul aliaților noștri europeni
, însă oficialii militari subliniază că această bază funcționează ca un centru vital pentru coordonarea operațiunilor, asigurând fluxul de informații și comunicații pentru activitățile desfășurate la distanță, inclusiv operțiunile cu drone.
În regiunea învecinată se află cel mai mare spital militar american de peste mări. Spangdahlem și Stuttgart găzduiesc alte entități americane cheie din Germania, respectiv o bază aeriană și sediul central al unui comandament, care au funcții complementare în mobilizarea forțelor și coordonarea strategică.
Conform declarațiilor unui reprezentant al lui Merz, Statele Unite au avut posibilitatea de a utiliza baza Ramstein și alte baze militare în cadrul operațiunilor desfășurate împotriva Iranului.
Guvernul german nu a avut nicio influență asupra operațiunilor americane
, a mai spus acesta, menționând că acest lucru se datorează unor acorduri legale care au o vechime de zeci de ani.
Aceste acorduri au permis SUA să desfășoare activitățile militare pe teritoriul german fără să fie nevoie de acordul Guvernului german.
Rolul țărilor europene în operațiuni militare a fost descris de unele națiuni drept unul pur logistic.
În Italia, baza aeriană Aviano reprezintă o infrastructură cheie pentru Forțele Aeriene ale SUA, care deservește aeronave de alimentare și sprijină operațiuni de bombardament la distanță lungă împotriva Iranului, potrivit declarațiilor oficialilor.
„nu implică bombardamente”
, a afirmat Prim-ministrul italian Giorgia Meloni la începutul lunii actuale, referitor la activitățile desfășurate de SUA în cadrul bazelor militare italiene.
Într-o mișcare similară, țara gală a acordat permisiunea pentru ca aeronavele americane de alimentare cu combustibil să utilizeze baza aeriană Istres-Le Tubé ca punct de operare, după cum a informat Armata franceză.
„O aeronavă de realimentare este o benzinărie, nu un avion de vânătoare”
, a afirmat Catherine Vautrin, ministrul apărării al Franței, la începutul acestei luni.
În plus, România a acceptat să pună la dispoziție infrastructura necesară pentru operațiuni logistice și centre de colectare a informațiilor pentru Statele Unite.
Pe insula Terceira din Azore, baza aeriană portugheză Lajes a funcționat ca un nod logistic cheie pentru activitățile desfășurate de americani, oferind recent infrastructura pentru numeroase avioane de realimentare ale SUA.
În Grecia, în zona Golfului Souda de pe insula Creta, se află o bază extrem de strategică, care servește drept port în apele adânci și este echipată cu sisteme de comunicații securizate de ultimă generație. Această bază este una dintre foarte puținele din regiunea Mediteranei care are capacitatea de a desfășura avioanele de spionaj Rivet Joint ale SUA. Aceste aeronave au efectuat zboruri de recunoaștere deasupra Iranului, cu scopul de a culege informații semnal, după cum reiese din surse disponibile publicului.
Legăturile puternice cu Europa sunt esențiale pentru proiecția globală a forțelor americane, iar o rupere a acestora ar avea consecințe semnificative.
Potrivit lui Bence Nemeth, expert în apărare la King’s College London, o astfel de acțiune „ar costa timp, bani și resurse”.
În opinia sa, Europa reprezintă piatra de temelie a capacității SUA de a proiecta forță în lume, iar deteriorarea acestor legături „ar fi o pierdere uriașă pentru SUA”.
COMENTARII / 0